Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 393 din 19 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15, art. 24 alin. (4), art. 46, art. 47, art. 48, art. 49 alin. (1), art. 50 si art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, art. 24 alin. (4), art. 46, 47, 48, art. 49 alin. (1), <>art. 50 şi 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicatã de Şerban Alexandru Dimitriu şi Simona Liliana Dimitriu în Dosarul nr. 14.696/301/2007 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã la dosarul cauzei autorii excepţiei au transmis note scrise prin care solicitã admiterea excepţiei. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentalã şi din celelalte documente internaţionale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Decizia civilã nr. 1.622 R din 17 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 22.302, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a admis recursul formulat împotriva încheierii prin care Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã a respins ca inadmisibilã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, art. 24 alin. (4), art. 46, art. 47, art. 48, art. 49 alin. (1), art. 50 şi <>art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea acestei excepţii. Excepţia a fost ridicatã de Şerban Alexandru Dimitriu şi Simona Liliana Dimitriu într-o cauzã având ca obiect pretenţii. În motivarea excepţiei se aratã, în esenţã, cã prin instituirea obligaţiei proprietarului de a permite unui delegat al asociaţiei accesul în apartamentul sãu se nesocoteşte inviolabilitatea domiciliului, iar prin impunerea opozabilitãţii hotãrârilor asociaţiei de proprietari inclusiv faţã de proprietarii care nu şi-au exprimat voinţa de a deveni membri ai acesteia se încalcã dreptul la libera asociere. În acest sens, autorii excepţiei invocã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat cã libertatea de asociere include şi dreptul de a refuza aderarea la o asociaţie. Aratã cã se instituie taxe excesive asupra proprietarilor neasociaţi, care sunt obligaţi sã achite cheltuieli stabilite arbitrar de aceasta, fãrã consultarea celor care nu sunt membri. De asemenea, în opinia autorilor, dispoziţiile legale criticate încalcã principiul garantãrii şi ocrotirii egale a dreptului de proprietate, precum şi interdicţia de a stabili în sarcina cetãţenilor, în plus faţã de taxe şi impozite, a oricãror alte prestaţii, "prin reglementarea unor prelevãri abuzive şi discreţionare din patrimoniul unor persoane". În fine, precizeazã cã se încalcã dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât asociaţia de proprietari poate acţiona în justiţie, pentru neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei, orice proprietar, chiar dacã nu este membru al asociaţiei, aceasta fiind scutitã de la plata taxei de timbru şi având posibilitatea de a înscrie în cartea funciarã un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor debitorilor, care poate fi radiat numai prin prezentarea unui înscris prin care se confirmã plata sumei datorate, iar nu şi a unuia prin care se constatã cã suma nu este datoratã. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, fãrã sã îşi exprime opinia cu privire la constituţionalitatea textelor de lege ce formeazã obiect al acesteia. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, arãtând cã din analiza ansamblului criticilor rezultã cã, în realitate, majoritatea acestora vizeazã modul de stabilire a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, acestea nereprezentând însã probleme de constituţionalitate, ci de interpretare şi aplicare a legii. Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere sub niciun aspect principiului garantãrii dreptului la apãrare, accesului liber la justiţie sau dreptului de proprietate. Proprietarii neasociaţi au posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru a-şi valorifica pretenţiile faţã de asociaţie. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15, art. 24 alin. (4), art. 46, 47, 48, art. 49 alin. (1), <>art. 50 şi 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, care au urmãtorul cuprins: - Art. 15: "Cu un preaviz de 5 zile, proprietarul este obligat sã accepte accesul în apartamentul sau în spaţiul sãu al unui delegat al asociaţiei, atunci când este necesar sã se inspecteze, sã se repare ori sã se înlocuiascã elemente din proprietatea comunã, la care se poate avea acces numai din respectivul apartament sau spaţiu. Fac excepţie cazurile de urgenţã, când accesul se poate face fãrã preaviz."; - Art. 24 alin. (4): "(4) Hotãrârile adunãrii generale a asociaţiei de proprietari sunt obligatorii şi pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenţi la adunarea generalã, precum şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari."; - Art. 46: "Toţi proprietarii au obligaţia sã plãteascã lunar, conform listei de platã a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari." - Art. 47: "Cheltuielile asociaţiei de proprietari sunt urmãtoarele: a) cheltuieli pe numãr de persoane care locuiesc sau desfãşoarã activitãţi în proprietãţi individuale; b) cheltuieli pe consumuri individuale; c) cheltuieli pe cota-parte indivizã, în funcţie de suprafaţa utilã a proprietãţii individuale; d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociaţiei de proprietari; e) cheltuieli pe consumatori tehnici; f) cheltuieli de altã naturã." - Art. 48: "(1) Stabilirea şi repartizarea sumei care priveşte proprietatea comunã ce revine fiecãrui proprietar din cadrul condominiului se fac proporţional cu cota-parte indivizã din proprietatea comunã. (2) Cheltuielile efectuate de asociaţia de proprietari pentru plata unor servicii de utilitãţi publice sau de altã naturã, legate de proprietãţile individuale din condominiu şi care nu se factureazã individual pe fiecare dintre acestea, se repartizeazã dupã acelaşi criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu."; - Art. 49 alin. (1): "(1) Asociaţia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizãri pentru orice sumã cu titlu de restanţã, afişatã pe lista de platã. Penalizãrile nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi se vor aplica numai dupã o perioadã de 30 de zile care depãşeşte termenul stabilit pentru platã, fãrã ca suma penalizãrilor sã poatã depãşi suma la care s-au aplicat."; - Art. 50: "(1) Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. (2) Acţiunea asociaţiei de proprietari este scutitã de taxã de timbru. (3) Sentinţa datã în favoarea asociaţiei de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusã în aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisã de Codul de procedurã civilã."; - Art. 51: "(1) Asociaţia de proprietari are un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor şi altor spaţii proprietãţi individuale ale proprietarilor din condominiu, precum şi un privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile ale acestora, pentru sumele datorate cu titlu de cotã de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, dupã cheltuielile de judecatã datorate tuturor creditorilor în interesul cãrora au fost fãcute. (2) Privilegiul se înscrie în registrul de publicitate imobiliarã al judecãtoriei, la cererea preşedintelui asociaţiei de proprietari, pe baza extraselor de pe ultima listã lunarã de platã a cotelor de contribuţie din care rezultã suma datoratã cu titlu de restanţã. Privilegiul se radiazã la cererea preşedintelui asociaţiei de proprietari sau a proprietarului, pe baza chitanţei ori a altui înscris prin care asociaţia confirmã plata sumei datorate. (3) Operaţiunile de publicitate imobiliarã privitoare la privilegiul prevãzut la alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxã de timbru." În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 26 - Viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului, art. 40 - Dreptul de asociere, art. 44 - Dreptul de proprietate privatã, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi în art. 56 alin. (3) potrivit cãruia sunt interzise orice alte prestaţii financiare, în afarã de taxele, impozitele şi alte prestaţii stabilite prin lege, în situaţii excepţionale. De asemenea, mai sunt invocate şi urmãtoarele prevederi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: art. 6 Dreptul la un proces echitabil, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 11 - Libertatea de întrunire şi de asociere, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 - Interzicerea discriminãrii. Autorii excepţiei îşi raporteazã criticile şi la unele dispoziţii din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: art. 7 referitor la egalitatea tuturor oamenilor, art. 8 care conferã oricãrei persoane dreptul de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare naţionale, art. 12 care interzice imixtiunile în viaţa particularã, familie, domiciliu sau corespondenţã, art. 17 privind proprietatea şi art. 20 paragraful 2 potrivit cãruia nimeni nu poate fi silit sã facã parte dintr-o asociaţie. În plus, se pretinde încãlcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind protecţia proprietãţii, precum şi a urmãtoarelor dispoziţii din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice: art. 14 care consacrã egalitatea tuturor oamenilor în faţa instanţelor judecãtoreşti şi garanţiile procesului echitabil, art. 22 privind dreptul la asociere şi art. 26 care statueazã cu privire la egalitatea tuturor persoanelor în faţa legii şi interzicerea discriminãrii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, urmând ca aceasta sã fie respinsã, pentru urmãtoarele considerente: Dispoziţiile <>art. 15 din Legea nr. 230/2007 obligã proprietarul sã permitã accesul în apartamentul sau în spaţiul sãu al unui delegat al asociaţiei de proprietari, atunci când este necesar sã se inspecteze, sã se repare sau sã se înlocuiascã elemente din proprietatea comunã la care se poate avea acces numai din respectivul apartament sau spaţiu. Acest text nu încalcã dispoziţiile din Constituţie şi din celelalte documente internaţionale care protejeazã dreptul persoanei la viaţã intimã, familialã şi privatã şi care consacrã inviolabilitatea domiciliului, ci se încadreazã în excepţia cuprinsã în art. 27 alin. (2) din Legea fundamentalã, care permite derogãri de la caracterul inviolabil al domiciliului atunci când acestea sunt necesare "pentru înlãturarea unei primejdii privind (...) bunurile unei persoane." Or, textul legal criticat se referã la situaţiile vizând reparaţii ori înlocuirea unor elemente din proprietatea comunã, al cãror scop îl constituie protejarea, evitarea degradãrii şi conservarea unor bunuri din proprietatea comunã, caracteristicã condominiului. Accesul în apartament se face, în mod obişnuit, cu anunţarea proprietarului cu 5 zile înainte, astfel cã nu se poate susţine existenţa vreunei imixtiuni în viaţa intimã şi privatã, proprietarul având posibilitatea, în acest interval de timp, sã îşi ia mãsurile pe care le considerã necesare pentru protejarea propriei intimitãţi. Chiar şi accesul în cazurile de urgenţã este justificat, nu numai de dispoziţiile constituţionale anterior menţionate, ci şi de înseşi prevederile art. 8 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. <>Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 , potrivit cãruia hotãrârile adunãrii generale sunt obligatorii şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari, nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei. Astfel, oricare dintre proprietari, fie cã este sau nu membru al asociaţiei, are dreptul, potrivit art. 26 din lege, de a ataca în justiţie hotãrârile care sunt de naturã sã îi prejudicieze interesele. Curtea nu poate reţine nici pretinsa încãlcare a dreptului la liberã asociere. În jurisprudenţa sa, instanţa de control constituţional a statuat, de pildã prin <>Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, cã, în anumite situaţii, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmãresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva scopurilor pe care le urmãresc, nu reprezintã, în realitate, modalitãţi înscrise în conceptul de liberã asociere, iar asociaţia de proprietari se aflã tocmai într-o asemenea situaţie juridicã. Aceastã categorie de asociaţii a fost creatã prin lege în vederea realizãrii unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clãdirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seamã totodatã şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizãrii lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajãrilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implicã locuirea şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţã, o asociere fãrã de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau litigii. Cu privire la aceastã problemã, este de menţionat faptul cã, într-adevãr, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului şi-a format o jurisprudenţã prin care a constatat încãlcarea art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale atunci când asocierea era obligatorie potrivit legislaţiei naţionale. Crearea asociaţiilor de proprietari, astfel cum este reglementatã de <>Legea nr. 230/2007 , nu contravine dispoziţiilor constituţionale sau convenţionale care garanteazã implicit şi aspectul negativ al dreptului de asociere. Elocvent sub acest aspect este art. 2 teza a doua din legea amintitã, care oferã proprietarului posibilitatea de a se asocia în aceastã formã asociativã, fãrã sã îi impunã însã vreo obligaţie în acest sens. Conţinutul normativ al acestui articol are caracter dispozitiv, lãsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociaţiei, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altã naturã care sã îl forţeze sã adere la asociaţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 46 din Legea nr. 230/2007 , Curtea constatã cã sunt în deplin acord cu prevederile constituţionale şi din celelalte documente internaţionale care consfinţesc dreptul la liberã asociere şi care protejeazã dreptul de proprietate privatã. Prin <>Decizia nr. 1.155 din 11 decembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 28 ianuarie 2008, instanţa de contencios constituţional a statuat cã, sub aspectul participãrii la cheltuielile comune, nu are relevanţã dacã persoana este sau nu membru al unei asociaţii de proprietari, întrucât aceastã obligaţie rezultã din starea de indiviziune forţatã cu privire la pãrţile comune în care se aflã toţi proprietarii. În acest sens, Curtea a observat cã în <>art. 2 din Legea nr. 230/2007 se prevede cã, datoritã acestei stãri de indiviziune forţatã, proprietarii au obligaţia sã ia mãsuri cu privire la drepturile şi obligaţiile comune ce le revin tuturor asupra proprietãţii comune. În plus, existenţa unor spaţii în proprietate comunã şi perpetuã, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilitãţi de cãtre toţi proprietarii, indiferent cã sunt sau nu membri ai asociaţiei de proprietari, sunt elemente care impun constituirea unei structuri organizate, care sã acţioneze în numele şi pentru interesul comun. Nici dispoziţiile <>art. 47 şi 48 din Legea nr. 230/2007 nu sunt de naturã sã contravinã vreuneia dintre normele constituţionale sau dintre cele consacrate la nivel internaţional, textele de lege criticate nefãcând altceva decât sã enumere cheltuielile asociaţiei şi sã precizeze modalitãţile de stabilire şi repartizare a acestor cheltuieli. În continuare, Curtea observã cã, prin <>Decizia nr. 20 din 21 ianuarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 aprilie 2003, s-a mai pronunţat în sensul constituţionalitãţii soluţiei legislative prevãzute în momentul de faţã de <>art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 . În legãturã cu dispoziţiile art. 50 alin. (2) din lege, autorii excepţiei pretind cã ar fi nesocotit principiul egalitãţii, întrucât asociaţia de proprietari este scutitã de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiazã de o asemenea scutire. Cu privire la aceastã problemã, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, statuând, de exemplu, prin <>Decizia nr. 476 din 6 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2008, cã instituirea unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxei judiciare de timbru, constând în scutiri de la plata acesteia, nu constituie o discriminare sau o atingere adusã principiului invocat. În fine, Curtea constatã cã instituirea, prin dispoziţiile <>art. 51 din Legea nr. 230/2007 , a unui privilegiu imobiliar şi a unuia mobiliar în favoarea asociaţiei de proprietari reprezintã un mijloc juridic de garantare a creanţelor acesteia constând în sumele datorate cu titlu de cotã de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari. Printr-o asemenea reglementare nu se poate susţine cã ar fi contrarã vreuneia dintre prevederile din Legea fundamentalã şi din celelalte documente internaţionale invocate de autorii excepţiei, întrucât nu face altceva decât sã confere acesteia o poziţie de prioritate faţã de ceilalţi creditori în ceea ce priveşte satisfacerea creanţei sale. Faptul cã privilegiul imobiliar se radiazã din registrul de publicitate imobiliarã al judecãtoriei pe baza chitanţei ori a altui înscris prin care asociaţia confirmã plata sumei datorate, iar nu şi printr-un înscris prin care se constatã cã suma nu este datoratã constituie un aspect care excedeazã competenţei de soluţionare a Curţii Constituţionale, fiind o problemã de legiferare, a cãrei reglementare aparţine exclusiv autoritãţii legiuitoare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15, art. 24 alin. (4), art. 46, art. 47, art. 48, art. 49 alin. (1), art. 50 şi <>art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicatã de Şerban Alexandru Dimitriu şi Simona Liliana Dimitriu în Dosarul nr. 14.696/301/2007 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 martie 2009.
