Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 393 din 26 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3, art. 404^1 si art. 404^2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 370 din 31 mai 2012
Petre Lãzãroiu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274, art. 404^1 şi art. 404^2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Holospaţiu" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.992/328/2009 al Judecãtoriei Turda şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.442D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi de menţinere a practicii Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 iulie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.992/328/2009, Judecãtoria Turda a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274, art. 404^1 şi art. 404^2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Holospaţiu" - S.R.L. din Târgu Mureş, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã creeazã discriminare între avocaţi, ale cãror onorarii pot fi modificate de cãtre instanţã, şi experţi, a cãror platã nu este supusã unei astfel de modificãri, potrivit dispoziţiilor alin. 2 al aceluiaşi art. 274. Se aratã, totodatã, cã textele criticate îngrãdesc dreptul la apãrare, determinând justiţiabilii sã îşi aleagã apãrãtorii în funcţie de onorariile practicate şi nu în funcţie de pregãtirea profesionalã a acestora, fiind îngrãdit, în acest fel, şi liberul acces la justiţie. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 404^1 şi art. 404^2 din Codul de procedurã civilã, se susţine cã acestea încalcã dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât permit întoarcerea executãrii silite în toate cazurile în care se desfiinţeazã titlul executoriu sau însãşi executarea silitã, nefãcând nicio distincţie în privinţa dobânditorilor de bunã-credinţã.
Judecãtoria Turda apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã, astfel, cã prevederile art. 274 din Codul de procedurã civilã nu pun în discuţie dreptul la apãrare al pãrţilor, ci consacrã dreptul instanţei de a modifica, motivat, onorariile avocaţilor, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecatã, onorarii ce trebuie sã fie proporţionale cu volumul de muncã depusã şi cu complexitatea muncii. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404^1 şi art. 404^2 din Codul de procedurã civilã, instanţa opineazã cã acestea nu încalcã accesul liber la justiţie şi nici principiul garantãrii proprietãţii private, întrucât reglementeazã întoarcerea executãrii silite doar în cazurile în care a fost desfiinţat titlul executoriu sau însãşi executarea silitã, desfiinţare dispusã de instanţa de judecatã, în urma examinãrii temeiniciei şi legalitãţii lor, tot instanţa fiind în mãsurã sã stabileascã dacã cel care o solicitã este ori nu îndreptãţit sã obţinã restituirea bunului sau a valorii asupra cãreia a purtat executarea.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã textele criticate sunt constituţionale. Se susţine, în acest sens, cã prevederile art. 274 din Codul de procedurã civilã nu sunt de naturã a aduce atingere dreptului pãrţilor de a fi asistate, în tot cursul procesului civil, de un avocat numit sau ales din oficiu, şi cã ele nu creeazã discriminare între avocaţi şi experţi, reglementarea diferitã a onorariilor cuvenite celor douã categorii de liberi profesionişti fiind determinatã de regimul diferit al acestora - în timp ce experţii sunt numiţi de instanţa de judecatã şi remuneraţi cu un onorariu fixat provizoriu de cãtre aceasta la data numirii lor, avocaţii sunt remuneraţi cu un onorariu stabilit de comun acord între ei şi persoanele reprezentate sau asistate. Se aratã, de asemenea, cã dispoziţiile art. 404^1 şi art. 404^2 din Codul de procedurã civilã nu încalcã principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât ele se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţiile prevãzute de ipotezele normelor criticate, numai în cazurile în care instanţa desfiinţeazã titlurile executorii sau executarea silitã, în urma examinãrii temeiniciei şi legalitãţii lor. Se susţine, totodatã, cã procedura executãrii silite oferã suficiente garanţii în vederea protecţiei dreptului de proprietate, iar dreptul la întoarcerea executãrii, în urma desfiinţãrii titlului executoriu sau a executãrii silite, este consecinţa aplicãrii de cãtre legiuitor a principiului restabilirii situaţiei anterioare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 274, art. 404^1 şi art. 404^2 din Codul de procedurã civilã. Din analiza notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea constatã cã, în realitate, acesta criticã dispoziţiile art. 274 alin. 3, art. 404^1 şi art. 404^2 din Codul de procedurã civilã, texte asupra cãrora instanţa constituţionalã urmeazã a se pronunţa. Acestea au urmãtorul cuprins:
- Art. 274 alin. 3: "Judecãtorii au însã dreptul sã mãreascã sau sã micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevãzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat cã sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţã de valoarea pricinii sau munca îndeplinitã de avocat.";
- Art. 404^1: "În toate cazurile în care se desfiinţeazã titlul executoriu sau însãşi executarea silitã, cel interesat are dreptul la întoarcerea executãrii, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
Bunurile asupra cãrora s-a fãcut executarea se vor restitui celui îndreptãţit.
În cazul în care executarea silitã s-a fãcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executãrii se va face prin restituirea de cãtre creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizatã în funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei când îşi gãseşte aplicare art. 449.";
- Art. 404^2 : "În cazul în care instanţa judecãtoreascã a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotãrâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executãrii.
Dacã instanţa care a desfiinţat hotãrârea executatã a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat mãsura restabilirii situaţiei anterioare executãrii, aceastã mãsurã se va putea dispune de instanţa care rejudecã fondul.
Dacã nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executãrii în condiţiile alin. 1 şi 2, cel îndreptãţit o va putea cere instanţei judecãtoreşti competente potrivit legii.".
Se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (2) referitor la dreptul la apãrare şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã prin numeroase decizii, dintre care Decizia nr. 1.586 din 13 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.444 din 3 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, ş i Decizia nr. 1.427 din 25 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, prin care a reţinut cã judecãtorii au dreptul sã mãreascã sau sã micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevãzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat cã sunt nepotrivit de mici sau de mari faţã de valoarea pricinii ori munca îndeplinitã de avocat.
De asemenea, prin Decizia nr. 728 din 7 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 12 iunie 2009, Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Decizia nr. 493 din 29 mai 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, şi Decizia nr. 313 din 3 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 8 aprilie 2009, a stabilit constituţionalitatea dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, în raport cu o criticã identicã de neconstituţionalitate. Cu acele ocazii, Curtea a reţinut cã prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecatã, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalitãţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activitãţii depuse, este cu atât mai necesarã cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecatã, urmeazã a fi suportat de partea potrivnicã, dacã a cãzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sã îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţã de partea potrivnicã, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţã prin hotãrârea judecãtoreascã prin al cãrei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.
Curtea a mai reţinut cã, în esenţã, avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplineşte o activitate economicã, activitate care constã în oferirea de bunuri sau servicii pe o piaţã liberã (Hotãrârea din 19 februarie 2002, pronunţatã în Cauza Wouters şi alţii de cãtre Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, paragraful 49), însã, potrivit textului constituţional al art. 45, orice activitate economicã se desfãşoarã "în condiţiile legii". În consecinţã, Curtea a constatat cã legiuitorul a apreciat cã valoarea onorariului trebuie sã fie proporţionalã cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitãrii sale în cazul în care nu existã un just echilibru între prestaţia avocaţialã şi onorariul solicitat. O asemenea soluţie legislativã nu numai cã nu încalcã art. 45 din Constituţie, dar este şi expresia la nivelul legii a acestui text constituţional.
Cu privire la prevederile art. 404^1 şi art. 404^2 din Codul de procedurã civilã, prin numeroase decizii, cum sunt Decizia nr. 1.316 din 4 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.624 din 20 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 8 martie 2012, şi Decizia nr. 719 din 31 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 5 septembrie 2011, Curtea areţinut cã dispoziţiile art. 404^1 din Codul de procedurã civilã se referã exclusiv la cazurile în care a fost desfiinţat titlul executoriu sau însãşi executarea silitã. Desfiinţarea acestor acte putea fi dispusã numai de instanţa judecãtoreascã, în urma examinãrii temeiniciei şi legalitãţii lor. La soluţionarea cererii de întoarcere a executãrii, de asemenea, numai instanţele judecãtoreşti sunt competente sã stabileascã dacã cel care o solicitã este îndreptãţit sã obţinã restituirea bunului ori a valorii încasate prin executarea silitã.
În aceastã privinţã, art. 404^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã prevede cã "Bunurile asupra cãrora s-a fãcut executarea se vor restitui celui îndreptãţit". Creditorul are dreptul neîngrãdit de a cere în justiţie valorificarea creanţelor sale şi, la nevoie, executarea silitã a acestora, iar debitorul şi orice altã persoanã interesatã au dreptul sã conteste, tot în justiţie, titlul executoriu şi executarea silitã însãşi.
De asemenea, prin aceleaşi decizii, Curtea a reţinut cã procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor pãrţilor implicate în proces prin însuşi faptul cã le oferã posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţãrii titlului executoriu sau a însãşi executãrii silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executãrii prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
Curtea a observat, de asemenea, cã, în timp ce prevederile art. 404^1 din Codul de procedurã civilã statueazã cu titlu de principiu drepturile debitorului care a obţinut desfiinţarea titlului executoriu, prevederile art. 404^2 din Codul de procedurã civilã stabilesc procedurile de urmat în cazul întoarcerii executãrii şi competenţa de judecatã a instanţelor judecãtoreşti şi, prin urmare, nu poate fi reţinutã încãlcarea dispoziţiilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã conducã la schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3, art. 404^1 şi art. 404^2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Holospaţiu" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.992/328/2009 al Judecãtoriei Turda.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa din data de 26 aprilie 2012.
PREŞEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
