Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii presei nr. 3/1974 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 24 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 octombrie 1997, apoi pentru data de 16 octombrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 mai 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 4.221/1995, Judecãtoria Barlad, judeţul Vaslui, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii presei nr. 3/1974 de inculpatele Donciu Marcela şi Iuga Adina.
Din cuprinsul încheierii de sesizare rezulta ca, prin plângerea prealabilã înregistratã la 6 iunie 1995 la Judecãtoria Barlad, judeţul Vaslui, Dumitru Ion şi Istrate Doinita Odeta au cerut punerea în mişcare a acţiunii penale impotriva inculpatelor, pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute la art. 205 şi 206 din Codul penal, respectiv insulta şi calomnie, cu referire la <>Legea nr. 3/1974 , fapte sãvârşite prin publicarea în ziarul "Evenimentul" din Iaşi a unor materiale insultatoare şi calomnioase la adresa persoanelor vãtãmate.
În susţinerea exceptiei, inculpatele afirma ca dispoziţiile <>Legii presei nr. 3/1974 , la care presupun ca se referã persoanele vãtãmate, sunt neconstituţionale, deoarece nu exista în prezent o lege care sa stabileascã delictele de presa, asa cum prevãd dispoziţiile art. 30 alin. (8) din Constituţie.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, asa cum cer prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Judecãtoria Barlad arata, în încheierea de sesizare, ca <>Legea presei nr. 3/1974 nu a fost abrogatã expres, dar ea a fost abrogatã implicit prin dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie. Este adevãrat ca, potrivit dispoziţiei art. 30 alin. (6) din Constituţie, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine, însã tot Constituţia prevede, la alin. (8) al aceluiaşi articol, ca delictele de presa se stabilesc prin lege. Cum pana în prezent nu a apãrut o lege a presei care sa stabileascã aceste delicte, instanta apreciazã ca sancţionarea insultei şi calomniei cu pedepsele prevãzute în Codul penal contravine ordinii constituţionale, care stabileşte ca faptele sãvârşite în presa sunt delicte.
În consecinta, instanta considera ca <>Legea presei nr. 3/1974 este neconstitutionala.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, s-au solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului României.
În punctul de vedere al Guvernului se arata ca, fata de conţinutul normativ şi social-politic al <>Legii presei nr. 3/1974 , acesta este contrar dispoziţiilor Constituţiei din decembrie 1991 şi, de aceea, considera ca aceasta lege a fost abrogatã în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie. Se precizeazã, totodatã, ca, atunci când demnitatea persoanei este atinsa prin insulta şi calomnie, având în vedere ca demnitatea omului se înscrie ca o valoare suprema în statul de drept roman, fiind ocrotitã prin dispoziţiile art. 30 alin. (6) din Constituţie, dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal constituie garanţii pentru protecţia demnitãţii fiinţei umane, inclusiv în situaţiile în care presa devine mijlocul de comunicare a unor asemenea fapte.
De altfel, faptele care fac obiectul acţiunii penale se încadreazã în art. 205 şi 206 din Codul penal, constituind infracţiunile de insulta şi calomnie sãvârşite în modalitatea "prin presa", şi nu în vreuna dintre dispoziţiile <>Legii presei nr. 3/1974 , excepţia de neconstituţionalitate rãmânând astfel fãrã obiect.
Se invoca, în sprijinul acestei opinii, şi dispoziţiile art. 279 alin. 3 din Codul de procedura penalã, care se referã la infracţiunile prevãzute de "art. 205 şi art. 206 din Codul penal, sãvârşite prin presa" sau prin orice mijloace de comunicare în masa, adicã exact situaţia din dosarul în cauza.
Se arata, în continuare, ca nu poate fi reţinut punctul de vedere al instanţei, în sensul ca sancţionarea insultei şi calomniei prin presa cu pedepsele prevãzute de Codul penal ar fi contrarã Constituţiei, deoarece aceasta ar stabili ca faptele sãvârşite în presa sunt delicte, adicã "infracţiuni de mai mica gravitate". Cum legislaţia în vigoare nu cunoaşte clasificarea infracţiunilor în "crime, delicte şi contravenţii", art. 30 alin. (8) din Constituţie nu se referã la "delicte de presa" ca o categorie specialã de infracţiuni. Dimpotriva, dat fiind ca art. 30 alin. (8) reglementeazã "rãspunderea civilã pentru informaţia sau creaţia adusã la cunostinta publica", rezulta ca şi prin teza finala, potrivit cãreia "delictele de presa se stabilesc prin lege", s-au avut în vedere delicte civile care antreneaza, în mod corespunzãtor, rãspunderea civilã delictuala a editorului, realizatorului, autorului, organizatorului sau a proprietarului mijlocului de multiplicare, postului de radio sau televiziune.
Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare şi actele dosarului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, precum şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Deşi <>Legea presei nr. 3/1974 este anterioarã Constituţiei din anul 1991, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind vorba despre efecte pe care legea - în vigoare şi în prezent - le produce dupã adoptarea Constituţiei.
Pe fond, invocarea, în Dosarul nr. 4.221/1995 al Judecãtoriei Barlad, a exceptiei de neconstituţionalitate a <>Legii presei nr. 3/1974 este lipsitã de temei, iar sesizarea Curţii Constituţionale cu aceasta excepţie s-a fãcut cu nerespectarea dispoziţiei art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Conform acestei dispoziţii legale, "Dacã, în cursul judecaţii, instanta, din oficiu, sau una dintre pãrţi invoca neconstituţionalitatea unei prevederi dintr-o lege sau ordonanta, de care depinde judecarea cauzei, excepţia ridicatã se trimite Curţii Constituţionale spre a se pronunţa asupra neconstitutionalitatii acelei prevederi". Excepţia nu poate fi deci ridicatã, iar instanta în fata cãreia s-a ridicat nu o poate trimite Curţii Constituţionale decât dacã se referã la neconstituţionalitatea unei dispoziţii, cuprinsã într-o lege sau într-o ordonanta, de care depinde judecarea cauzei.
În speta este vorba de o cauza penalã. Instanta de judecata, sesizatã prin plângerea prealabilã a persoanelor vãtãmate Dumitru Ion şi Istrate Doinita Odeta, a pus în mişcare acţiunea penalã impotriva inculpatelor Donciu Marcela şi Iuga Adina, pentru sãvârşirea infracţiunilor de insulta şi calomnie prevãzute la art. 205 şi 206 din Codul penal, comise prin publicarea în ziarul "Evenimentul" din Iaşi a unor articole cu conţinut insultator şi calomnios privitor la persoanele vãtãmate. Conţinutul acestor infracţiuni este prevãzut în legea penalã, calificarea lor juridicã şi încadrarea, dacã faptele sunt reale, se fac în textele menţionate, şi anume, art. 205 şi 206 din Codul penal. Faptul ca insulta şi calomnia au fost comise prin presa nu are relevanta pentru existenta infracţiunilor sau pentru încadrarea lor juridicã, ci reprezintã simple modalitãţi de sãvârşire a lor. Legea nu conditioneaza existenta insultei sau a calomniei de un anumit mod sau de anumite mijloace de sãvârşire, printre acestea putând fi şi presa sau orice mijloace de comunicare în masa. Este ceea ce rezulta şi din dispoziţia art. 279 alin. 3 din Codul de procedura penalã, în care se arata ca introducerea plângerii prealabile se face direct la instanta de judecata "şi în cazul infracţiunilor prevãzute în art. 193, art. 205 şi art. 206 din Codul penal, sãvârşite prin presa sau orice mijloace de comunicare în masa".
Singurele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei sunt deci cele din Codul penal şi din Codul de procedura penalã.
În ciuda acestei realitati, a fost pusã în discuţie <>Legea presei nr. 3/1974 , cu toate ca aceasta nu are nici o legatura cu infracţiunile de insulta şi de calomnie care fac obiectul acţiunii penale. Apãrãtorul inculpatelor, care a formulat excepţia de neconstituţionalitate pornind de la faptul ca inculpatele au sãvârşit infracţiunile de insulta şi de calomnie, de care au fost invinuite, prin presa, trage concluzia ca "Este evident ca pãrţile vãtãmate se referã la dispoziţiile <>Legii nr. 3/1974 ", deşi persoanele vãtãmate nu s-au referit şi nu aveau de ce sa se refere la alta lege decât la Codul penal. Aceasta artificiala invocare a <>Legii presei nr. 3/1974 a fost însuşitã de instanta, care vede în infracţiunile comise prin presa un gen aparte de infracţiuni, iar nu ceea ce sunt acestea într-adevãr, adicã infracţiuni contra presei, cum este cazul în speta, prevãzute în legea penalã care trebuie aplicatã şi nu eludata sub pretextul ca insulta sau calomnia nu ar fi pedepsite atunci când sunt comise prin presa.
Deşi invocarea <>Legii presei nr. 3/1974 şi a constituţionalitãţii acesteia sunt lipsite de temei, trebuie observat ca asupra constituţionalitãţii unor dispoziţii din aceasta lege Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 1996, definitiva prin Decizia nr. 55 din 14 mai 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 21 iunie 1996, statuand ca acele dispoziţii sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 1996, Curtea Constituţional a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor privitoare la dreptul la replica din art. 74 alin. 2 şi <>art. 75 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974 , fata de un material publicat de un organ de presa. Cu acest prilej, Curtea Constituţionalã a statuat ca "dreptul la replica are valoarea unui drept constituţional corelativ celui la libera exprimare a opiniilor, indiferent în ce forma ar fi exercitat. El poate fi considerat, de altfel, în strânsã legatura chiar cu prevederile art. 330 alin. (8) din Constituţie, care reglementeazã rãspunderea civilã pentru informaţiile aduse la cunostinta publica". Or, acest drept constituţional îşi gãseşte reglementarea tocmai prin legea presei şi, de aceea, "în principiu, reglementarea, din <>Legea presei nr. 3/1974 , a dreptului la replica, chiar în stadiul actual al legislaţiei, rãspunde exigenţelor de ordin constituţional cuprinse în Constituţie".
Concluzia ce se impune, fata de cele sus-menţionate, este ca <>Legea presei nr. 3/1974 nu poate fi consideratã în totalitatea ei ca neconstitutionala, chiar dacã marea majoritate a dispoziţiilor sale sunt, prin conţinutul lor social-politic, contrare Constituţiei din anul 1991 şi au fost abrogate prin dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii presei nr. 3/1974 , invocatã de Donciu Marcela şi Iuga Adina în Dosarul nr. 4.221/1995 al Judecãtoriei Barlad, judeţul Vaslui.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 16 octombrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bica
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
