Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 394 din 9 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 65, art. 66 si art. 67 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 469 din 30 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dorin Tiberiu Popa în Dosarul nr. 5.641/2005 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã partea Monica Ioana Popa a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 5.641/2005, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Dorin Tiberiu Popa în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 180 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, încalcã art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, prin aceea cã fac o discriminare evidentã între persoanele acuzate de loviri sau alte violenţe comise asupra unui terţ şi cele acuzate de aceeaşi infracţiune sãvârşitã faţã de un membru al familiei, prin stabilirea unui minim al pedepsei mai ridicat în aceastã din urmã situaţie. Referitor la dispoziţiile art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedurã penalã se aratã cã încalcã art. 24 din Legea fundamentalã privind dreptul la apãrare, autorul excepţiei susţinând în acest sens cã, în cauzã, are "calitatea de inculpat" în mod neconstituţional şi cu încãlcarea prezumţiei de nevinovãţie, fãrã ca împotriva sa sã se fi pus acţiunea în mişcare în mod legal, precum şi faptul cã i-au fost respinse "probe esenţiale", fãrã a se motiva aceastã respingere.
Judecãtoria Timişoara apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte art. 180 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, se aratã cã nu încalcã art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi. Referitor la critica art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedurã penalã, se apreciazã cã se referã la modalitatea în care s-a desfãşurat procesul penal în cauzã, iar nu la contradicţia dintre aceste texte de lege şi dispoziţiile constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, apreciind cã textele legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. În ceea ce priveşte critica art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedurã penalã, se mai aratã cã aceasta a fost determinatã de modul de interpretare şi de aplicare a legii de cãtre instanţa de judecatã, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedurã penalã.
Textul din Codul penal criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. 180 (Lovirea sau alte violenţe) alin. 2^1: "Faptele prevãzute la alin. 2 sãvârşite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amendã."
Textele din Codul de procedurã penalã criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 65 (Sarcina administrãrii probelor): "Sarcina administrãrii probelor în procesul penal revine organului de urmãrire penalã şi instanţei de judecatã.
La cererea organului de urmãrire penalã ori a instanţei de judecatã, orice persoanã care cunoaşte vreo probã sau deţine vreun mijloc de probã este obligatã sã le aducã la cunoştinţã sau sã le înfãţişeze.";
- Art. 66 (Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor):
"Învinuitul sau inculpatul beneficiazã de prezumţia de nevinovãţie şi nu este obligat sã-şi dovedeascã nevinovãţia.
În cazul când existã probe de vinovãţie, învinuitul sau inculpatul are dreptul sã probeze lipsa lor de temeinicie.";
- Art. 67 (Concludenţa şi utilitatea probei): "În cursul procesului penal pãrţile pot propune probe şi cere administrarea lor.
Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsã, dacã proba este concludentã şi utilã.
Admiterea sau respingerea cererii se face motivat."
Prevederile din Legea fundamentalã pretins încãlcate sunt cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi în art. 24 privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia invocatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Critica dispoziţiilor art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, în sensul cã acestea consacrã o discriminare între persoanele acuzate de loviri sau alte violenţe comise asupra unui terţ şi cele acuzate de aceeaşi infracţiune sãvârşitã faţã de un membru al familiei, prin stabilirea unui minim al pedepsei mai mare în aceastã din urmã situaţie, este neîntemeiatã. Instituirea unui tratament penal mai sever pentru anumite infracţiuni, apreciate de legiuitor ca având un grad mai ridicat de pericol social, cum este, în speţã, infracţiunea de lovire sau alte violenţe sãvârşite asupra membrilor familiei, nu contravine principiului egalitãţii în drepturi, reglementat de art. 16 din Legea fundamentalã. În acest sens, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 127 din 18 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 19 mai 2004, cã art. 16 din Constituţie vizeazã egalitate în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri indiferent de natura lor. În felul acesta se justificã nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţã de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui.
II. În ceea ce priveşte critica art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã aceasta vizeazã modul de interpretare şi aplicare a legii în cauza în care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate, autorul excepţiei apreciind cã i-au fost respinse "probe esenţiale" fãrã a se motiva aceastã respingere. Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã" şi, prin urmare, nu are competenţa de a cenzura modul de aplicare a legii de cãtre instanţele judecãtoreşti, aceasta realizându-se în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
Pentru cele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dorin Tiberiu Popa în Dosarul nr. 5.641/2005 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
