Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 397 din 5 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.164 din 8 decembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Metalstruct" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 925/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
La apelul nominal rãspunde partea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin consilier juridic Cosmin Zabalovici. Lipsesc autorul excepţiei, precum şi partea Camera de Comerţ şi Industrie a României, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie. Aratã cã dispoziţiile de lege criticate, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 149/2004 , nu încalcã dreptul de proprietate, ci doar îl limiteazã. În acest sens, depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Întrucât motivele care au dus la respingerea excepţiei sunt aplicabile şi în prezenta cauzã, solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 925/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Metalstruct" - S.R.L. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei autorul acesteia considerã cã dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2), art. 134 şi 135 din Constituţie, fãrã a arãta în mod concret de ce anume considerã ca fiind neconstituţional textul de lege criticat.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã apreciazã cã <>Legea nr. 64/1995 nu contravine principiilor economiei de piaţã şi celor care guverneazã ocrotirea şi garantarea proprietãţii, ci, dimpotrivã, asigurã respectarea acestora.
Considerã cã, prin aplicarea procedurii falimentului faţã de debitorii faliţi, este apãratã proprietatea creditorilor, proprietate prejudiciatã prin neîncasarea la termen a creanţelor.
În concluzie, instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere, aratã cã procedura reglementatã de <>Legea nr. 64/1995 reprezintã un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat de bunãvoie obligaţiile de platã, procedurã care înceteazã în cazul în care creanţele au fost acoperite în totalitate.
Aratã cã dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 trebuie coroborate cu prevederile art. 2 din aceeaşi lege, care consfinţesc condiţiile necesare privitoare la debitor, pentru a putea fi deschisã procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului. Apreciazã cã introducerea cererii de deschidere a acestei proceduri nu determinã în mod automat restrângerea exerciţiului unor drepturi ale debitorului sau executarea silitã a debitorului, ci este începutul unei proceduri de reorganizare judiciarã administratã de judecãtorul-sindic, prin care dreptul de proprietate al debitorului nu este afectat în nici un fel.
Considerã cã scopul <>Legii nr. 64/1995 este tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plãţi, precum şi pãstrarea în cadrul mediului de afaceri doar a comercianţilor care dovedesc adaptarea la economia de piaţã. Prin instituirea textului de lege criticat se realizeazã respectarea obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea dispoziţiilor art. 29 din Legea privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului.
Avocatul Poporului apreciazã cã procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 , a fost instituitã de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de platã de bunãvoie, iar dreptul de proprietate şi prerogativele sale, în special dreptul de dispoziţie, trebuie exercitate în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.
Aratã cã, prin dispoziţiile de lege criticate, se realizeazã tocmai respectarea obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 73/2004 şi <>Decizia nr. 97/2004 .
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, notele scrise depuse de aceasta, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 29: "(1) Orice creditor care are o creanţã certã, lichidã şi exigibilã poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plãţile, în urmãtoarele condiţii:
a) dacã creanţa izvorãşte din raporturi de muncã sau raporturi obligaţionale civile, creanţa trebuie sã aibã un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive;
b) în celelalte cazuri creanţa trebuie sã aibã un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulãrii cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie sã fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive.
(2) Simplul refuz al unor plãţi, în baza unor excepţii pe care debitorul le socoteşte, cu bunã-credinţã, întemeiate, nu constituie o dovadã a stãrii de insolvenţã.
(3) Camerele de comerţ şi industrie teritoriale şi asociaţiile cooperatiste teritoriale, respectiv naţionalã, vor putea introduce cerere împotriva debitorului care, potrivit datelor de care acestea dispun, se aflã într-o situaţie notorie de insolvenţã."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege au fost modificate prin <>art. I pct. 43 din Legea nr. 149 din 11 mai 2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, precum şi a altor acte normative cu incidenţã asupra acestei proceduri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004. Ca urmare a acestei modificãri textul criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 29: "(1) Orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţã din cauza încetãrii plãţilor faţã de acesta timp de cel puţin 30 de zile, în urmãtoarele condiţii:
a) dacã creanţele izvorãsc din raporturi de muncã sau raporturi obligaţionale civile, acestea trebuie sã aibã un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive;
b) în celelalte cazuri, creanţele trebuie sã aibã un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulãrii cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie sã fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive.
(2) Dacã între momentul formulãrii cererii de cãtre un creditor şi cel al judecãrii acestei cereri de cãtre judecãtorulsindic sunt formulate cereri de cãtre alţi creditori, judecãtorulsindic va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor în raport cu valoarea însumatã a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri.
(3) Dacã s-a deschis o procedurã într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la primul dosar."
Aceste dispoziţii conservã soluţia legislativã din reglementarea anterioarã, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie supusã controlului.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile de lege criticate contravin art. 44 alin. (1) şi (2), art. 135 şi 136 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.";
- Art. 135: "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;
c) stimularea cercetãrii ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţã cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionalã în concordanţã cu obiectivele Uniunii Europene.";
- Art. 136: "(1) Proprietatea este publicã sau privatã.
(2) Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogãţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organicã, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
(4) Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţã gratuitã instituţiilor de utilitate publicã.
(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 44 alin. (1) teza a doua şi alin. (2) teza a doua, art. 135 alin. (2) lit. b)-g) şi art. 136 alin. (1)-(4) din Constituţie sunt lipsite de relevanţã, ca texte de referinţã, întrucât nu au incidenţã asupra domeniului de reglementare al textului legal dedus controlului. Aşa fiind, urmeazã a se avea în vedere la exercitarea controlului de constituţionalitate numai art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi, art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, texte în raport de care Curtea a mai exercitat controlul de constituţionalitate al dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 . Astfel, prin <>Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, Curtea a reţinut cã dispoziţiile de lege criticate prevãd condiţiile în care un creditor poate introduce la tribunalul în a cãrui razã teritorialã îşi are sediul debitorul o cerere de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului unui debitor persoanã juridicã.
De asemenea, Curtea a reţinut cã scopul <>Legii nr. 64/1995 este, potrivit art. 2, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului în încetare de plãţi, fie prin reorganizarea întreprinderii şi activitãţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pânã la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului reglementatã de <>Legea nr. 64/1995 este una specialã, prin care nu se urmãreşte, ca în dreptul comun, stabilirea existenţei unui drept de creanţã şi a obligaţiei corelative de platã, ci executarea unor creanţe certe, lichide şi exigibile faţã de un debitor care nu numai cã nu-şi îndeplineşte de bunã-voie obligaţia de platã, ci se aflã, timp de cel puţin 30 de zile, în incapacitate vãditã de platã, deci în stare de insolvenţã.
Astfel, Curtea a constatat cã dreptul formulãrii cererii introductive pentru declanşarea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului este condiţionat de caracterul creanţelor şi de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, în cadrul procedurii speciale, pentru orice creanţã şi indiferent de valoare.
În fine, Curtea a reţinut cã procedura prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 a fost instituitã de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de platã, modalitate prin care nu a fost încãlcat dreptul de proprietate al acestuia, în condiţiile în care, în ceea ce-l priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile, ci s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanţe, încãlcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rãu platnici.
Aşa fiind, Curtea considerã cã dreptul de proprietate privatã, prevãzut de art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi şi de art. 136 alin. (5) din Constituţie, nu este încãlcat prin dispoziţiile legale criticate. Acestea nu contravin nici prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), ci, dimpotrivã, asigurã respectarea întocmai a obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
De altfel, dispoziţiile legale criticate reprezintã norme de procedurã. Or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", legiuitorul este abilitat sã stabileascã o procedurã specialã, derogatorie de la dreptul comun, în considerarea unor situaţii speciale, fãrã ca prin aceasta sã contravinã Legii fundamentale.
Întrucât nu existã elemente noi de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii în aceastã materie, considerentele şi soluţia deciziei menţionate rãmân valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Metalstruct" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 925/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
