Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
---------
*) Decizia este definitiva.
Preşedinte Ion P. Filipescu
Judecãtor Ioan Muraru
Judecãtor Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent Gabriela Dragomirescu
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata ca prin cererea înregistratã la Tribunalul Judeţean Bacau, Secţia contencios administrativ, formând obiectul dosarului nr. 38/C/1992, Societatea de Pescuit Sportiv "Mreana", judeţul Bacau, a solicitat, în temeiul <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , anularea precizarii din adresa nr. 7743/1992 a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bacau, prin care se conditioneaza, astfel cum pretinde <>art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974 privind piscicultura şi pescuitul, dreptul membrilor societãţii de a practica pescuitul sportiv de calitatea de membri ai Asociaţiei Generale a Vanatorilor şi Pescarilor Sportivi din România şi de posedarea unui permis eliberat de aceasta. În motivarea cererii, reclamanta susţine ca prevederea înscrisã în <>art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974 a devenit, dupã adoptarea Constituţiei din 1991, discriminatorie şi neconstitutionala, deoarece este de natura a bloca dreptul de libera asociere în vederea practicãrii pescuitului sportiv şi se neagã ideea de pluralism, incalcandu-se astfel unul din drepturile fundamentale ale omului, şi anume acela prevãzut de art. 37 din Constituţie, care se referã la dreptul de asociere.
Atât prin cererea de chemare în judecata, cat şi la termenul din 6 ianuarie 1993, reclamanta a solicitat trimiterea dosarului la Curtea Constituţionalã, în vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate.
Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bacau, deşi legal citat la termenele din 18 decembrie 1992 şi 6 ianuarie 1993, nu s-a prezentat în instanta, astfel ca nu şi-a exprimat punctul de vedere în legatura cu excepţia de neconstituţionalitate.
Tribunalul Judeţului Bacau, conformându-se dispoziţiilor <>art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , şi-a exprimat opinia în legatura cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 16 din Legea nr. 12/1974 , arãtând ca "dupã adoptarea Constituţiei României din 21 noiembrie 1991, aceasta prevedere legalã a devenit neconstitutionala, blocand dreptul de libera asociere în vederea practicãrii pescuitului sportiv, incalcandu-se astfel şi prevederile art. 37 alin. (1) din Constituţie".
Fiind sesizatã prin încheierea Tribunalului Judeţean Bacau din 6 ianuarie 1993,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
luând act de susţinerea reclamantei şi de poziţia instanţei de judecata, având în vedere dispoziţiile art. 37 alin. (1), art. 49 şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, ale <>art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974 , precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Într-adevãr, <>art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974 pretinde calitatea de membru al Asociaţiei Generale a Vanatorilor şi Pescarilor Sportivi şi permis eliberat de aceasta ca o persoana sa practice pescuitul sportiv în bazinele şi zonele piscicole pe care asociaţia le are în folosinta. Pe de alta parte, art. 37 alin. (1) din Constituţie consacra dreptul de asociere, ce cuprinde posibilitatea cetãţenilor de a se asocia, în mod liber, nu numai în partide politice şi sindicate, ci şi în alte tipuri de organizaţii, ligi şi uniuni, cu scopul de a participa la viata politica, ştiinţificã, socialã, culturalã, sportiva sau de a-şi realiza o serie de interese legitime comune. Acest drept fundamental, ca şi celelalte drepturi şi libertãţi, poate fi restrâns numai în condiţiile art. 49 alin. (1) din Constituţie, adicã "numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav". Şi în orice caz, potrivit alin. (2) al art. 49 din Constituţie: "Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii".
Deoarece <>Legea nr. 12/1974 este anterioarã Constituţiei, examinarea constituţionalitãţii prevederilor art. 16 alin. (1) din aceasta lege trebuie facuta ţinând seama şi de dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii".
Rezulta ca, dacã aprecierea este în sensul ca <>art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974 nu contravine art. 37 alin. (1) din Constituţie, prevederile sale rãmân în vigoare, iar dacã se apreciazã ca sunt în contradictie cu actualele dispoziţii constituţionale, singura consecinta posibila este constatarea abrogãrii totale sau parţiale a textului.
Fiind vorba însã de aplicarea unei legi anterioare Constituţiei la raporturi juridice stabilite dupã intrarea în vigoare a acesteia, obligaţia de a stabili dacã o prevedere legalã contravine sau nu Constituţiei şi, în consecinta, dacã este abrogatã total ori parţial sau este în vigoare revine organului care aplica legea, adicã instanţei de judecata. Curtea Constituţionalã urmeazã sa decidã asupra unei asemenea probleme numai, în mod excepţional, dacã instanta, nerespectand o obligaţie legalã, nu s-a pronunţat ori dacã a hotãrât ca legea anterioarã Constituţiei este în vigoare şi se invoca excepţia de neconstituţionalitate, precum şi atunci când instanta apreciazã ca un act normativ este neconstitutional, deşi nu este vorba de aplicarea unei legi anterioare Constituţiei la raporturi juridice stabilite dupã intrarea în vigoare a acesteia, ci de efectele aplicãrii unei legi anterioare Constituţiei, respectiv raporturi juridice stabilite anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei.
Fata de împrejurarea ca Tribunalul Judeţean Bacau, prin încheierea din 6 ianuarie 1993, şi-a exprimat în mod expres şi neechivoc opinia în sensul ca prevederea cuprinsã în <>art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974 este neconstitutionala, înseamnã ca a considerat-o abrogatã, singura consecinta posibila în cazul contrarietatii dintre o prevedere legalã anterioarã Constituţiei şi normele acesteia. În aceste condiţii, instanta trebuie sa constate ca sunt aplicabile dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie şi sa deducã consecinţele ce se impun, iar nu sa sesizeze Curtea Constituţionalã, care nu se poate substitui instanţei în stabilirea legii aplicabile litigiului.
În consecinta, în mod "vadit nefondat", în sensul <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , instanta de judecata a sesizat Curtea Constituţionalã şi excepţia urmeazã sa fie respinsã ca atare. Reclamanta nu poate justifica un interes legitim pentru susţinerea exceptiei în fata Curţii Constituţionale, deoarece, fata de poziţia exprimatã, instanta este obligatã sa deducã, în vederea stabilirii legii aplicabile, consecinţele ce decurg din dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, al art. 13 lit. A/c), art. 24 alin. (2) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã, în unanimitate,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate formulatã de Societatea de Pescuit Sportiv "Mreana", cu sediul în Bacau, str. Aviatori, bl. 24, sc. A, ap. 1, judeţul Bacau, în cauza ce formeazã obiectul dosarului nr. 38/C/1992 aflat pe rolul Tribunalului Judeţean Bacau, Secţia contencios administrativ.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la 10 februarie 1993.
PREŞEDINTE,
prof.dr.doc. Ion P. Filipescu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
