Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 395 din 12 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 771 din 24 august 2005
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de Aurelia Slabu şi alţii în Dosarul nr. 10.794/2004 al Tribunalului Cluj - Secţia de litigii de muncã, asigurãri sociale şi contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca fiind inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât nu se urmãreşte constatarea neconstituţionalitãţii dispoziţiei legale criticate, ci extinderea efectelor acesteia pentru toţi procurorii şi judecãtorii, situaţie în care aceasta ar deveni constituţionalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 10.794/2004, Tribunalul Cluj - Secţia de litigii de muncã, asigurãri sociale şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de Aurelia Slabu şi alţii, procurori la parchetele de pe lângã Judecãtoria Cluj-Napoca, Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi ale art. 124 alin. (3).
Autorii excepţiei apreciazã cã acordarea unui spor de 40% din indemnizaţia de încadrare brutã lunarã numai procurorilor care participã la judecarea infracţiunilor de corupţie este discriminatorie, întrucât "nu existã o specializare a procurorilor, aşa cum nu existã nici complete specializate pentru soluţionarea cauzelor de corupţie sau criminalitate organizatã". Totodatã, se aratã cã "aceste cauze nu necesitã o specializare anume nici pentru procurorii care efectueazã supravegherea activitãţii de cercetare penalã sau urmãrire penalã proprie ori care participã în şedinţele de judecatã".
Se considerã cã "nu este admisã o asemenea discriminare în condiţiile în care existã un volum mare de muncã şi pentru procurorii care ancheteazã infracţiuni de naturã economico-financiarã şi bancarã sau infracţiuni contra vieţii [...]". În ceea ce priveşte aplicarea principiului egalitãţii, este invocatã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 89 din 27 februarie 2003 .
Totodatã, autorii excepţiei apreciazã cã aceste discriminãri aduc atingere independenţei magistraţilor, având în vedere cã "independenţa [acestora] are şi o componentã materialã, financiarã, în condiţiile în care salariile oricum nu sunt pe mãsura importanţei, complexitãţii şi solicitãrii impuse de aceastã profesie şi nu oferã nici o compensaţie pentru privaţiunile la care sunt supuşi magistraţii".
Tribunalul Cluj - Secţia de litigii de muncã, asigurãri sociale şi contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este întemeiatã. În acest sens, se considerã cã este încãlcat principiul constituţional al egalitãţii "pentru cã soluţionarea cauzelor de corupţie nu presupune o specializare anume faţã de alte categorii de cauze, aceste cauze nu au un grad sporit de dificultate faţã de alte cauze [...], nu supun judecãtorul cauzei la pericole mai mari decât cele la care este expus procurorul ce instrumenteazã cauza [...] şi nu presupun o responsabilitate sporitã faţã de alte categorii de cauze". În opinia instanţei, "simplul fapt cã aceste complete judecã o anumitã categorie de cauze nu justificã acordarea unui spor [...]. Altminteri, s-ar putea spune cã judecãtorii nu sunt niciodatã în situaţii identice care sã justifice o salarizare egalã".
De asemenea, instanţa considerã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile constituţionale referitoare la independenţa judecãtorului, întrucât "independenţa materialã este o laturã fundamentalã a independenţei judecãtorului", dar şi pentru cã "salarizarea judecãtorului depinde de preşedintele instanţei, ceea ce presupune un posibil control asupra activitãţii şi deciziilor acestuia din partea administraţiei instanţei". În acest sens, sunt invocate prevederile Principiului 3 pct. 1 lit. b) din Recomandarea R (94) a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei, adoptatã la 13 octombrie 1994, ale art. 2 şi ale art. 13 din Carta Universalã a Judecãtorului.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul considerã cã prevederea legalã criticatã trebuie coroboratã cu dispoziţiile Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptatã la New York în 2003, şi ale Convenţiei penale privind corupţia din 1999 a Consiliului Europei, convenţii ratificate de România. Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei prevede, la art. 36, cã în fiecare stat parte trebuie "sã existe unul sau mai multe organisme ori persoane specializate în lupta împotriva corupţiei", iar aceste organisme trebuie sã se bucure de o "independenţã necesarã [...] pentru a putea exercita eficient funcţiile lor la adãpost de orice influenţã necuvenitã" şi sã dispunã de un personal care "ar trebui sã aibã formarea şi resursele adecvate pentru a-şi exercita sarcinile". Se mai aratã cã dispoziţii asemãnãtoare cuprinde şi art. 20 din Convenţia penalã privind corupţia a Consiliului Europei. În consecinţã, Guvernul apreciazã cã dispoziţiile criticate "nu numai cã nu încalcã prevederile internaţionale în materie, ci ele reprezintã transpunerea în dreptul intern a unor prevederi internaţionale privind prevenirea şi combaterea corupţiei, pe care România este obligatã sã le respecte, ca parte semnatarã a Convenţiei". Tot în acest sens sunt invocate şi dispoziţiile din Strategia naţionalã anticorupţie pe perioada 2005-2007, precum şi Planul de acţiune pentru implementarea acestei strategii, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 231/2005 , care prevãd "pregãtirea profesionalã specializatã a personalului P.N.A., mai ales cu privire la tipologiile cazurilor de corupţie şi cooperarea judiciarã cu structuri similare din statele membre".
Guvernul considerã cã prevederile criticate nu contravin principiului egalitãţii, întrucât "diferenţierea de tratament [aplicatã] are la bazã criterii obiective privind pregãtirea profesionalã diferitã, specializatã, o formare anume pentru activitatea de urmãrire şi judecare a infracţiunilor de corupţie, ca şi specificul acestor activitãţi, având în vedere, printre altele, şi tipologiile diferite ale cazurilor de corupţie, ca şi specificul cooperãrii judiciare între structurile specializate din sistemul nostru judiciar şi structuri similare din alte state".
Totodatã, se apreciazã cã nici critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la independenţa judecãtorilor nu este întemeiatã, întrucât salarizarea judecãtorului nu mai depinde de preşedintele instanţei, având în vedere cã în urma modificãrilor operate prin <>Hotãrârea nr. 71/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii asupra Regulamentului de ordine interioarã a instanţelor judecãtoreşti, "s-a prevãzut cã repartizarea cauzelor se va efectua în sistem informatic, prin programele MJREP sau ECRIS, iar, în cazul în care repartizarea în acest sistem nu se poate aplica, repartizarea cauzelor se efectueazã prin metoda sistemului ciclic". În consecinţã, Guvernul aratã cã "aceste sisteme funcţioneazã pe criterii obiective, înlãturând posibilitatea de subiectivism ce ar fi putut s-o manifeste repartizarea de cãtre preşedintele instanţei". Totodatã, se mai aratã cã "în Regulamentul menţionat s-au prevãzut o serie de dispoziţii amãnunţite privind aplicarea criteriului aleatoriu în repartizarea dosarelor pe complete, care constituie garanţii ale funcţionãrii obiective a sistemelor de repartizare".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Se considerã cã principiul egalitãţii presupune un tratament juridic diferit la situaţii diferite, astfel încât "stabilirea unui tratament juridic diferenţiat în cazul categoriilor de personal prevãzut de dispoziţiile legale criticate reprezintã o opţiune a legiutorului [şi este] justificatã de complexitatea activitãţii desfãşurate, precum şi de necesitatea instituirii unor mãsuri imediate pentru întãrirea capacitãţii Parchetului Naţional Anticorupţie ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 503/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. Anterior sesizãrii Curţii, dispoziţiile art. 28 alin. (4) au fost modificate prin prevederile <>art. IV pct. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 601/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004. Aşadar, Curtea constatã cã autorii excepţiei, în mod greşit, au invocat neconstituţionalitatea <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 . În realitate, excepţia priveşte dispoziţiile art. 28 alin. (5) din ordonanţã, care au urmãtorul cuprins:
"Personalul prevãzut la alin. (1), judecãtorii care compun completele de judecatã specializate în infracţiunile de corupţie - potrivit <>art. 29 din Legea nr. 78/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare -, procurorii care participã la judecarea acestor cauze, preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adjuncţii sãi şi procurorii din Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiazã de un spor de 40% la indemnizaţia de încadrare brutã lunarã. Personalul din Parchetul Naţional Anticorupţie prevãzut la alin. (2) şi (3) beneficiazã de un spor de 30% pentru activitatea specializatã de combatere a infracţiunilor de corupţie pe care o desfãşoarã."
Personalul la care se referã alin. (1) al art. 28 îl constituie procurorii din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie.
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt art. 16 şi art. 124 alin. (3). Curtea observã cã autorii excepţiei invocã în susţinerea acesteia întregul text constituţional al art. 16, însã, în realitate, aceştia se referã doar la alin. (1) al art. 16 din Constituţie. Aceste texte constituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
- Art. 124 alin. (3): "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, se susţine cã <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 creeazã o discriminare între procurorii şi judecãtorii cãrora li se acordã sporul de 40% din indemnizaţia de încadrare brutã lunarã şi cei care nu primesc acest spor. În consecinţã, în opinia autorilor sesizãrii, pentru a fi constituţionalã, reglementarea criticatã ar trebui aplicatã, sub aspecul sporului, tuturor procurorilor şi judecãtorilor.
Cu privire la acest aspect, Curtea constatã cã potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, "fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Ca atare, Curtea reţine cã nu are competenţa de a completa prevederea legalã potrivit cãreia sporul de 40% se aplicã numai anumitor magistraţi, ci intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului adoptarea unor prevederi legale care sã instituie anumite discriminãri pozitive. Justificarea instituirii acestui spor, în condiţiile în care nu existã specializãri pentru anumite categorii de magistraţi, cum sunt judecãtorii care compun completele de judecatã specializate în infracţiunile de corupţie sau procurorii care participã la judecarea acestor cauze, reprezintã o problemã de legiferare, iar nu una de constituţionalitate. În aceeaşi ordine de idei, acordarea acestui spor şi judecãtorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi procurorilor de la parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se înscrie în aceeaşi competenţã de legiferare, Curtea Constituţionalã neputându-se erija într-un "legislator pozitiv".
În acest sens a statuat Curtea prin Decizia nr. 328 din 21 iunie 2005, nepublicatã încã, ale cãrei considerente îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de Aurelia Slabu şi alţii în Dosarul nr. 10.794/2004 al Tribunalului Cluj - Secţia de litigii de muncã, asigurãri sociale şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
