Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mihaela Gheorghiu în Dosarul nr. 2.054/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile.
Faţã de pãrţile Mihaela Gheorghiu şi Dan Niculescu procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã pe confirmarea de primire a telegramei expediate cãtre partea Vlad Gheorghe Ihora figureazã menţiunea "destinatar mutat de la domiciliu". Citarea s-a fãcut la domiciliul pãrţii indicat în citativul existent la dosarul instanţei care a sesizat Curtea Constituţionalã.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra acestui aspect, considerã cã se impune aplicarea sancţiunii prevãzute de art. 98 din Codul de procedurã civilã.
Curtea dispune aplicarea art. 98 din Codul de procedurã civilã în ceea ce priveşte partea Vlad Gheorghe Ihora.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã partea Dan Niculescu a depus o cerere de amânare a judecãrii cauzei, motivatã de faptul cã nu i s-au comunicat înscrisurile existente în dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare.
Curtea respinge cererea de amânare, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul de lege criticat nu aduce atingere art. 24 din Constituţie privind dreptul la apãrare, întrucât instanţa are posibilitatea de a dispune asupra cuantumului onorariului de avocat pe baza criteriilor conţinute de dispoziţiile legale criticate, şi anume valoarea pricinii sau munca îndeplinitã de avocat. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în practica sa, de exemplu Cauza Almeida, Garrett şi alţii contra Portugaliei (2000), apreciazã asupra cheltuielilor de judecatã în sensul micşorãrii cuantumului solicitat de pãrţi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.054/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mihaela Gheorghiu într-o cauzã având ca obiect recursul împotriva unei sentinţe civile prin care s-au acordat numai o parte din cheltuielile de judecatã solicitate, ca urmare a aplicãrii art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciazã cã textul de lege criticat încalcã prevederile art. 11 alin. (2), art. 21, art. 24 alin. (2), art. 31 alin. (3) şi art. 52 alin. (1) din Constituţie. În acest sens aratã cã instanţa de judecatã nu este îndreptãţitã sã dispunã asupra cuantumului onorariului de avocat, stabilit în contractul de asistenţã juridicã, exprimând rezultatul acordului dintre client şi avocatul sãu, în raport de complexitatea cauzei, cu atât mai mult cu cât un tablou al onorariilor minimale nu existã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât instanţa de judecatã are posibilitatea de a se pronunţa asupra cuantumului onorariului de avocat prin aprecierea muncii depuse de acesta în desfãşurarea procesului. Micşorarea de cãtre instanţa de judecatã a cuantumului onorariului de avocat nu reprezintã o sancţiune aplicatã activitãţii acestuia.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã posibilitatea instanţei de judecatã de a aprecia valoarea onorariului stabilit prin convenţia dintre avocat şi clientul sãu nu numai cã nu încalcã prevederile constituţionale referitoare la accesul la justiţie şi dreptul la apãrare, dar chiar vine în completarea prevederilor legale care dau expresie acestor principii. Este un drept recunoscut instanţei de judecatã, în exercitarea funcţiei sale generale, de a urmãri buna desfãşurare a procesului, pentru a se evita exercitarea abuzivã a unor drepturi, inclusiv în raporturile dintre avocat şi client. Acest drept este acordat judecãtorului în considerarea rolului pe care îl are în desfãşurarea procesului şi care îi oferã posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexitãţii cauzei şi muncii îndeplinite de avocat.
Lipsa unui tablou al onorariilor minimale, la care face trimitere textul de lege criticat, nu atrage neconstituţionalitatea acestuia, criteriile de apreciere a valorii onorariului fiind expres menţionate şi excluzând arbitrariul.
Dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Constituţie nu sunt incidente în cauzã.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţia legalã criticatã privind dreptul judecãtorilor ca, motivat, sã mãreascã sau sã micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit tabloului onorariilor minimale, nu îngrãdeşte sub nici un aspect accesul liber la justiţie, nu încalcã dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi nici la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, dispoziţia legalã criticatã nu aduce atingere nici dreptului la apãrare, întrucât nu este de naturã sã împiedice pãrţile de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat ales sau numit din oficiu. În plus, textul de lege criticat obligã judecãtorul ca în tot ceea ce intereseazã soluţionarea procesului sã asigure exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor participanţilor la proces, în spiritul şi litera legii.
Textele art. 11 şi 52 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 274 alin. 3: "Judecãtorii au însã dreptul sã mãreascã sau sã micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevãzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat cã sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţã de valoarea pricinii sau munca îndeplinitã de avocat."
Autorul exepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 11 alin. (2), art. 21, art. 24 alin. (2), art. 31 alin. (3) şi art. 52 alin. (1) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 24 alin. (2): "În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 31 alin. (3): "Dreptul la informaţie nu trebuie sã prejudicieze mãsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţionalã.";
- Art. 52 alin. (1): "Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãţitã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, dintre textele de referinţã menţionate, singurul care, prin domeniul de reglementare, ar putea fi considerat relevant este numai art. 24 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu", şi aceasta doar prin prisma raţionamentului cã dreptul de a fi asistate de un avocat ales, ceea ce constituie regula în materie, presupune în mod necesar angajarea acestuia pe calea unei convenţii, cu plata unui onorariu stabilit de comun acord. Acceptând un asemenea raţionament, nimic nu interzice, în absenţa unei prevederi constituţionale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecatã, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalitãţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activitãţii depuse.
O asemenea prerogativã este cu atât mai necesarã cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecatã, urmeazã a fi suportat de partea potrivnicã, dacã a cãzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sã-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţã de partea potrivnicã, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţã prin hotãrârea judecãtoreascã prin al cãrei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.
În sensul celor arãtate este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestitã fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecatã, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat cã acestea urmeazã a fi recuperate numai în mãsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real fãcute în limita unui cuantum rezonabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mihaela Gheorghiu în Dosarul nr. 2.054/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
