Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 398 din 9 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 si art. 313 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 30 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Siriteanu, Radu Cornel Chiriac şi Dumitru Benone Chiriac în Dosarul nr. 1.939/2006 al Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal se prezintã personal autorii excepţiei. De asemenea, se constatã cã autorul Constantin Siriteanu este asistat de apãrãtorul ales, doamna Doina Petrea, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei Constantin Siriteanu pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile legale criticate, prin termenele pe care le instituie, îngrãdesc, în esenţã, dreptul la apãrare.
Ceilalţi autori prezenţi aratã cã îşi însuşesc concluziile doamnei avocat Doina Petrea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.939/2006, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Siriteanu, Radu Cornel Chiriac şi Dumitru Benone Chiriac în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã formulat împotriva încheierii prin care, la primirea dosarului, s-a menţinut arestarea inculpaţilor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 300^1 alin. 3 coroborate cu cele ale art. 159 alin. 7 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale şi convenţionale arãtate, deoarece prin instituirea termenului de 24 de ore înãuntrul cãruia instanţa de judecatã trebuie sã se pronunţe asupra menţinerii ori prelungirii arestãrii preventive se aduce atingere dreptului inculpaţilor la apãrare cu consecinţa privãrii de un proces echitabil. În realitate, nemulţumirea autorilor izvorãşte dintr-o aplicare criticabilã a prevederilor procesual penale, întrucât, în speţã, instanţa de judecatã a fost sesizatã prin rechizitoriu în ziua în care expira durata arestãrii dispusã în faza de urmãrire penalã, situaţie în care inculpaţii nu au putut beneficia de rãgazul de 5 zile stabilit potrivit art. 160 şi art. 159 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, timp în care ar fi putut sã-şi pregãteascã o apãrare eficientã.
Cât priveşte dispoziţiile art. 313 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, autorii excepţiei precizeazã cã în intervalul de 48 de ore stabilit pentru soluţionare inculpaţii nu dispun de timpul necesar pentru a pregãti o apãrare temeinicã.
Tribunalul Iaşi opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu normele constituţionale invocate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece termenele instituite prin prevederile art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedurã penalã sunt determinate de necesitatea aplicãrii şi respectãrii drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor, de asigurarea soluţionãrii cu celeritate, într-un termen rezonabil, şi, prin urmare, nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi nici dreptul la apãrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 159 alin. 7 din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã - Procedura prelungirii arestãrii dispuse în cursul urmãririi penale: "Instanţa soluţioneazã propunerea şi se pronunţã asupra prelungirii arestãrii preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, şi comunicã încheierea celor lipsã de la judecatã în acelaşi termen.";
- Art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã - Menţinerea arestãrii inculpatului la primirea dosarului: "Când instanţa constatã cã temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau cã existã temeiuri noi care justificã privarea de libertate, instanţa menţine, prin încheiere motivatã, arestarea preventivã. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 şi 11 se aplicã în mod corespunzãtor.";
- Art. 313 alin. 3 din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã - Mãsuri premergãtoare: "În cauzele în care inculpatul este trimis în judecatã în stare de arest, preşedintele instanţei, la primirea dosarului, fixeazã un termen care, potrivit art. 300^1 , nu poate fi mai mare de 48 de ore, înãuntrul cãruia se comunicã citaţia împreunã cu o copie a actului de sesizare a instanţei."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, precum şi ale art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul acuzatului de a dispune de timpul şi înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 48 din 27 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, pentru considerentele acolo arãtate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
Cât priveşte dispoziţiile art. 159 alin. 7 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã acestea nu conţin reglementãri de naturã a aduce atingere în vreun fel dreptului la apãrare ori dreptului la un proces echitabil. Atât termenul de 24 de ore, cât şi cel de 48 de ore instituite de textele legale criticate sunt menite sã ofere acuzatului posibilitatea soluţionãrii cu celeritate a cauzei şi nicidecum sã îngrãdeascã exercitarea dreptului la apãrare. Privarea de libertate impune existenţa unor reglementãri care au ca scop garantarea dreptului la apãrare, iar acest drept se exercitã pe toatã durata procesului, atât în faza de judecatã, cât şi în faza de urmãrire penalã, în care acuzatul, asistat de apãrãtor ales sau de apãrãtor din oficiu, are timpul necesar şi posibilitatea sã cunoascã toate actele dosarului şi sã-şi pregãteascã apãrarea în cunoştinţã de cauzã. Aşadar, nu se poate primi susţinerea cã termenele prevãzute în textele de lege analizate sunt de naturã sã restrângã dreptul inculpatului arestat de a-şi exercita dreptul la apãrare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 7, art. 300^1 alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Siriteanu, Radu Cornel Chiriac şi Dumitru Benone Chiriac în Dosarul nr. 1.939/2006 al Tribunalului Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
