Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 396 din 26 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 368 din 31 mai 2012
Petre Lãzãroiu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Adrian Focşa în Dosarul nr. 23.321/233/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.511D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã partea Asociaţia de Ştiinţã, Culturã şi Apãrarea Drepturilor Omului din România a depus note scrise prin care solicitã admiterea excepţiei.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi de menţinere a practicii Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 23.321/233/2009, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Adrian Focşa într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de rezoluţiune a unui contract de închiriere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã recalificarea cãii de atac a apelului în cea a recursului îngrãdeşte accesul la justiţie al proprietarilor imobilelor cu valoare de sub 100.000 lei. Astfel, în cazul unor litigii cu acelaşi obiect, proprietarii imobilelor cu o valoare de peste 100.000 lei se pot prevala atât de calea de atac a apelului, cât şi de cea a recursului, pe când proprietarii imobilelor cu o valoare situatã sub acest prag au dreptul de a formula doar recurs împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã.
Tribunalul Galaţi - Secţia I civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã, în acest sens, cã diferenţierea între hotãrârile care pot fi supuse apelului şi cele împotriva cãrora nu poate fi promovatã aceastã cale de atac se face pe criteriul valorii imobilului, şi nu potrivit criteriilor prevãzute la art. 4 din Constituţie, aşa încât sã fie discriminatorie conform dispoziţiilor constituţionale ale art. 16. Se susţine, de asemenea, cã accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul în toate cazurile la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii juridice deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi speciale de exercitare a acestora. Totodatã, instanţa aratã cã nici prevederile art. 2 pct. 3 lit. b) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice nu obligã statele membre la asigurarea accesului pãrţilor dintr-un proces la toate gradele de jurisdicţie, ci doar la asigurarea dreptului la un recurs efectiv, motiv pentru care nu poate fi reţinutã nici încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului susţine cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã astfel cã accesul la justiţie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care aceasta se înfãptuieşte, iar reglementarea desfãşurãrii procesului civil este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui reguli speciale de procedurã, în considerarea unor situaţii deosebite. Se susţine, de asemenea, cã nici reglementãrile interne, nici cele internaţionale invocate de autor nu obligã la asigurarea triplului grad de jurisdicţie pentru toate cauzele civile. Totodatã, se aratã cã diferenţierea între hotãrârile care pot fi atacate şi cele care nu pot fi atacate cu apel se face dupã criteriul valorii imobilului, şi nu dupã avere sau considerente de ordin social, fapt ce ar reprezenta o încãlcare a prevederilor art. 16 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins: "Nu sunt supuse apelului hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în cererile introduse pe cale principalã privind pensii de întreţinere, în litigiile al cãror obiect are o valoare de pânã la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea pãrţilor, profesionişti sau neprofesionişti, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã şi luarea mãsurilor asigurãtorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare sãvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevãzute de lege".
Se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, precum şi prevederile art. 2 pct. 3 lit. b) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, cu privire la garanţiile procesuale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, prin numeroase decizii, cum sunt Decizia nr. 1.013 din 14 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011, Decizia nr. 388 din 19 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 5 mai 2009, şi Decizia nr. 1.132 din 16 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, a statuat cã diferenţierea hotãrârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii şi, prin urmare, textul legal criticat nu instituie discriminãri pe criteriile prevãzute de art. 4 din Constituţie, de naturã sã aducã atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii.
Regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurãrii celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor.
Referitor la critica autorilor excepţiei privind încãlcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa cã accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
Totodatã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat cã dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi cã, fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fãrã sã îl defineascã în sensul restrâns al cuvântului, existã posibilitatea limitãrilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept (Hotãrârea din 21 februarie 1975 pronunţatã în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 32). Pentru aceste motive nu poate fi reţinutã nici încãlcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Adrian Focşa în Dosarul nr. 23.321/233/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa din data de 26 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
