Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Aurelia Creţu în Dosarul nr. 1.310/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
La apelul nominal a rãspuns autoarea excepţiei, personal şi asistatã de avocat Ilie Ion Iordãchescu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul autoarei excepţiei solicitã admiterea acesteia, susţinând cã dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 21 şi ale art. 125 alin. (1) din Constituţie, întrucât persoana nemulţumitã de soluţionarea plângerii sale împotriva mãsurilor sau actelor efectuate de procuror nu are dreptul sã se adreseze instanţelor judecãtoreşti pentru verificarea temeiniciei şi legalitãţii acestora.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra acestor dispoziţii şi a stabilit, prin <>Decizia nr. 486/1997 , cã art. 278 din Codul de procedurã penalã este constituţional numai în mãsura în care nu opreşte persoana nemulţumitã de soluţionarea plângerii sale sã se adreseze justiţiei în mod direct, în baza art. 21 din Constituţie. Ulterior, dispoziţiile Codului de procedurã penalã au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 281/2003 , în sensul introducerii art. 278^1 prin care s-a reglementat accesul liber la justiţie în cazul plângerilor împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, dispoziţie ce se va aplica începând cu 1 ianuarie 2004.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.310/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Aurelia Creţu, intimatã inculpatã în apelul declarat de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 1.580 din 11 decembrie 2002, pronunţatã de Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. 10.487/2003.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile art. 278 din Codul de procedurã penalã sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21, referitoare la dreptul de acces liber la justiţie, şi ale art. 125 alin. (1), privind realizarea justiţiei de cãtre instanţele judecãtoreşti. Se motiveazã aceastã excepţie prin observaţia cã, potrivit art. 278 din Codul de procedurã penalã, controlul actelor efectuate de procuror, pe cale ierarhicã, se efectueazã tot de procurori, cu încãlcarea principiilor publicitãţii şi contradictorialitãţii, fãrã sã se prevadã dreptul persoanei nemulţumite de soluţia datã plângerii sale de cãtre procurorul ierarhic superior celui care a efectuat actul de a se adresa instanţei judecãtoreşti. Autoarea excepţiei considerã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 486/1997 , prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, ca insuficientã, deoarece se referã la dreptul persoanei de a se plânge numai în cazul soluţiilor de scoatere de sub urmãrire penalã, de clasare sau de neîncepere a urmãririi penale, cu motivarea cã în aceste cazuri cauza nu mai ajunge în faţa instanţei de judecatã, nu şi cu privire la soluţia de începere a urmãririi penale, aşa cum era cazul în speţã. De aceea solicitã Curţii Constituţionale sã se pronunţe şi sub acest aspect, al unei presupuse neconstituţionalitãţi a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedurã penalã.
În fapt, astfel cum rezultã din dosarul cauzei, autoarea excepţiei s-a adresat, în temeiul art. 278 din Codul de procedurã penalã, cu o plângere la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti împotriva mãsurii de începere a urmãririi penale împotriva sa, dispusã în baza procesului-verbal din 20 mai 2002, pentru sãvârşirea infracţiunii de uz de fals prevãzute în art. 291 din Codul penal. Plângerea a fost soluţionatã prin Rezoluţia nr. 10.210/P/2000 din 11 iulie 2002, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiatã. Urmare a acestei soluţii, autoarea excepţiei s-a adresat Judecãtoriei Sectorului 3, invocând ca temei <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 486/1997 , pentru a cenzura mãsura dispusã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Sectorului 3. Instanţa de judecatã, prin Sentinţa penalã nr. 1.580 din 11 decembrie 2002, a admis plângerea formulatã de autoarea excepţiei şi a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti, pentru se proceda conform art. 220 din Codul de procedurã penalã, în sensul infirmãrii mãsurii începerii urmãririi penale faţã de autoarea excepţiei, pentru infracţiunea prevãzutã de art. 291 din Codul penal.
Împotriva sentinţei judecãtoreşti a declarat apel Parchetul de pe lângã Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti, pe care o considerã nelegalã sub aspectul greşitei soluţionãri a plângerii formulate de autoarea excepţiei. În acest sens, s-a arãtat cã, potrivit <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 486/1997 , dispoziţiile art. 278 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale numai în mãsura în care nu opresc persoana nemulţumitã de soluţionarea plângerii împotriva mãsurilor sau actelor efectuate de procuror sau pe baza dispoziţiilor date de acesta, şi care nu ajung în faţa instanţelor judecãtoreşti, sã se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie, ce urmeazã sã se aplice în mod direct. Or, în speţã este vorba de un act al procurorului, care nu soluţiona cauza, fãrã ca aceasta sã ajungã în faţa instanţei. De aceea, se aratã în recursul Ministerului Public, plângerea trebuia respinsã ca inadmisibilã, întrucât instanţa nu se poate pronunţa asupra legalitãţii procesuluiverbal de începere a urmãririi penale, câtã vreme dosarul se aflã în stadiul cercetãrilor la organele de urmãrire penalã şi nu se pronunţase o soluţie de finalizare a cercetãrilor. Aceasta ar însemna o extindere a competenţei instanţei şi cu privire la faza de urmãrire penalã, contrar dispoziţiilor Codului de procedurã penalã. În concluzie, se solicitã admiterea apelului, desfiinţarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecatã şi, pe fond, respingerea ca inadmisibilã a plângerii formulate de autoarea excepţiei.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã, într-o exprimare confuzã, pare a considera totuşi cã excepţia este întemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemena, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedurã penalã este inadmisibilã, având în vedere cã, prin <>Decizia nr. 486/1997 , Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii.
Avocatul Poporului considerã, de asemenea, cã excepţia este inadmisibilã, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care dispoziţiile legale criticate au fost constatate ca fiind neconstituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Plângerea împotriva mãsurilor luate sau actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvã de prim-procurorul parchetului. În cazul când mãsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de cãtre acesta, plângerea se rezolvã de procurorul ierarhic superior. Dispoziţiile art. 275-277 se aplicã în mod corespunzãtor".
Autoarea excepţiei criticã acest text prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul la justiţie, şi ale art. 125 alin. (1), privind realizarea justiţiei de cãtre instanţele judecãtoreşti, deoarece "închide calea persoanei nemulţuimite de rezoluţia datã de parchet de a se adresa justiţiei".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Prin <>Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, admiţând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 278 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale numai în mãsura în care nu opresc persoana nemulţumitã de soluţionarea plângerii împotriva mãsurilor luate sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în faţa instanţelor judecãtoreşti sã se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie, ce urmeazã sã se aplice în mod direct. Este vorba, aşadar, de mãsuri sau acte ale procurorului, prin care se soluţioneazã cauza penalã fãrã ca aceasta sã mai ajungã în faţa instanţei, iar nu de mãsuri procesuale care dinamizeazã procesul penal cum este şi pornirea procesului penal, ca în speţã, şi care au ca finalitate, dacã existã temeiuri, tocmai trimiterea cauzei în instanţã. În speţã, fiind vorba de mãsura pornirii procesului penal împotriva persoanei învinuite, aceasta nu avea dreptul sã se adreseze instanţei. Cu toate acestea, printr-o interpretare vãdit subiectivã, autoarea excepţiei s-a adresat cu plângere instanţei de judecatã, împotriva respectivului act de urmãrire penalã, iar instanţa, pe baza unei greşite interpretãri, i-a admis cererea.
De altfel, în speţã, prima instanţã ar fi trebuit sã respingã plângerea ca inadmisibilã, deoarece nu este prevãzutã de lege, ea neputându-se pronunţa asupra unui act procesual efectuat, potrivit legii, în cursul urmãririi penale şi prin care nu numai cã nu se pune capãt procesului penal, ci dimpotrivã, se dinamizeazã acest proces în vederea realizãrii scopului sãu.
Sensul <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 486/1997 a fost exprimat prin dispoziţiile <>art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, introduse prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Textul, care intrã în vigoare la 1 ianuarie 2004, prevede cã numai dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 din Codul de procedurã penalã împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale date de procuror se poate face plângere la instanţa cãreia i-ar reveni competenţa sã judece cauza în primã instanţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Aurelia Creţu în Dosarul nr. 1.310/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 octombrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
