Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 391 din 14 octombrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 3, art. 14, art. 22 si ale art. 78 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat
EMITENT: Curtea Constitutionala PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 143 din 8 aprilie 1998
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 14, art. 22 şi ale <>art. 78 din Legea nr. 51/1995 , invocatã de Croitoru Ioan în Dosarul nr. 4/1997 al Curţii de Apel Alba Iulia.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 8 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Încheierea din 19 februarie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 4/1997 al acestei instanţe, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 14, art. 22 şi ale <>art. 78 din Legea nr. 51/1995 , invocatã de Croitoru Ioan.
În motivarea exceptiei se arata ca dispoziţiile atacate sunt "total neconstituţionale", incalcand "în mod vadit" urmãtoarele articole din Constituţie: art. 15 alin. (2), art. 37, art. 38, art. 39, art. 41, art. 49, art. 51 şi art. 54, întrucât profesia de avocat ar trebui sa se poatã exercita în multiple forme de organizare şi la ea ar trebui sa aibã acces orice licenţiat în drept, fãrã nici o discriminare sau condiţie, examenele fiind necesare numai "pentru obţinerea de grade profesionale".
Exprimandu-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea de Apel Alba Iulia arata ca aceasta este intemeiata cu privire la <>art. 14 din Legea nr. 51/1995 , care prevede ca dreptul de primire în profesia de avocat se obţine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor legii şi statutului profesiei, cu excepţia cazurilor prevãzute la alin. 2 lit. a)-c) - când primirea în profesie se poate face fãrã examen -, prin aceasta prevedere fiind limitat dreptul de exercitare libera a unei profesii, garantatã de art. 38 din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile din <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , încheierea prin care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã a fost comunicatã celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere.
În punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului se arata ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca avocatura se realizeazã de un corp profesional cu o îndelungatã tradiţie şi este organizatã şi funcţioneazã prin lege proprie, iar cei care doresc sa practice aceasta profesie sunt datori sa respecte legea şi sa accepte regulile impuse de ea. De aceea dreptul de a profesa avocatura îl are orice absolvent al facultãţii de drept, cu condiţia sa respecte cerinţele impuse de legea care guverneazã aceasta profesie. Se arata ca prevederile <>art. 14, ca şi ale celorlalte texte din Legea nr. 51/1995 , invocate de autorul exceptiei, nu sunt discriminatorii şi nu contravin prevederilor art. 38 din Constituţie, care garanteazã dreptul la munca, nici principiului egalitãţii în fata legii şi a autoritãţilor publice a cetãţenilor, prevãzut la art. 16, şi ca prevederile <>art. 14 din Legea nr. 51/1995 nu constituie o restrangere a exerciţiului unor drepturi, în sensul art. 49 din Constituţie. Condiţia de examen, prevãzutã la <>art. 14 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 , constituie o exigenta impusa de necesitatea selectãrii pe criterii profesionale a specialiştilor.
În opinia Guvernului, prevederile legale menţionate nu contravin nici Pactului internaţional privitor la drepturile civile şi politice, adoptat de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966, ratificat de ţara noastrã prin <>Decretul nr. 212/1974 , care, în art. 6 pct. 1 şi art. 7 lit. d), prevede ca "dreptul la munca cuprinde dreptul pe care îl are orice persoana de a obţine posibilitatea de a-şi procura cele necesare vieţii sale printr-o munca aleasã sau acceptatã". Se face, totodatã, trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 45/1995, care s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii <>art. 14 din Legea nr. 51/1995 .
În concluzie, se arata ca legea criticata nu cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, astfel ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului şi al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , constata urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , Curtea este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei cu care a fost legal sesizatã.
Deşi se referã în special la anumite articole din <>Legea nr. 51/1995 , autorul exceptiei de neconstituţionalitate vizeazã, în realitate, legea în întregul ei, pe care o considera în totalã contradictie cu principiile Constituţiei.
Critica adusã dispoziţiilor <>art. 1 şi 3 din Legea nr. 51/1995 , care sunt considerate ca neconstituţionale, deoarece aduc atingere unor drepturi fundamentale garantate de Constituţie, cum ar fi dreptul de asociere sau dreptul la munca, este neîntemeiatã.
În conceptia autorului exceptiei se considera ca activitatea avocatului trebuie privitã ca o activitate comercialã care se desfãşoarã potrivit normelor din Codul comercial. În conceptia legiuitorului însã avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţioneazã pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitatã de un corp profesional selectat şi funcţionând dupã reguli stabilite de lege. Aceasta opţiune a legiuitorului nu poate fi consideratã ca neconstitutionala, având în vedere ca scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele în baza cãrora funcţioneazã nu contravin principiilor constituţionale. Faptul ca accesul la profesia de avocat este condiţionat de satisfacerea anumitor cerinţe, în special de pregãtire profesionalã şi de moralitate, nu poate fi privit ca neconstitutional, toate legile de organizare a profesiei de avocat cuprinzând asemenea condiţii.
Referitor la prevederile <>art. 14 din Legea nr. 51/1995 , prin care se conditioneaza obţinerea dreptului de sustinere a unui examen organizat conform prevederilor legii şi ale statutului profesiei, se constata ca acestea au constituit în principal obiectul criticilor autorului exceptiei, iar instanta, în fata cãreia a fost ridicatã excepţia, Curtea de Apel Alba Iulia, considera excepţia ca intemeiata, afirmând ca, prin aceasta condiţie cerutã de lege, se limiteazã dreptul de exercitare libera a unei profesii, garantat de art. 38 din Constituţie.
<>Art. 14 din Legea nr. 51/1995 prevede, într-adevãr, prin dispoziţia din alin. 1, ca "Dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi şi statutului profesiei", iar la alin. 2 lit. a)-c) sunt prevãzute cazurile în care o persoana poate fi primitã în profesie cu scutiri de examen.
În ceea ce priveşte dispoziţia din alin. 1 al art. 14, aceasta nu poate fi consideratã, asa cum se susţine, ca o ingradire a dreptului la munca, ci ca un mijloc de selectare, pr criterii profesionale, a specialiştilor care urmeazã sa exercite profesia de avocat. Aceasta condiţie era prevãzutã şi în legislaţia româneascã interbelica. Astfel Legea avocaturii din 1923 prevedea, la art. 1, printre condiţiile de admitere în corpul avocaţilor şi de exercitare a profesiei de avocat, "Trecerea unui examen de admitere în corpul avocaţilor", iar Legea pentru organizarea corpului de avocaţi din 18 decembrie 1931 prevedea, la art. 34, ca "Dupã terminarea stagiului, stagiarul va trece un examen de libera practica avocaţialã".
Cat priveşte dispoziţiile din alin. 2 lit. a)-c) ale <>art. 14 din Legea nr. 51/1995 , care prevãd cazurile de primire în profesie fãrã examen, acestea, de asemenea, nu pot fi considerate ca neconstituţionale. În dispoziţia de la lit. a) este menţionat titularul diplomei de doctor în drept. Excepţia este justificatã prin calificarea superioarã pe care o presupune titlul ştiinţific de doctor în drept şi nu poate fi inteleasa ca o încãlcare a egalitãţii în drepturi. De asemenea, este justificatã excepţia cuprinsã în dispoziţiile de la lit. b), care se referã la primirea ca stagiari a absolvenţilor facultãţilor de drept, dacã solicita înscrierea ca avocaţi stagiari în cel mult 6 luni de la trecerea examenului de licenta, deoarece, potrivit art. 15, la începutul exercitãrii profesiei, avocatul efectueazã în mod obligatoriu un stagiu de pregãtire profesionalã cu durata de 2 ani, dupã care va susţine examenul de definitivare.
Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiei de la lit. c), Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, retinand ca aceasta este constituţionalã, deoarece, pe de o parte, nu se regãsesc criteriile nediscriminarii stabilite la art. 4 alin. (2) din Constituţie, iar pe de alta parte, nu se poate invoca nici încãlcarea principiului egalitãţii, fiind vorba de persoane care se afla în situaţii deosebite.
Autorul exceptiei critica, de asemenea, dispoziţiile <>art. 22 din Legea nr. 51/1995 , care prevãd ca exercitarea profesiei de avocat de cãtre o persoana care nu este înscrisã în Tabloul avocaţilor constituie infracţiune şi se sancţioneazã potrivit legii penale.
Garantand dreptul de apãrare, Constituţia prevede la art. 24 alin. (2) ca, în timpul procesului, pãrţile au dreptul la asistenta unui avocat, intelegand prin aceasta o persoana care are calitatea de avocat dobandita în condiţiile prevãzute de lege, astfel ca incriminarea faptelor de exercitare nelegalã a profesiunii de avocat nu este decât consecinta logica a reglementãrii legale.
Autorul exceptiei critica, de asemenea, dispoziţiile art. 78 din aceeaşi lege, care prevãd ca "La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, persoanele fizice sau juridice, care au fost autorizate în baza altor legi sa acorde consultanţa juridicã, îşi înceteazã aceasta activitate", sustinand ca aceasta dispoziţie contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie privind neretroactivitatea legii.
Afirmatia este însã neîntemeiatã, deoarece <>Legea nr. 51/1995 dispune pentru viitor, iar activitatea desfasurata de aceste persoane, pana la data intrãrii în vigoare a legii, este legalã.
Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 22 şi 78, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 66 din 21 mai 1996, definitiva prin Decizia nr. 124 din 22 octombrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 5 decembrie 1996, stabilind ca aceste dispoziţii sunt constituţionale şi, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea soluţiei, urmeazã ca excepţia privind dispoziţiile acestor articole sa fie respinsã.
În fine, cu privire la susţinerea ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 49 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora exerciţiul unor drepturi sau cel al unor libertãţi poate fi restrâns prin lege, dacã aceasta se impune, între altele, pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, Curtea constata ca acestea nu au legatura cu prevederile legale a cãror neconstituţionalitate a fost invocatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 14, art. 22 şi ale <>art. 78 din Legea nr. 51/1995 , invocatã de Croitoru Ioan în Dosarul nr. 4/1997 al Curţii de Apel Alba Iulia.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 14 octombrie 1997.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Nicolae Popa
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
