Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului formulat de Asociaţia de locatari Parcul Tineretului nr. 2 Sibiu, impotriva <>Deciziei nr. 6 din 26 ianuarie 1994 a Curţii Constituţionale.
La apelul nominal au lipsit pãrţile.
Magistratul-asistent referã ca procedura de citare este egal îndeplinitã, iar recurentul a solicitat judecarea în lipsa, la pronunţarea deciziei urmînd a fi avute în vedere concluziile scrise depuse.
Recursul fiind în stare de judecata, preşedintele completului de judecata acorda cuvintul procurorului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului deoarece decizia atacatã nu este criticata pe fond, din hotãrîrea respectiva rezultind posibilitatea atacarii în justiţie a soluţiei Ministerului Finanţelor, pronunţatã în temeiul art. 14 şi <>art. 15 din Legea nr. 32/1991 , ceea ce corespunde celor solicitate de reclamanta.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd decizia atacatã, motivul de recurs invocat, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile <>Legii nr. 32/1991 , precum şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 6 din 26 ianuarie 1994, potrivit <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , s-a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate vizind art. 14 şi <>art. 15 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, invocatã de Asociaţia de locatari Parcul Tineretului nr. 2 Sibiu, în Dosarul nr. 1676/1993 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, s-a reţinut prin dispozitiv ca, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 34/1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 1 iulie 1993, s-a constatat abrogatã, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, excepţie prevãzutã în <>art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , referitoare la art. 3 din aceeaşi lege şi accesul la justiţie este astfel asigurat în ipotezele avute în vedere de art. 14 şi <>art. 15 din Legea nr. 32/1991 .
Impotriva acestei decizii, deşi şi-a exprimat acordul cu soluţia adoptatã, reclamanta a declarat totuşi recurs, sustinind ca se impunea sa se constate prin dispozitiv ca prevederea din <>art. 15 al Legii nr. 32/1991 , potrivit cãreia "soluţia data de Ministerul Finanţelor este definitiva", este neconstitutionala şi, totodatã, sa se menţioneze ca aceasta "poate fi atacatã prin contenciosul administrativ".
Recursul nu este întemeiat.
Prin Decizia nr. 34/1993 a Curţii Constituţionale, în temeiul cãreia s-a pronunţat hotãrîrea atacatã cu recursul de fata, s-a statuat ca prevederile art. 14 şi <>art. 15 din Legea nr. 32/1991 au numai semnificatia instituirii unei proceduri administrative de jurisdicţie, iar impotriva soluţiei Ministerului Finanţelor cei interesaţi se pot adresa justiţiei, dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 29/1991 care impiedicau acest acces fiind abrogate potrivit <>art. 150 alin. (1) din Constituţie. Prin considerentele Deciziei nr. 34/1993 , s-a mai reţinut ca sensul caracterului definitiv al hotãrîrii Ministerului Finanţelor este acela ca în cadrul relaţiilor ierarhice nu mai exista o alta cale de atac (recursul administrativ la organul ierarhic superior), ceea ce nu echivaleaza cu interzicerea accesului la justiţie. În aceasta cauza, pentru o informare cît mai completa asupra modului în care se aplica în practica aceasta decizie, s-au cerut relaţii Ministerului Finanţelor care, prin adresa nr. 10.107 din 28 februarie 1994, a comunicat ca soluţia adoptatã prin Decizia nr. 34/1993 a Curţii Constituţionale a devenit operationala, întrucît în cadrul ministerului funcţioneazã o structura specializatã de jurisdicţie administrativã - Direcţia generalã de soluţionare a contestaţiilor - , iar deciziile pronunţate sînt atacate cu recurs la organele judecãtoreşti competente.
În aceasta situaţie, se constata ca motivul de recurs invocat nu poate fi primit întrucît nu prezintã interes pentru parte şi nu corespunde unei cerinţe reale, avînd un caracter pur formal. De altfel, formularea propusã de recurent, dacã af fi însuşitã, ea ar avea semnificatia modificãrii textului de lege, ceea ce excede competentei Curţii Constituţionale. Într-adevãr, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/1992, "Legea nu atribuie Curţii Constituţionale competenta de a da o alta formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfãcãtor redactate".
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Asociaţia de locatari Parcul Tineretului nr. 2 Sibiu, impotriva <>Deciziei nr. 6 din 26 ianuarie 1994 a Curţii Constituţionale.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica, astãzi 4 mai 1994.
Prezenta decizie se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
