Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 392 din 16 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2001 privind intarirea disciplinei economico-financiare si alte dispozitii cu caracter financiar
Nicolae Popa - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2001 privind întãrirea disciplinei economico-financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar, excepţie ridicatã de Sindicatul Liber şi Independent Electrocentrale Deva-Mintia în Dosarul nr. 2.571/2003 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã pe scurt asupra concluziilor scrise, depuse la dosar de autorul excepţiei, prin care se solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Aratã cã salariaţii agenţilor economici care au obligaţii de platã restante se aflã, în mod evident, într-o situaţie obiectiv diferitã faţã de salariaţii unitãţilor care sunt la zi cu plata tuturor obligaţiilor bugetare ori au obţinut înlesniri la plata acestora. Aceastã deosebire obiectivã justificã aplicarea unui tratament juridic diferit, în sensul recunoaşterii dreptului de a acorda tichete de masã pentru salariaţi numai acelor agenţi economici care şi-au achitat la scadenţã obligaţiile bugetare. De asemenea, considerã cã în speţã se invocã o problemã de aplicare a legii, care intrã în competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 30 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.571/2003, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2001 . Excepţia a fost ridicatã de Sindicatul Liber şi Independent Electrocentrale Deva-Mintia în cadrul judecãrii recursului declarat de Societatea Comercialã "Electrocentrale" - S.A. Deva împotriva sentinţei Tribunalului Hunedoara prin care a fost obligatã sã acorde salariaţilor tichete de masã pe perioada septembrie-decembrie 2002. În recurs se susţine cã sentinţa recuratã s-a dat cu nerespectarea dispoziţiilor <>art. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2001 . În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie "prin faptul cã se îngrãdeşte acordarea unor drepturi salariale pentru aceia dintre salariaţi care lucreazã în unitãţile care înregistreazã datorii bugetare restante, dând posibilitatea ca aceştia sã fie trataţi discriminator în comparaţie cu alţii care activeazã în unitãţi ce sunt la zi cu plãţile datoriilor bugetare". Considerã, de asemenea, cã aceste dispoziţii legale sunt contrare şi prevederilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, "deoarece intervin în raporturile private de dreptul muncii dintre angajator şi salariaţi, limitând libertatea acordãrii unor drepturi salariale potrivit voinţei pãrţilor contractuale şi concurenţa loialã pe piaţa muncii". Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã considerã cã excepţia ridicatã este nefondatã, iar dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece "în cauzã nu ne aflãm în prezenţa unor situaţii identice soluţionate diferit, ci a unor situaţii diferite (salariaţi ai unitãţilor cu datorii la buget şi salariaţi ai celor fãrã astfel de datorii) cu soluţii diferite". Apreciazã cã "problema invocatã nu este una de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii, care se aflã în competenţa exclusivã a instanţei de judecatã, conform <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 ". De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare nici prevederilor art. 134 din Constituţie, întrucât "ordonanţa instituie o serie de mãsuri coercitive faţã de agenţii economici rãu platnici faţã de bugetul de stat, tocmai pentru a nu se încuraja o astfel de practicã şi a nu se institui un regim discriminator faţã de unitãţile care nu au nici o datorie la stat". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2001 "reglementeazã, pentru agenţii economici la care statul sau o unitate administrativ-teritorialã este acţionar majoritar, unele mãsuri în scopul rentabilizãrii activitãţii economice şi întãririi disciplinei economico-financiare, încasãrii creanţelor şi plãţii obligaţiilor restante cãtre bugetul de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale şi cãtre alţi creditori, precum şi al evitãrii sau, dupã caz, reducerii pierderilor în economie". Dispoziţiile legale criticate prin excepţie nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât "salariaţii angajatorilor care înregistreazã obligaţii bugetare restante, neachitate sau care pierd înlesniri obţinute, în condiţiile legii, la plata acestora, se aflã într-o situaţie juridicã diferitã faţã de salariaţii celorlalţi angajatori, situaţie ce implicã un tratament diferenţiat între aceste douã categorii de salariaţi". Pe de altã parte, obligaţiile statului, prevãzute de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie "implicã şi dreptul acestuia de a putea dispune stabilirea unor mãsuri, inclusiv pe plan legislativ, pentru întãrirea disciplinei economice şi financiare în activitatea agenţilor economici, în scopul asigurãrii şi protejãrii interesului public în cadrul economiei de piaţã, potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie". Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2001 privind întãrirea disciplinei economico-financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 7 iunie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 59/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 24 ianuarie 2002. Aceste dispoziţii au urmãtorul conţinut: - Art. 15: "(1) Angajatorii care înregistreazã obligaţii bugetare neachitate la scadenţã, dar pentru care au obţinut înlesniri la plata acestora de la Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale şi celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale sau ale administraţiei publice locale, dupã caz, pot acorda salariaţilor tichete de masã, în condiţiile legii, începând cu luna urmãtoare celei în care şi-au achitat obligaţiile bugetare restante sau au obţinut înlesniri la plata acestora. (2) Începând cu luna în care se înregistreazã obligaţiile bugetare restante sau pierd înlesnirile la plata acestora, angajatorii nu mai pot acorda tichete de masã salariaţilor pe perioada în care înregistreazã obligaţii bugetare restante, în condiţiile legii. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplicã şi pentru anul 2001." În opinia autorului excepţiei aceste dispoziţii legale sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale: - Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. [...]"; - Art. 134: "(1) Economia României este economie de piaţã. (2) Statul trebuie sã asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.[...]" Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine urmãtoarele: În legãturã cu pretinsa încãlcare a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se observã cã dispoziţiile legale criticate, în concordanţã cu reglementãrile cuprinse în <>Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, instituie dreptul condiţionat al agenţilor economici de a acorda tichete de masã salariaţilor lor. Condiţia este de a nu fi înregistrat obligaţii de platã restante la bugetul de stat şi pentru care nu au obţinut înlesniri de la autoritãţile publice competente. Agenţii economici care au obligaţii de platã restante se aflã, evident, într-o situaţie obiectiv diferitã faţã de cei care sunt la zi cu plata tuturor obligaţiilor bugetare ori au obţinut înlesniri la plata acestora. De asemenea, salariaţii diferitelor categorii de agenţi economici se aflã în situaţii obiectiv diferite. Or, conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, principiul egalitãţii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu înseamnã uniformitate, iar pentru situaţii diferite se impun tratamente juridice diferite. Dreptul de a beneficia de acordarea tichetelor de masã nu este un drept constituţional, ci constituie o mãsurã de protecţie socialã, în sensul prevederilor art. 43 din Constituţie, şi se încadreazã în categoria "alte forme de asistenţã socialã prevãzute de lege". Reglementarea legalã a unor asemenea forme de asistenţã socialã este condiţionatã de resursele financiare asigurate de starea economiei în diferite perioade de timp, cu posibilitatea diferenţierii în raport cu situaţia economico-financiarã a agenţilor economici care trebuie sã le asigure, precum şi în raport cu situaţia beneficiarilor. Beneficiul tichetelor de masã constituie o vocaţie a salariaţilor, cãreia îi corespunde obligaţia agenţilor economici de a suporta costurile lor. Acei agenţi economici care nu sunt în mãsurã sã achite la scadenţã obligaţiile bugetare nu pot suporta nici costurile tichetelor de masã fãrã a aduce noi pierderi la veniturile bugetare. Pe lângã obligaţia de a asigura libertatea comerţului şi concurenţa loialã, statului îi revine şi obligaţia de a asigura, potrivit prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã". Or, întãrirea disciplinei financiare în cadrul tuturor agenţilor economici, prin care sã se asigure încasarea integralã şi la timp a tuturor veniturilor bugetului de stat, bugetului asigurãrilor sociale de stat, bugetului asigurãrilor de sãnãtate, bugetelor fondurilor speciale şi bugetelor locale, reprezintã un interes naţional major.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2001 privind întãrirea disciplinei economico-financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar, excepţie ridicatã de Sindicatul Liber şi Independent Electrocentrale Deva-Mintia în Dosarul nr. 2.571/2003 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilã. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 octombrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mãdãlina Ştefania Diaconu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
