Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 4 din 13 ianuarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 4 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Elena Blaga Pop în Dosarul nr. 495/P/F/2003 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate au mai fãcut obiectul controlului de neconstituţionalitate când Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 275/2002 , a constatat cã prevederile <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, sunt conforme cu dispoziţiile din Legea fundamentalã. Deoarece nu au intervenit elemente noi, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã, în opinia Ministerului Public, valabilitatea şi în acest caz.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 495/P/F/2003, Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Excepţia a fost ridicatã în dosarul de mai sus de inculpata Elena Blaga Pop, cercetatã pentru sãvârşirea infracţiunii de luare de mitã, prevãzutã şi pedepsitã de art. 254 alin. 1 şi 2 din Codul penal, raportatã la <>art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât avizul dat de ministrul justiţiei pentru cercetarea, reţinerea, arestarea sau percheziţionarea magistraţilor aduce atingere principiului independenţei judecãtorilor. În opinia sa, autorul considerã cã ministrul justiţiei, care face parte din puterea executivã, nu poate emite avizul conform <>art. 92 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, deoarece Legea fundamentalã nu-i conferã aceastã posibilitate atâta vreme cât doar Consiliul Superior al Magistraturii este singura autoritate ce poate dispune cu privire la sancţionarea judecãtorilor.
Curtea de Apel Braşov apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât textele criticate înfrâng prevederile constituţionale invocate, precum şi principiul separaţiei puterilor în stat. Astfel, independenţa şi inamovibilitatea judecãtorilor reprezintã o garanţie pentru o bunã administrare a justiţiei şi, în egalã mãsurã, un mijloc de protecţie în faţa oricãrei ingerinţe de ordin politic sau administrativ. Prin posibilitatea ministrului justiţiei de a emite avizul pentru cercetarea magistraţilor se aduce atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, deoarece acesta este membru al guvernului, care face parte din autoritatea executivã. Mai mult decât atât, în opinia instanţei textul contestat excede nepermis dispoziţiilor constituţionale, întrucât doar Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de consiliu de disciplinã a magistraţilor, sens în care implicarea ministrului justiţiei în rãspunderea penalã a judecãtorilor este nejustificatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã avizul dat de ministrul justiţiei pentru cercetarea, reţinerea, arestarea, percheziţionarea sau trimiterea în judecatã a magistraţilor reprezintã o mãsurã de protecţie legalã a magistratului împotriva abuzurilor. De altfel, potrivit art. 10 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, acţiunea penalã este condiţionatã de autorizarea sau sesizarea organului competent ori de o altã condiţie prevãzutã de lege. Prin urmare, avizul despre care se face vorbire în textul contestat reprezintã tocmai o condiţie prealabilã pentru punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale şi, deopotrivã, o mãsurã favorabilã magistratului şi un filtru necesar pentru protejarea statutului acestuia.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi are urmãtorul conţinut:
- Art. 91 alin. 2: "Magistraţii nu pot fi cercetaţi, reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi sau trimişi în judecatã fãrã avizul ministrului justiţiei".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 11, 20, art. 123 alin. (2), art. 124 alin. (1) teza a doua şi art. 133 din Constituţie, precum şi art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Dupã aprobarea <>Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , Constituţia a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile constituţionale invocate fiind cuprinse în art. 11, 20, art. 124 alin. (3), art. 125 alin. (2) şi art. 134 cu urmãtorul conţinut:
- Art. 11: "(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmeazã sã devinã parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupã revizuirea Constituţiei".
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile".
- Art. 124 alin. (3): "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii".
- Art. 125 alin. (2): "Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecãtorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice".
- Art. 134: "(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecãtorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţã de judecatã, prin secţiile sale, în domeniul rãspunderii disciplinare a judecãtorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organicã. În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot.
(3) Hotãrârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinarã pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organicã, în realizarea rolului sãu de garant al independenţei justiţiei."
- Art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã Legea fundamentalã consacrã principiul independenţei judecãtorilor şi cel al imparţialitãţii procurorilor în exercitarea atribuţiilor lor.
Garantarea respectãrii acestor principii este asiguratã prin instituirea inamovibilitãţii judecãtorilor, prin mãsurile de protecţie a magistraţilor prevãzute de <>art. 91 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, prin alte mãsuri prevãzute de titlul VI din aceeaşi lege, precum şi prin dispoziţiile speciale din Codul de procedurã penalã [art. 28^1 pct. 1 lit. b), art. 28^2 pct. 1 lit. f), art. 29 pct. 1 lit. f) şi art. 209 alin. (3) şi (4)].
Prin urmare, aceste reglementãri îl protejeazã pe magistrat prin faptul cã el nu va fi cercetat de organele poliţiei sau de alte organe de cercetare penalã care, prin apartenenţa lor la puterea executivã, ar putea fi direcţionate politic. De asemenea, magistratul nu va putea fi chemat în judecatã penalã prin acţiune directã introdusã la instanţa de judecatã, fiind ferit în felul acesta de eventualele acţiuni şicanatoare venite din partea unor persoane rãuvoitoare.
Independenţa justiţiei implicã deci un statut special, adecvat al magistraţilor, menit sã imprime o valoare de necontestat actului de justiţie, prin protejarea membrilor corpului magistraţilor împotriva subiectivismului şi a acţiunilor nejustificate sau abuzive ale organelor de urmãrire penalã competente care le-ar putea afecta credibilitatea.
În acest context <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, care condiţioneazã cercetarea, reţinerea, arestarea, percheziţia sau trimiterea în judecatã de avizul ministrului justiţiei, instituie o mãsurã raţionalã de protecţie a magistratului, care reprezintã o garanţie legalã a consolidãrii principiilor constituţionale enunţate anterior, privitoare la independenţa judecãtorilor şi la imparţialitatea procurorilor.
Curtea reţine cã este neîntemeiatã critica potrivit cãreia avizul ministrului justiţiei reprezintã o ingerinţã în activitatea de realizare a actului de justiţie, deoarece acesta rãspunde de activitatea judecãtorilor şi de modul cum se înfãptuieşte justiţia. Potrivit legii, ministrul justiţiei are un rol foarte important în selecţionarea, pregãtirea şi verificarea cunoştinţelor viitorilor magistraţi şi în vederea admiterii acestora în magistraturã. Fãrã sã intervinã în activitatea judiciarã a magistraţilor, care sunt independenţi şi inamovibili, ministrul justiţiei poate şi trebuie sã cunoascã modul în care aceştia îşi îndeplinesc îndatoririle. Nu se poate concepe ca el sã fie indiferent sau sã ignore cazurile în care magistraţii au sãvârşit ori sunt suspecţi cã au sãvârşit fapte prevãzute de legea penalã. Este evident cã orice caz în care un magistrat se dovedeşte cã a încãlcat legea penalã aruncã o umbrã asupra prestigiului întregii magistraturi. Tocmai de aceea, singurul chemat sã avizeze urmãrirea penalã a unui magistrat este ministrul justiţiei, iar acest drept de aviz implicã angajarea rãspunderii sale personale, persoana interesatã având dreptul de a-l acţiona în justiţie pentru avizarea sau refuzul de a aviza urmãrirea penalã a unui magistrat pe care îl considerã vinovat sau, dimpotrivã, nevinovat de sãvârşirea unei fapte penale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4) şi art. 11, art. 20, art. 124 alin. (3), art. 125 alin. (2) şi art. 134 din Constituţie, republicatã, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Elena Blaga Pop în Dosarul nr. 495/P/F/2003 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 ianuarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
