Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 395 din 9 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 340, art. 340^1, art. 341, art. 342 si art. 359^6 din Codul de procedura civila, precum si a art. 13 alin. 3 si 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comert si industrie din Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 526 din 19 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340, 340^1, 341, 342 şi 359^6 din Codul de procedurã civilã, precum şi a <>art. 13 alin. 3 şi 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ley Impex" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 352/2005 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângã Camera de Comerţ şi Industrie a României.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã arbitrajul reprezintã un mecanism eficient pentru soluţionarea unui litigiu, care se finalizeazã printr-o hotãrâre ce poate fi atacatã la instanţele judecãtoreşti, iar instanţa de arbitraj nu este o instanţã extraordinarã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 352/2005, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângã Camera de Comerţ şi Industrie a României a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 340, 340^1, 341, 342 şi 359^6 din Codul de procedurã civilã, precum şi a <>art. 13 alin. 3 şi 6 din Decretul-Lege nr. 139/1990 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Ley Impex" - S.R.L. din Suceava într-un litigiu arbitral având ca obiect soluţionarea unei cereri de arbitraj introdusã de Societatea Comercialã "Atlas Corporation" - S.R.L din Bucureşti pentru obligarea autorului excepţiei la plata chiriei restante.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale referitoare la instanţele judecãtoreşti, deoarece Curtea de Arbitraj de pe lângã Camera de Comerţ şi Industrie nu este o instanţã judecãtoreascã, încãlcându-se astfel dreptul pãrţilor ca litigiul sã fie soluţionat de instanţele judecãtoreşti, precum şi posibilitatea lor "de a uza de mijloacele de apãrare şi de probaţiune, precum şi de procedura aferentã". De asemenea, considerã cã prin supunerea litigiului spre soluţionare Curţii de Arbitraj de pe lângã Camera de Comerţ şi Industrie se încalcã şi art. 126 alin. (5) din Constituţie potrivit cãruia este interzisã înfiinţarea unor instanţe extraordinare.
Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângã Camera de Comerţ şi Industrie a României şi-a exprimat opinia în sensul cã arbitrajul comercial este în deplinã concordanţã cu normele şi principiile Constituţiei, având în vedere şi prevederile art. 146 lit. d), potrivit cãrora excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate şi în faţa instanţelor de arbitraj comercial. Totodatã, aratã cã arbitrajul comercial, "rod al voinţei pãrţilor", nu poate fi considerat o instanţã extraordinarã în sensul art. 126 alin. (5) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât arbitrajul comercial reprezintã o modalitate alternativã de soluţionare a litigiilor comerciale, o procedurã simplificatã şi acceleratã, pãrţile având libertatea de alegere între cele douã modalitãţi. Totodatã, aratã cã instanţa de arbitraj comercial nu este o instanţã extraordinarã în sensul Legii fundamentale.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, nu se încalcã regula constituţionalã potrivit cãreia justiţia se înfãptuieşte în numele legii, întrucât alegerea procedurii arbitrale aparţine pãrţilor, judecata se înfãptuieşte numai prin procedurile stabilite de lege, iar împotriva hotãrârii arbitrale pãrţile pot introduce acţiune în anulare la instanţele judecãtoreşti
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 340, 340^1, 341, 342 şi 359^6 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale <>art. 13 alin. 3 şi 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 12 mai 1990.
Dispoziţiile criticate din Codul de procedurã civilã au urmãtorul conţinut:
- Art. 340: "Persoanele care au capacitatea deplinã de exerciţiu al drepturilor pot conveni sã soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afarã de acelea care privesc drepturi asupra cãrora legea nu permite a se face tranzacţie.";
- Art. 340^1: "Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitralã, uneia sau mai multor persoane, învestite de pãrţi sau în conformitate cu acea convenţie sã judece litigiul şi sã pronunţe o hotãrâre definitivã şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, dupã caz, arbitrii învestiţi constituie, în sensul dispoziţiilor de faţã, tribunalul arbitral.";
- Art. 341: "Arbitrajul se organizeazã şi se desfãşoarã potrivit convenţiei arbitrale, încheiatã conform cu prevederile cap. II.
Sub rezerva respectãrii ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, pãrţile pot stabili prin convenţia arbitralã sau prin act scris încheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumita reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul si locul arbitrajului, normele de procedurã pe care tribunalul arbitral trebuie sã le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între pãrţi a cheltuielilor arbitrale, conţinutul şi forma hotãrârii arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfãşurare a arbitrajului.
În lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat aşa cum va socoti mai potrivit.
Dacã nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispoziţiile ce urmeazã.";
- Art. 342: "Pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfãşurarea arbitrajului, partea interesatã poate sesiza instanţa de judecatã care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentã sã judece litigiul în fond, în prima instanţã.
În cazul în care pãrţile au încheiat convenţia arbitralã în cursul judecãrii litigiului la o instanţã judecãtoreascã, aceasta devine competentã sã soluţioneze cererile prevãzute în alin. 1.
Instanţa va soluţiona aceste cereri de urgenţã şi cu precãdere, cu procedura ordonanţei preşedinţiale.";
- Art. 359^6: "În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentã, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum şi celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc şi se plãtesc conform regulamentului acelei instituţii.";
- <>Art. 13 alin. 3 şi 6 din Decretul-Lege nr. 139/1990 : "Regulile de procedurã ale Curţii de arbitraj comercial internaţional se aprobã de colegiul acesteia. [...]
Taxele arbitrale sunt destinate suportãrii cheltuielilor legate de activitatea de soluţionare a litigiilor, inclusiv de secretariat, plãţii onorariilor arbitrilor şi documentãrii acestora, precum şi suportãrii altor cheltuieli necesare funcţionãrii curţii."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 124 alin. (1) privind înfãptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (1) şi (2) referitoare la instanţele judecãtoreşti şi ale art. 126 alin. (5) potrivit cãrora este interzisã înfiinţarea unor instanţe extraordinare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile legale care reglementeazã arbitrajul nu contravin prevederilor din Constituţie referitoare la instanţele judecãtoreşti, pentru urmãtoarele motive:
Convenţia arbitralã se încheie de cãtre pãrţi, fie sub forma unei clauze compromisorii înscrisã în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stãtãtoare, denumitã compromis, şi, prin urmare, pãrţile au libertatea de a alege modalitatea de soluţionare a litigiului. Totodatã, litigiul dedus instanţei de arbitraj comercial se finalizeazã printr-o hotãrâre arbitralã care, potrivit art. 364 din Codul de procedurã civilã, poate fi desfiinţatã numai printr-o acţiune în anulare soluţionatã de instanţele judecãtoreşti competente.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 126 alin. (5) referitoare la interzicerea înfiinţãrii de instanţe extraordinare, Curtea constatã cã instanţele de arbitraj comercial nu întrunesc trãsãturile caracteristice instanţelor extraordinare, întrucât procedura urmatã de acestea nu încalcã şi nici nu restrânge drepturile procesuale ale pãrţilor prevãzute în Codul de procedurã civilã şi nici alte drepturi sau libertãţi ale acestora. Curtea reţine cã însãşi Constituţia, în art. 146 lit. d), recunoaşte existenţa instanţelor de arbitraj comercial, precizând cã excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate şi în faţa acestor instanţe, pe lângã cele judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340, art. 340^1, art. 341, art. 342 şi art. 359^6 din Codul de procedurã civilã, precum şi a <>art. 13 alin. 3 şi 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ley Impex" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 352/2005 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângã Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
