Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 40 din 27 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 165 din 24 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "F.E.A." - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 10.415/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã nu existã nici un aspect de neconstituţionalitate, iar cazurile de recuzare cuprinse în Codul de procedurã civilã sunt pe deplin acoperitoare şi în concordanţã cu prevederile art. 21 din Constituţie,
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 10.415/2004, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedurã civilã, precum şi cu cele ale <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "F.E.A." - S.A. Bucureşti.
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine cã prevederile art. 27 din Codul de procedurã civilã, precum şi cele ale <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 53.
Se aratã cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti "nu reglementeazã expres motivele de recuzare [a executorilor judecãtoreşti], dar cuprinde în acest sens o normã de trimitere, în conformitate cu care executorii judecãtoreşti pot fi recuzaţi numai dacã se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedurã civilã". Se considerã cã prin limitarea motivelor de recuzare operatã prin dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 şi prin cele ale art. 27 din Codul de procedurã civilã se "înfrâng în mod evident dispoziţiile art. 21 din Constituţia României", în acelaşi timp fiind "îngrãdit dreptul de a obţine recuzarea unui executor judecãtoresc care a dovedit atitudine partizanã şi neprofesionalism".
Totodatã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã prin prevederile criticate "se reglementeazã şi o inegalitate între poziţia pãrţilor în procedura de executare, creditorul având posibilitatea de a alege executorul care sã instrumenteze procedura executãrii titlului executoriu, în timp ce debitorului i se rãpeşte aceastã posibilitate".
De asemenea, se considerã cã, prin "îngrãdirea posibilitãţilor de recuzare" operatã de cele douã texte legale, se încalcã prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât restrângerea posibilitãţilor de recuzare [...] nu este motivatã prin nici unul dintre motivele indicate limitativ".
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Se considerã cã "prin stabilirea limitativã a cazurilor de recuzare a judecãtorilor şi implicit a celor de recuzare a executorilor judecãtoreşti nu se aduce atingere în nici un mod [...] art. 21 din Constituţie". Se mai aratã, de asemenea, "cazurile de recuzare, deşi limitative, acoperã o sferã foarte largã a posibilitãţilor în care s-ar putea aprecia lipsa de obiectivitate a judecãtorului sau a executorului", iar "pentru alte motive decât cele prevãzute de <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 şi de art. 27 din Codul de procedurã civilã existã posibilitatea promovãrii altor cereri în justiţie, astfel cã nu se poate vorbi în acest caz nici de o restrângere a exerciţiului unor drepturi".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã, "fãrã a se pune problema recuzãrii executorului, oricând în cursul executãrii silite, partea interesatã poate sã introducã contestaţie împotriva executãrii înseşi sau a oricãrui act de executare, precum şi în cazul în care executorul refuzã sã îndeplineascã un act de executare în condiţiile legii (art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã)".
Se considerã, de asemenea, cã debitorul beneficiazã de aceleaşi drepturi şi garanţii procesuale cu creditorul urmãritor, fiind însã "de neconceput ca pentru orice apreciere subiectivã, cum ar fi partizanatul sau neprofesionalismul executorului, acesta sã fie supus recuzãrii şi, sub acest pretext, debitorul de rea-credinţã sã tergiverseze desãvârşirea actului de justiţie". Prin urmare, se apreciazã cã "reglementarea criticatã nu contravine nici unei prevederi constituţionale, ci asigurã în mod egal şi fãrã nici o îngrãdire exercitarea şi îndeplinirea cu bunãcredinţã a drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin lege, astfel cum, de principiu, este consacrat de art. 15 şi art. 57 din Constituţie".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât "dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc sub nici un aspect liberul acces la justiţie şi nu încalcã dreptul pãrţilor la un proces echitabil, nici la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil".
Se apreciazã cã dispoziţiile criticate "sunt norme procedurale a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului", iar "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, cum sunt şi cele referitoare la recuzare, precum şi modalitãţi diferite de exercitare a drepturilor procesuale". Se mai aratã cã "prin soluţionarea cererii de recuzare, instanţa nu hotãrãşte asupra fondului acţiunii", iar pãrţile au posibilitatea sã se plângã instanţei în legãturã cu respingerea cererii de recuzare.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, în punctul de vedere prezentat Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile legale criticate "nu restrâng, sub nici un aspect, exerciţiul liberului acces la justiţie".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 din Codul de procedurã civilã, precum şi cele ale <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 10 noiembrie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 : "Executorii judecãtoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 şi 9 din Codul de procedurã civilã".;
___________
*) Punctul 6 al art. 27 din Codul de procedurã civilã a fost modificat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 .
- Art. 27 din Codul de procedurã civilã: "Judecãtorul poate fi recuzat:
1. când el, soţul sãu, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudã sau afin, pânã la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din pãrţi;
2. când el este soţ, rudã sau afin în linie directã ori în linie colateralã, pânã la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei pãrţi sau dacã este cãsãtorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;
3. când soţul în viaţã şi nedespãrţit este rudã sau afin a uneia din pãrţi pânã la al patrulea grad inclusiv, sau dacã, fiind încetat din viaţã ori despãrţit, au rãmas copii;
4. dacã el, soţul sau rudele lor pânã la al patrulea grad inclusiv au o pricinã asemãnãtoare cu aceea care se judecã sau dacã au o judecatã la instanţa unde una din pãrţi este judecãtor;
5. dacã între aceleaşi persoane şi una din pãrţi a fost o judecatã penalã în timp de 5 ani înaintea recuzãrii;
6. dacã este tutore sau curator al uneia dintre pãrţi;
7. dacã şi-a spus pãrerea cu privire la pricina ce se judecã;
8. dacã a primit de la una din pãrţi daruri sau fãgãduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacã este vrãjmãşie între el, soţul sau una din rudele sale pânã la al patrulea grad inclusiv şi una din pãrţi, soţii sau rudele acestora pânã la gradul al treilea inclusiv."
Textele constituţionale expres invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 şi 53. Este de observat cã, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat în susţinerea acesteia întregul text al art. 21 din Constituţie, în realitate excepţia se referã numai la primele trei alineate ale textului constituţional în cauzã. Aceste texte constituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã, în esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã stabilirea limitativã a cazurilor de recuzare a judecãtorilor şi a executorilor judecãtoreşti, precum şi procedura de alegere a executorului judecãtoresc încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie şi pe cele cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Curtea constatã cã dispoziţiile art. 27 din Codul de procedurã civilã reglementeazã în mod limitativ cazurile de recuzare a judecãtorilor, protejând, astfel, partea în cazul în care se presupune cã judecãtorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea observã însã cã dispoziţiile art. 27 din Codul de procedurã civilã acoperã o paletã foarte largã de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cãrora stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus arãtatã. Pe aceastã cale este împiedicatã posibilitatea îndepãrtãrii de cãtre o parte de rea-credinţã a unui judecãtor pentru motive subiective sau netemeinice, situaţie ce nu contravine textelor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53.
De asemenea, Curtea reţine cã enumerarea limitativã a cazurilor în care executorul judecãtoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevãzute de Codul de procedurã civilã, cu excepţia unor situaţii care sunt specifice activitãţii judecãtorilor. Pe cale de consecinţã, nici textul <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcã principiile statuate de art. 21 şi 53 din Constituţie.
Curtea reţine cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora procedura de judecatã este prevãzutã de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competenţa legiuitorului, iar Curtea Constituţionalã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate sã modifice sau sã completeze prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate.
În ceea ce priveşte susţinerea conform cãreia existã o inegalitate între poziţia pãrţilor, având în vedere cã numai creditorul are "posibilitatea de a alege executorul care sã instrumenteze procedura executãrii titlului executoriu", Curtea constatã cã aceastã criticã este nefondatã, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, în cadrul procedurii de executare silitã, ambele pãrţi beneficiazã de anumite garanţii procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestaţie împotriva executãrii înseşi, împotriva oricãrui act de executare etc. De asemenea, alegerea executorului judecãtoresc de cãtre creditor este justificatã prin faptul cã acesta este interesat în realizarea pe cale silitã a creanţei sale, în condiţiile în care debitorul nu şi-a adus la îndeplinire obligaţia ce-i revine.
De altfel, dispoziţiile art. 27 pct. 1 din Codul de procedurã civilã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar Curtea, prin <>Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, a stabilit cã acestea sunt constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "F.E.A." - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 10.415/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
