Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 400 din 5 octombrie 2004  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 170 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 400 din 5 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 170 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.012 din 3 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Constantin Sânzianu în Dosarul nr. 14.354/2001 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã obligaţia instituitã prin textul de lege criticat reprezintã o garanţie a dreptului la un proces echitabil şi a soluţionãrii cu celeritate a acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 14.354/2001, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Constantin Sânzianu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul aratã cã textul de lege criticat contravine normelor juridice europene referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul persoanei implicate într-un proces de a formula şi administra probe. Astfel, decãderea persoanei interesate din dreptul de a se efectua expertiza o priveazã de dreptul la un proces echitabil şi constituie un abuz, în condiţiile în care aceasta este unica modalitate prin care se poate proba pretenţia dedusã judecãţii.
Judecãtoria Iaşi considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile art. 170 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã nu îngrãdesc accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, ci asigurã cadrul legal al soluţionãrii cu celeritare a cauzelor civile. Textul de lege criticat impune pãrţilor litigante obligaţia de a îndeplini actele de procedurã într-un termen expres prevãzut de lege sau într-un anumit moment procesual şi reprezintã instrumentul legal pentru a împiedica tergiversarea nejustificatã a rezolvãrii litigiilor.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã reglementãrile supuse controlului de constituţionalitate nu constituie încãlcãri ale Legii fundamentale, ci, în deplin acord cu prevederile art. 15 alin. (1) şi ale art. 57, reprezintã consacrarea prin lege a anumitor drepturi şi obligaţii, a cãror exercitare cu bunã-credinţã se impune şi în cadrul procesului civil.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile art. 170 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã nu îngrãdesc sub nici un aspect liberul acces la justiţie, nu împiedicã pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale. Instituirea unui termen reprezintã o mãsurã pentru asigurarea soluţionãrii cu celeritate a cauzelor şi a respectãrii prevederilor constituţionale referitoare la un proces echitabil. În plus, textul de lege criticat este o normã de procedurã, conformã cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite numai prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 170 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 170 alin. 1 şi 3: "Când s-a încuviinţat o cercetare localã, expertizã sau dovadã cu martori, partea care a propus-o este obligatã ca, în termen de 5 zile de la încuviinţare, sã depunã suma statornicitã de instanţã pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despãgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanţei. [...]
Neîndeplinirea acestor obligaţii atrage decãderea, pentru acea instanţã, din dovada încuviinţatã."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."
De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate reglementeazã obligaţia pãrţii care a solicitat administrarea unor probatorii, precum cercetarea localã, expertiza sau dovada cu martori, pe care instanţa le-a încuviinţat, de a avansa în termen de cinci zile cheltuielile necesare pentru cercetare, drumul şi despãgubirea martorilor sau plata expertului, sub sancţiunea decãderii din proba încuviinţatã.
În aceastã materie, ca, de altfel, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat beneficiazã în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine indispensabil, în vederea exercitãrii dreptului constituţional prevãzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte pãrţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, nedepunerea sumei statornicite de instanţã în cele cinci zile de la încuviinţarea probei cauzând o amânare nejustificatã a judecãţii.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a diferitelor drepturi procesuale. Prin urmare, termenele procedurale instituite de textul de lege criticat reprezintã expresia aplicãrii dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus.
Departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevãzutã de art. 170 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces.
Pe de altã parte, în condiţiile în care, potrivit principiului cã nimeni nu se poate apãra invocând necunoaşterea legii ("nemo censetur ignorare legem" ), titularul unui drept este prezumat cã a avut cunoştinţã de reglementarea care prevedea cã valorificarea dreptului sãu se circumscrie unui anumit termen, fãrã a înţelege sã îl respecte, acesta nu are decât a-şi imputa propriei lipse de diligenţã consecinţele negative pe care este ţinut sã le suporte şi câtuşi de puţin textul de lege criticat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Constantin Sânzianu în Dosarul nr. 14.354/2001 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016