Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 40 din 16 martie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 si 4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 216 din 17 mai 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ion Bonini - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Bota Pompiliu în Dosarul nr. 511/1998 al Judecãtoriei Orastie, judeţul Hunedoara.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 16 martie 1999, în lipsa autorului exceptiei, legal citat, şi în prezenta reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei, deoarece textul criticat nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale, iar autorul exceptiei face o argumentare neconvingatoare, care ignora condiţiile legale pentru liberarea provizorie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Orastie, prin Încheierea din 4 iunie 1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 160^10 alin. 1 lit.b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Bota Pompiliu într-o cauza penalã având ca obiect revocarea liberãrii provizorii pe cauţiune.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedura penalã contravin prevederilor art. 23 alin. (8) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie. Din cuprinsul textului atacat rezulta ca pentru revocarea liberãrii provizorii "nu este necesarã o sentinta definitiva, fiind suficienta o simpla declansare a unei urmãriri penale, în baza unor reclamaţii, aceasta echivaland cu sãvârşirea infracţiunii". Se apreciazã ca procedura foarte sumarã prevãzutã de art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedura penalã nu garanteazã dreptul la apãrare reglementat de Constituţie, deoarece martorii nu sunt audiati de instanta şi nici confruntati cu inculpatul.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este vadit nefondata, deoarece prevederile art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedura penalã aparţin titlului IV, şi anume "Mãsurile preventive şi alte mãsuri procesuale", unde se regãsesc toate garanţiile procesuale menite a asigura drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, astfel cum sunt reglementate în Constituţie. Pe de alta parte, ca urmare a rolului activ, instanta de judecata poate administra orice mijloc de proba pentru aflarea adevãrului.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã este inadmisibila, deoarece art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua trebuie interpretat în legatura cu art. 160^2 şi cu art. 160^4 alin. 3, care prevãd ca nu se acorda liberarea provizorie în cazul în care "exista date care justifica temerea ca inculpatul va sãvârşi o alta infracţiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevãrului". În acelaşi sens este citat şi art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penalã. Totodatã se arata ca nici celelalte alineate criticate nu contravin prevederilor constituţionale, întrucât sunt instituite suficiente garanţii pentru asigurarea dreptului la apãrare în cazul revocãrii liberãrii provizorii.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legal atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Din conţinutul încheierii de sesizare, precum şi din susţinerile autorului exceptiei rezulta ca textul criticat este art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedura penalã, care prevede:
"Liberarea provizorie poate fi revocatã dacã:
...................................................................
b) inculpatul nu îndeplineşte, cu rea-credinţa, obligaţiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevãrului ori sãvârşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmãrit sau judecat.
Revocarea liberãrii provizorii se dispune de cãtre procuror prin ordonanta, iar de instanta prin încheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de apãrãtor. Revocarea se dispune şi în lipsa inculpatului, când acesta, fãrã motive temeinice, nu se prezintã la chemarea facuta.
În caz de revocare a liberãrii provizorii, procurorul sau instanta dispune arestarea preventivã a inculpatului şi emite un nou mandat de arestare.
Dispoziţiile art. 160^9 alin. 2 şi 3 sunt aplicabile."
1. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate critica dispoziţiile art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua din Codul de procedura penalã, care prevãd ca mãsura liberãrii provizorii poate fi revocatã în cazul în care inculpatul incearca sa zadarniceasca aflarea adevãrului ori sãvârşeşte, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmãrit sau judecat, situaţie care contravine principiului constituţional al prezumţiei de nevinovatie.
Din analiza prevederilor art. 160^10 alin. 1 lit. b) rezulta ca acestea sunt constituţionale. Posibilitatea organului de urmãrire penalã sau, dupã caz, a instanţei de judecata de a revoca mãsura liberãrii se interpreteazã în legatura cu dispoziţiile art. 160^2 alin. 2, privitoare la liberarea provizorie sub control judiciar, şi ale art. 160^4 alin. 3, referitoare la liberarea provizorie pe cauţiune, care prevãd, printre altele, ca liberarea provizorie nu se acorda în cazul în care exista date care justifica temerea ca inculpatul va sãvârşi o alta infracţiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevãrului prin influentarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte. Pe cale de consecinta, este firesc ca aceasta condiţie negativa, prevãzutã de lege pentru acordarea liberãrii provizorii inculpatului arestat preventiv, sa fie cerutã, deopotrivã, şi pentru menţinerea ei. Cu alte cuvinte, dacã prin neîndeplinirea ei se impiedica acordarea liberãrii provizorii sub control judiciar sau pe cauţiune, existenta ulterioara a acesteia în comportamentul inculpatului liberat provizoriu justifica revocarea mãsurii.
Se constata, de asemenea, ca, potrivit art. 148 lit. d) din Codul de procedura penalã, mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã dacã "sunt date suficiente ca inculpatul a încercat sa zadarniceasca aflarea adevãrului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte", iar conform lit. e) a aceluiaşi articol, dacã "inculpatul a comis din nou o infracţiune ori exista date care justifica temerea ca va sãvârşi şi alte infracţiuni". Aceste condiţii legale de arestare a inculpatului coincid cazurilor de revocare a liberãrii provizorii din textul atacat, fiind totodatã o aplicare a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora arestarea unei persoane este permisã numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege. Prin urmare, este firesc ca o identitate cauzala sa producã efecte identice şi nu invers, cum se susţine în motivarea exceptiei.
Curtea Constituţionalã constata ca invocarea principiului constituţional al prezumţiei de nevinovatie nu are nici o legatura cu prevederile art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua din Codul de procedura penalã.
Potrivit art. 23 alin. (8) din Constituţie, "Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã." Nu însã existenta vinovatiei inculpatului pentru sãvârşirea unei noi infracţiuni determina revocarea mãsurii preventive, ci schimbarea condiţiilor care au fost avute în vedere la data dispunerii liberãrii provizorii, situaţie de natura sa justifice temerea ca, datoritã comportamentului infractional, acesta ar putea comite şi alte fapte penale.
2. O a doua critica de neconstituţionalitate susţinutã de autorul exceptiei se referã la dispoziţiile art. 160^10 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedura penalã, care, în opinia acestuia, incalca principiul dreptului la apãrare prevãzut la art. 24 alin. (1) din Constituţie, care prevede ca "dreptul la apãrare este garantat". Se argumenteaza ca prin aceste reglementãri este instituitã o procedura sumarã pentru revocarea liberãrii provizorii, iar "martorii nu sunt audiati de instanta şi nici confruntati cu inculpatul care, neputându-le adresa întrebãri, nu îşi poate exercita dreptul constituţional la apãrare".
Din examinarea prevederilor criticate Curtea constata ca nu se incalca principiul constituţional al dreptului la apãrare. Interpretarea acestor texte legale se face în contextul tuturor prevederilor cuprinse în art. 160^10 , precum şi al celor la care se face trimitere. Textul cuprins la art. 160^10 alin. 2 din Codul de procedura penalã prevede ca revocarea liberãrii provizorii se dispune dupã ascultarea inculpatului asistat de apãrãtor, ceea ce presupune posibilitatea pentru acesta de a solicita administrarea de probe în legatura cu oricare dintre cazurile de revocare a liberãrii provizorii.
Şi dispoziţiile art. 160^10 alin. 4 din Codul de procedura penalã, prin trimiterile fãcute la art. 160^9 alin. 2 şi 3 şi apoi la art. 160^8 din acelaşi cod, asigura dreptul la apãrare al inculpatului atât în faza de urmãrire penalã, cat şi în cea de judecata. Desigur ca în asemenea condiţii inculpatul cãruia urmeazã sa i se revoce liberarea provizorie poate solicita administrarea oricãror probe, inclusiv audierea de martori şi procedura confruntarii la care se referã autorul exceptiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedura penalã, excepţie invocatã de Bota Pompiliu în Dosarul nr. 511/1998 al Judecãtoriei Orastie, judeţul Hunedoara.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 martie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
