Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 395 din 24 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 494 din Codul civil
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepţie invocatã de Genicã Bãtrâneanu în Dosarul nr. 22.953/2/2004, numãr vechi 3.672/2004, al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie. La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat reprezintã o justã soluţionare legalã a conflictului juridic dintre constructorul pe terenul aparţinând altei persoane şi proprietar, şi nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 22.953/2/2004, numãr vechi 3.672/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil. Excepţia a fost ridicatã de Genicã Bãtrâneanu într-o cauzã având ca obiect judecarea unei acţiuni în revendicare, aflatã în faza procesualã a recursului. În motivarea excepţiei se susţine cã prevederile legale criticate contravin protecţiei constituţionale a dreptului de proprietate privatã, deoarece proprietarul construcţiilor edificate pe terenul altuia nu beneficiazã de o egalã protecţie a dreptului de proprietate faţã de proprietarul terenului. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã. Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate. Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 494 din Codul civil, potrivit cãrora: "Dacã plantaţiile, construcţiile şi lucrãrile au fost fãcute de cãtre o a treia persoanã cu materialele ei, proprietarul pãmântului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoanã sã le ridice. Dacã proprietarul pãmântului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a fãcut; el poate chiar, dupã împrejurãri, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vãtãmãrile ce a putut suferi proprietarul locului. Dacã proprietarul voieşte a pãstra pentru dânsul acele plantaţii şi clãdiri, el este dator a plãti valoarea materialelor şi preţul muncii, fãrã ca sã se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionatã prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacã plantaţiile, clãdirile şi operele au fost fãcute de cãtre o a treia persoanã de bunã-credinţã, proprietarul pãmântului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clãdiri, şi lucrãri, dar va avea dreptul sãu de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plãti o sumã de bani egalã cu aceea a creşterii valorii fondului." Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private în mod egal de lege, indiferent de titular. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare şi la dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentalã şi cu o motivare similarã. Astfel, prin <>Decizia nr. 152 din 22 februarie 2007 , Curtea a reţinut cã prevederile art. 494 din Codul civil reglementeazã accesiunea imobiliarã artificialã, ca mod de dobândire a proprietãţii în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantaţie, construcţie sau orice lucrare este edificatã de un terţ, cu materiale proprii, pe terenul altei persoane. Prin urmare, proprietarul terenului beneficiazã de o prezumţie legalã relativã de a fi şi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor, în temeiul dispoziţiilor art. 492 din Codul civil, potrivit cãruia accesiunea imobiliarã artificialã se realizeazã întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit), oricare ar fi valoarea construcţiilor sau plantaţiilor edificate. Prin decizia menţionatã, Curtea a respins excepţia şi a constatat cã autoarea excepţiei porneşte de la o premisã greşitã atunci când susţine cã, în calitate de proprietar al construcţiei edificate cu rea-credinţã pe terenul altuia, nu beneficiazã de despãgubiri pentru valoarea acesteia, ceea ce, în opinia sa, contravine protecţiei constituţionale şi internaţionale a dreptului de proprietate privatã. Dimpotrivã, în ipoteza reglementatã de textul de lege criticat, o terţã persoanã care a construit cu rea-credinţã pe terenul proprietatea altei persoane nu are decât un drept de creanţã asupra materialelor şi lucrãrilor edificate, iar nu un drept real, în speţã un drept de proprietate, astfel încât invocarea încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã nu poate fi reţinutã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 494 din Codul civil, excepţie invocatã de Genicã Bãtrâneanu în Dosarul nr. 22.953/2/2004, numãr vechi 3.672/2004, al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 aprilie 2007.
PREŞEDINTE, ION PREDESCU
Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
