Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 391 din 16 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Nicolae Popa - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tour Consult" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.893/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. La apelul nominal rãspunde partea Societatea Comercialã "V.I.S. Print" - S.R.L., prin avocat Gina Popescu, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei ridicate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã textul <>art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997 , care stabileşte o taxã judiciarã de timbru într-o sumã fixã, indiferent de valoarea obiectului litigiului, nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi, deoarece se aplicã deopotrivã tuturor persoanelor aflate în situaţii identice. Aratã cã în privinţa cererilor de emitere a ordonanţelor cu somaţie de platã Curtea Constituţionalã are o jurisprudenţã bogatã în sensul conformitãţii acestei proceduri cu dispoziţiile Legii fundamentale. Având în vedere perioada lungã de timp care a trecut de la declanşarea procesului pânã la acest termen şi existenţa unei jurisprudenţe constante a instanţei de control constituţional, considerã cã excepţia de faţã a fost ridicatã cu rea-credinţã, în scop dilatoriu, şi solicitã amendarea autorului excepţiei, în temeiul <>art. 51 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã. Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepţiei ridicate ca fiind neîntemeiatã. Aratã cã legiuitorul are posibilitatea de a stabili reguli diferite şi, în speţã, taxe de timbru diferite ca valoare, în considerarea unor situaţii deosebite. Procedura de emitere a somaţiei de platã fiind una specialã, considerã cã stabilirea unor taxe de timbru diferenţiate este justificatã şi nu încalcã principiul egalitãţii în faţa legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 martie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 21.893/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tour Consult" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect o cerere pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de platã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens aratã cã prin stabilirea taxei judiciare de timbru într-o sumã fixã, indiferent de valoarea obiectului litigiului, se creeazã o discriminare între cei care urmeazã procedura reglementatã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 şi cei care urmeazã dreptul comun. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã nu existã nici o incompatibilitate între textul de lege criticat şi prevederile constituţionale invocate. Mai aratã cã prin lege pot fi instituite reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite, iar <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã specialã, mai rapidã, de recuperare a creanţelor creditorilor, situaţia vizatã fiind diferitã de cea avutã în vedere de dispoziţiile Codului de procedurã civilã. Astfel, <>art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997 nu creeazã nici privilegii şi nici discriminãri. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã plata taxei judiciare de timbru este "o condiţie de sesizare a instanţei de judecatã şi ca atare este prevãzutã de dispoziţiile procedurale adoptate prin lege, deci în temeiul prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie". Mai mult, taxele judiciare de timbru sunt stabilite diferenţiat, pe categorii de cereri, fãrã deosebiri între cei ce formuleazã cereri de aceeaşi categorie. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Textul criticat a fost introdus prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, şi are urmãtoarea redactare: - Art. 3: "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxeazã astfel: [...] o^1) cereri pentru emiterea somaţiei de platã - 300.000 lei." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), prevederi care au urmãtorul cuprins: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri." Examinând textul de lege criticat, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã cã obligaţia plãţii taxelor judiciare de timbru, ca una dintre condiţiile sesizãrii legale a instanţelor judecãtoreşti, este prevãzutã de norme procedurale, a cãror adoptare, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Legiuitorul are opţiunea liberã în determinarea cererilor pentru care trebuie plãtite taxe judiciare de timbru, a cuantumului acestora, precum şi a pãrţilor care au obligaţia sã le plãteascã, cu condiţia sã nu instituie un tratament juridic diferit pentru situaţii identice. Astfel, legea stabileşte cuantumul taxelor judiciare de timbru diferenţiat, în raport cu valoarea obiectului cererii, în sume fixe pentru unele categorii de cereri, când obiectul cererii este evaluabil în bani, sau prevede chiar scutirea de la plata taxelor de timbru, în cazul anumitor categorii de cereri sau pãrţi din proces. Procedura reglementatã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã este una specialã, sumarã şi acceleratã, urmãrind încasarea creanţelor care îndeplinesc condiţiile prevãzute în art. 1 din acest act normativ, şi anume: sunt creanţe certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii. În cazurile în care nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevãzute de ordonanţa menţionatã, creditorii pot sã îşi valorifice pretenţiile pe baza reglementãrilor din dreptul comun. Stabilirea unor taxe judiciare de timbru diferite pentru cererile introduse în cadrul acestei proceduri speciale nu încalcã normele constituţionale, esenţialã fiind obligaţia care le incumbã tuturor celor care apeleazã la aceastã procedurã, de a plãti aceleaşi taxe judiciare de timbru, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tour Consult" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.893/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 octombrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
