Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE Nr. 4 din 12 ianuarie 1995 asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si ale art. 6 din Legea nr. 5/1973, in Dosarul nr. 9.203/1993 al Judecatoriei Brasov
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 105 din 30 mai 1995
DECIZIE Nr. 4 din 12 ianuarie 1995
asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi ale art. 6 din Legea nr. 5/1973, în Dosarul nr. 9.203/1993 al Judecãtoriei Braşov
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 105 din 30 mai 1995
A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 25 din 21 martie 1995,.
Ioan Muraru - preşedinte
Miklos Fazakas - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi ale art. 6 din Legea nr. 5/1973, ridicatã de piritii Cosma Nicolae şi Cosma Maria în Dosarul nr. 9.203/1993 al Judecãtoriei Braşov.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 7 decembrie 1994, concluziile pãrţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea la 14 decembrie 1994, 23 decembrie 1994, 4 ianuarie 1995 şi apoi la 12 ianuarie 1995.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Societatea Comercialã "Fabrica de Zahãr Bod" - S.A. a chemat în judecata pe piritii Cosma Nicolae şi Cosma Maria, locatari ai unui imobil aparţinînd reclamantei, cerind evacuarea lor, cauza formind obiectul Dosarului nr. 9.203/1993 al Judecãtoriei Braşov.
La termenul de judecata din 11 ianuarie 1994, piritii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi. Prin încheierea din aceeaşi data, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã pentru a se pronunţa asupra constituţionalitãţii art. 3 şi a art. 6 din Legea nr. 5/1973, respingind cererea formulatã cu privire la art. 7 din aceeaşi lege, întrucît prin Decizia nr. 40 din 7 iulie 1993, rãmasã definitiva, Curtea Constituţionalã a declarat acest text constituţional.
În susţinerea exceptiei, piritii arata ca prevederile art. 3 şi ale art. 6 din Legea nr. 5/1973 contravin dispoziţiilor art. 41, 49 şi 134 din Constituţie.
Exprimindu-şi opinia, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta considera ca art. 3 şi art. 6 din Legea nr. 5/1973, care cuprind criterii legale pentru administrarea spaţiului locativ, nu contravin dispoziţiilor constituţionale, întrucît nu aduc atingere atributelor dreptului de proprietate. Asa fiind, proprietarul care, în speta, nu este o întreprindere specializatã în administrarea spaţiilor locative, poate face uz sau nu de aceste dispoziţii legale, însã, o data ce s-a încheiat un contract-tip de închiriere în baza Legii nr. 5/1973, pãrţile îşi asuma consecinţele ce decurg din dispoziţiile acestei legi.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se arata ca textul celor doua dispoziţii criticate din Legea nr. 5/1973 este constituţional, deoarece nu contravine art. 41 din Constituţie, ca pãrţile sînt obligate sa respecte obligaţiile asumate prin contractul de închiriere, şi aceasta nu numai în baza Legii nr. 5/1973, ci şi a art. 969 din Codul civil.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
ţinînd seama de încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile pãrţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile art. 3 şi ale art. 6 din Legea nr. 5/1973, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã constata ca este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind legal sesizatã.
Dispoziţiile legale a cãror constitutionalitate se contesta sînt cele ale art. 3 şi art. 6 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi. Articolul 3 stabileşte din ce este format un apartament, ce criterii se au în vedere la închiriere, ce se înţelege prin camera separatã. Articolul 6 stabileşte norma locativã pentru locuintele din fondul locativ de stat. Aceste prevederi sînt norme de protecţie sanitarã pentru beneficiari, dar şi de protecţie a celorlalţi cetãţeni în eventualitatea unor abuzuri în acest domeniu.
Dispoziţiile constituţionale socotite a fi incalcate sînt cele cuprinse în art. 41, 49 şi 134. Acestea reglementeazã dreptul de proprietate (art. 41), precum şi cazurile şi situaţiile în care prin lege se poate realiza restrîngerea unor drepturi (art. 49). Invocarea art. 134 din Constituţie, care priveşte economia şi finanţele, nu este explicata şi este dificil sa fie sesizatã tangenta sa cu speta dedusã judecaţii.
Atît în opinia instanţei de judecata pe rolul cãreia se afla dosarul, cît şi în punctul de vedere al Guvernului se arata ca dispoziţiile legale în cauza sînt constituţionale, pãrţile fiind obligate sa respecte obligaţiile pe care şi le-au asumat.
Cît priveşte Legea nr. 5/1973, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 40 din 7 iulie 1993, a fãcut o serie de consideratii ce-şi pãstreazã valabilitatea şi sînt pertinente şi în speta de fata. Astfel, în aceasta decizie Curtea Constituţionalã a considerat ca Legea nr. 5/1973 a reglementat administrarea fondului locativ, astfel încît acesta sa fie repartizat în funcţie de posibilitãţile pe care statul le are şi de cerinţele populaţiei. De aceea s-au stabilit norme privind structura locuinţelor şi limita cuvenitã unei persoane sau unei familii; prevederile acestei legi, cu modificãrile ulterioare, sînt aplicabile şi astãzi pentru ca în domeniul locuinţelor realitatile juridice se menţin şi, ca atare, fondul de locuinţe trebuie în continuare administrat potrivit unor criterii legale care sa corespundã unor exigente economice, sociale şi umane; în mod firesc, chiriaşii care nu au devenit proprietari prin cumpãrarea acestor locuinţe, precum şi proprietarii sînt ţinuţi în continuare sa respecte prevederile legale în vigoare privind raporturile dintre proprietari şi chiriaşi. Constituţia nu desfiinţeazã regulile clasice privind încheierea, executarea şi încetarea contractelor de închiriere; exercitarea libertãţilor constituţionale se contrapune abuzului de drept, revenind autoritãţilor competente aprecierea în ce mãsura, în speta concretã, invocarea unui text constituţional este legal sau nu facuta şi în ce mãsura exercitarea unui drept, chiar constituţional, este abuzivã.
Comparind dispoziţiile constituţionale cu cele cuprinse în art. 3 şi în art. 6 din Legea nr. 5/1973, se poate observa ca acestea din urma concorda cu litera şi spiritul celor dintii, urmînd a fi declarate constituţionale. Trebuie adãugat ca atît legile vechi, cît şi cele noi în acest domeniu recunosc valabilitatea contractelor de închiriere, încheiate în condiţiile de ele stabilite, iar prin aceasta nu se aduce atingere dreptului de proprietate, astfel cum este el consacrat prin art. 41 şi 135 din Constituţie.
Trebuie adãugat ca, prin art. 63 din Legea nr. 5/1973, dispoziţiile privind organizaţiile de stat care închiriazã şi chiriaşii ce deţin suprafeţe locative proprietate de stat se aplica în mod corespunzãtor şi suprafeţelor locative proprietate personalã. Acest articol rezolva problema aplicabilitatii sale cît priveşte sfera subiectelor de drept.
Desigur, în perspectiva, nimic nu impiedica Parlamentul sa adopte noi reglementãri în acest domeniu, în situaţia în care Consiliul Legislativ, în temeiul art. 150 alin. (2) din Constituţie, va face asemenea propuneri. Acele reglementãri vor putea fi mai reusite, dar pînã atunci reglementãrile în vigoare (cele în discuţie, desigur) sînt constituţionale şi deci obligatorii.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 alin. (1) şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Constata ca dispoziţiile art. 3 şi ale art. 6 din Legea nr. 5/1973 sînt constituţionale.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Cosma Nicolae şi Cosma Maria în Dosarul nr. 9.203/1993 al Judecãtoriei Braşov.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 12 ianuarie 1994.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
