Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 402 din 16 octombrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 si art. 330^4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 23 din 26 ianuarie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Ionescu Lidia impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 200 din 4 iunie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 24 septembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 octombrie 1997 şi apoi pentru data de 16 octombrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 7 martie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 1.003/1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedura civilã, ridicatã de intimata-reclamanta Ionescu Lidia.
Prin Decizia nr. 200 din 4 iunie 1997, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate, retinand ca prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a statuat ca dispoziţiile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale şi s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^2 alin. 1 din acelaşi cod.
În ce priveşte art. 330^1 din Codul de procedura civilã, prin decizia recuratã s-a constatat ca, prin Legea nr. 17/1997, recursul în anulare poate fi declarat numai înlãuntrul termenului de 6 luni.
Impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 200 din 4 iunie 1997 Ionescu Lidia a declarat recurs, în termen legal, pentru motivul ca "posibilitatea acordatã de art. 330 din Codul de procedura civilã Parchetului General de a interveni cu un recurs în anulare, într-o cauza civilã de revendicare a unui imobil sau de discutarea valabilitãţii titlului pãrţilor din litigiu se aduce o atingere grava dreptului de proprietate al acestora, drept ocrotit şi garantat de art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie".
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se susţine ca dreptul Ministerului Public de a introduce recurs în anulare constituie "o lezare a principiului egalitãţii de tratament pe care Constituţia a înţeles sa o acorde tuturor celor ce se adreseazã justiţiei", precum şi "o imixtiune a puterii executive - din a carei structura face parte Parchetul General - în domeniul puterii judecãtoreşti, cu implicaţii ce lezeaza dreptul de proprietate". În legatura cu acest din urma aspect, se arata ca introducerea recursului în anulare influenţeazã negativ preţul ce ar putea fi obţinut prin vânzarea imobilului în litigiu, cat şi drepturile cumpãrãtorului de buna-credinţa, care risca sa i se anuleze dreptul de proprietate dobândit prin cumpãrarea imobilului respectiv.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Critica adusã de recurenti Deciziei Curţii Constituţionale nr. 136 din 26 mai 1997 este neîntemeiatã. Pe de o parte, recursul în anulare poate fi exercitat de Ministerul Public numai în termen de 6 luni, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 17/1997, care au modificat prevederile Codului de procedura civilã anterior datei invocarii exceptiei de neconstituţionalitate. De asemenea, faptul ca recursul în anulare poate fi declarat de procurorul general nu contravine nici unei prevederi constituţionale. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996. De altfel, celelalte pãrţi din proces au la indemana posibilitatea exercitãrii cãilor de atac prevãzute de art. 304 pct. 4 şi de art. 317 din Codul de procedura civilã.
Pe de alta parte, susţinerea recurentei, în sensul ca recursul în anulare ar fi neconstitutional în cazul în care procesul în care a fost declarat priveşte revendicarea unui bun sau discutarea valabilitãţii titlului pãrţilor, este în contradictie cu necesitatea inerenta statului de drept ca drepturile şi interesele pãrţilor sa se întemeieze pe lege. De aceea motivele ce justifica declararea unui recurs în anulare, potrivit art. 330 din Codul de procedura civilã, nu au nimic contrar garantarii şi ocrotirii constituţionale a dreptului de proprietate, care nu poate fi fundamentat nici pe violarea de cãtre instanta judecãtoreascã a principiului separaţiei puterilor în stat, prin încãlcarea competentei constituţionale a legiuitorului, şi nici pe incorectitudinea, legal constatat, a judecãtorilor ce au pronunţat hotãrârea atacatã.
În consecinta, recursul în anulare nu este contrar, în nici un fel, dreptului de proprietate, a cãrui garantare şi ocrotire constituţionalã presupune ca el sa fi fost legal dobândit.
De asemenea, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 96/1996, dreptul Ministerului Public de a declara recursul în anulare nu este contrar art. 16 din Constituţie, care se referã la egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, ceea ce nu impune şi egalitatea acestora cu autoritãţile publice. De aceea instituirea de cãtre legiuitor a unei atribuţii exclusive pentru o anume autoritate publica, cum este declararea recursului în anulare de cãtre Ministerul Public, fiind justificatã de un interes public, nu incalca principiul egalitãţii.
Totodatã aceasta competenta nu constituie o imixtiune a puterii executive în atribuţiile puterii judecãtoreşti, cat timp soluţionarea recursului în anulare este de competenta instanţelor judecãtoreşti.
În ce priveşte motivele legate de eventualele prejudicii pe care le-ar putea suferi cel ce a obţinut titlul de proprietate prin hotãrârea atacatã ca urmare a declarãrii recursului în anulare, aceasta nu constituie o problema de constitutionalitate, ci de legalitate, întrucât interesele celui în cauza nu se pot realiza decât pe temeiul unui drept legal dobândit, ceea ce constituie o problema ce urmeazã a fi soluţionatã prin judecarea recursului în anulare declarat.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ionescu Lidia impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 200 din 4 iunie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 16 octombrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
