Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 401 din 24 martie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, in ansamblu, si a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (3^1) si art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, asa cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 134/2005    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 401 din 24 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, in ansamblu, si a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (3^1) si art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, asa cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 134/2005

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 402 din 8 iunie 2011
    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi alin. (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Mihai Dezsi în Dosarul nr. 4.299/111/P/2007 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori, excepţie ce face obiectul Dosarului nr. 2.926D/2010 al Curţii Constituţionale.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 3.790D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005, excepţie ridicatã de Iepan Petru Cocian şi Mihai Halas în Dosarul nr. 4.287/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penalã.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 3.855D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Leontin Duţã în Dosarul nr. 6.295/325/2010 al Judecãtoriei Timişoara.
    La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Florin Kovacs, din cadrul Baroului Timiş.
    Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.926D/2010, nr. 3.790D/2010 şi nr. 3.855D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
    Avocatul autorului excepţiei Leontin Duţã este de acord cu conexarea cauzelor.
    Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
    Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.790D/2010 şi nr. 3.855 D/2010 la Dosarul nr. 2.926D/2010, care a fost primul înregistrat.
    Având cuvântul pentru autorul excepţiei, Leontin Duţã, apãrãtorul acestuia, solicitã admiterea excepţiei astfel cum a fost formulatã, expunând pe larg motivele de neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei de judecatã.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 17 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.299/111/P/2007, Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi alin. (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Mihai Dezsi.
    Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.287/83/2009, Tribunalul Satu Mare - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005, excepţie ridicatã de Iepan Petru Cocian şi Mihai Halas.
    Prin Încheierea din 13 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.295/325/2010, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Leontin Duţã.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, similarã în dosarele conexate, se susţine, în esenţã, cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 este neconstituţionalã deoarece "a fost adoptatã sub noul regim constituţional care, în conformitate cu dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, exclude regimului de reglementare prin ordonanţe de urgenţã, între altele, şi regimul instituţiilor fundamentale ale statului". Se mai aratã cã "este evidentã fraudarea normelor constituţionale - câtã vreme vorbim de o structurã înfiinţatã fãrã avizul Curţii de Conturi, care nu este în subordinea Guvernului - câtã vreme Ministerul Public nu are un ministru în Guvern, apãrând ca o structurã autonomã şi independentã, în afara controlului Guvernului". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005, se susţine cã sunt neconstituţionale, întrucât "instituie un organism paralel instituţiei constituţionale a Ministerului Public, instituţie care trebuie sã funcţioneze unitar şi coerent, pe principiul legalitãţii, al imparţialitãţii şi al controlului ierarhic". Se aratã cã prin textele criticate se creeazã un "stat în stat", sustras ierarhiei constituţionale care trebuie sã guverneze Ministerul Public.
    Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Tribunalul Satu Mare - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, "prin prisma dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţia României, unde se prevede cã prin lege organicã se reglementeazã organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecãtoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi".
    Judecãtoria Timişoara considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, "întrucât ordonanţa de urgenţã a fost aprobatã prin lege de cãtre Parlamentul României".
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    În ceea ce priveşte obiectul excepţiei se constatã, din examinarea încheierilor de sesizare, precum şi a concluziilor scrise formulate de autori, cã acesta în constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 54/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, precum şi prevederile art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002, aşa cum a fost modificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005. Aceste din urmã texte legale au urmãtorul conţinut:
    - Art. 1 alin. (1) şi (3^1): "(1) Prin prezenta ordonanţã de urgenţã se înfiinţeazã Direcţia Naţionalã Anticorupţie, ca structurã cu personalitate juridicã, în cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie.
    [... ]
    (3^1) Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţionalã Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii. Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţioneazã conflictele de competenţã apãrute între Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi celelalte structuri sau unitãţi din cadrul Ministerului Public".
    - Art. 4 alin. (1): "Direcţia Naţionalã Anticorupţie este condusã de un procuror şef care este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie este ajutat de 2 procurori şefi adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
    Dispoziţiile Legii fundamentale invocate în motivarea excepţiei sunt urmãtoarele: art. 73 alin. (3) lit. l) potrivit cãruia organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecãtoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi se reglementeazã prin lege organicã, art. 115 privind delegarea legislativã, art. 116 privind organizarea ministerelor şi a altor organe de specialitate, art. 117 privind înfiinţarea ministerelor şi art. 131 privind rolul Ministerului Public.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare.
    Astfel, prin Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, Curtea Constituţionalã a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, statuând cã este neîntemeiatã critica potrivit cãreia prin aceste dispoziţii se instituie un organism paralel instituţiei constituţionale a Ministerului Public. Aceasta întrucât Direcţia Naţionalã Anticorupţie a fost conceputã ca structurã cu personalitate juridicã în cadrul Ministerului Public, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie. Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentalã, "Ministerul Public îşi exercitã atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii", condiţii care au stat şi la fundamentarea organizãrii şi funcţionãrii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Faptul cã în art. 1 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 s-a prevãzut cã procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţionalã Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii nu justificã susţinerea cã textul de lege este neconstituţional. Dimpotrivã, având în vedere şi prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora procurorii îşi desfãşoarã activitatea pe baza principiilor legalitãţii, imparţialitãţii şi controlului ierarhic, se poate constata cã dispoziţiile legale criticate nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constituţionale menţionate şi o subliniere a naturii juridice a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aceea de magistraturã specialã instituitã pentru combaterea infracţiunilor de corupţie.
    Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, neputând fi reţinute, prin urmare, criticile formulate în raport cu art. 116, 117 şi 131 din Legea fundamentalã.
    Curtea constatã, totodatã, cã s-a mai pronunţat şi asupra criticii aceloraşi texte legale, formulatã în raport cu dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Curtea a reţinut cã actuala Direcţie Naţionalã Anticorupţie a fost înfiinţatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, care a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 503/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. La acea datã era în vigoare Constituţia din anul 1991, care nu condiţiona emiterea unei ordonanţe de urgenţã de îndeplinirea exigenţelor prevãzute în prezent în alin. (4) şi (6) ale art. 115, iar Guvernul a adoptat, în temeiul art. 114 alin. (4) din Legea fundamentalã, nerevizuitã, actul de înfiinţare a instituţiei în cauzã. Ţinând seama însã de "Decizia nr. 235/2005, prin care s-au declarat neconstituţionale prevederile prin care Parchetul Naţional Anticorupţie era competent cu investigarea infracţiunilor comise de cãtre deputaţi şi senatori, segmentându-se astfel major investigarea corupţiei la nivel înalt şi influenţându-se negativ eficienţa activitãţii de luptã împotriva acestui fenomen, cu implicaţii majore asupra procesului de integrare a României în Uniunea Europeanã, datoritã neadaptãrii la cerinţele europene referitoare la justiţie şi combaterea corupţiei şi având în vedere cerinţa restrângerii competenţei organismului specializat în combaterea corupţiei la cazurile de mare corupţie definite prin calitatea fãptuitorului şi prin valoarea prejudiciilor, precum şi a eficientizãrii acestuia", Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005, contestatã în prezenta cauzã. Prin urmare, având în vedere raţiunea edictãrii actului normativ, aşa cum a fost arãtatã în preambulul sãu, Curtea a constatat cã nu sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4) din Constituţie, legiuitorul delegat fiind pe deplin legitimat în acest sens.
    Referitor la afectarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6), cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea Constituţionalã a statuat cã "din interpretarea textului constituţional se poate deduce cã interdicţia adoptãrii de ordonanţe de urgenţã este totalã şi necondiţionatã atunci când menţioneazã cã «nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale» şi cã «nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã». În celelalte domenii prevãzute de text, ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate dacã «afecteazã», dacã au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacã, prin reglementãrile pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin". Prin urmare, a afecta presupune "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vãtãma", "a leza", "a antrena consecinţe negative". Astfel, referitor la interdicţia Guvernului de a adopta o ordonanţã de urgenţã în domeniul instituţiilor fundamentale ale statului, în speţã Ministerul Public, Curtea a constatat cã fondul reglementãrii constituit de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 nu afecteazã, în sensul arãtat mai sus, instituţia Ministerului Public, transformarea Parchetului Naţional Anticorupţie în Direcţia Naţionalã Anticorupţie fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din raţiuni de conformitate cu Legea fundamentalã şi impuse la rândul lor de Decizia Curţii Constituţionale nr. 235/2005, definitivã şi general obligatorie, şi, pe de altã parte, din necesitatea îmbunãtãţirii activitãţii acestei structuri specializate. Întrucât prin natura şi finalitatea reglementãrii criticate nu s-au evidenţiat aspecte negative menite a perturba organizarea şi funcţionarea Ministerului Public, Curtea a respins criticile formulate.
    Aceste considerente au fundamentat, de altfel, şi pronunţarea de cãtre Curtea Constituţionalã a Deciziei nr. 1.367 din 26 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22 decembrie 2010, fiind valabile şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi.

    Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, în ansamblu, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005, excepţie ridicatã de Mihai Deszi în Dosarul nr. 4.299/111/P/2007 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori, de Iepan Petru Cocian şi Mihai Halas în Dosarul nr. 4.287/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penalã şi, în ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005, de Leontin Duţã în Dosarul nr. 6.295/325/2010 al Judecãtoriei Timişoara.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 martie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                            Prim-magistrat-asistent,
                                 Marieta Safta

                                    -------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice