Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 391 din 13 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 lit. a) teza intai din Legea concurentei nr. 21/1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 335 din 20 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cablevision of Romania" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 240/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde prin avocat Societatea Comercialã "Cablevision of Romania" - S.R.L. din Bucureşti, iar partea Consiliul Concurenţei prin inspector de concurenţã cu delegaţie la dosar, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei reitereazã, în esenţã, motivele de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996 , astfel cum acestea au fost dezvoltate în faţa instanţei de judecatã care a sesizat Curtea Constituţionalã.
Reprezentantul Consiliului Concurenţei solicitã, în principal, respingerea ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aspectele invocate de autorul acesteia ţin, mai degrabã, de interpretarea şi aplicarea legii. În subsidiar, solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei, întrucât legislaţia Uniunii Europene permite statelor membre sã impunã condiţii şi mai restrictive atât în cazurile de dependenţã economicã, cât şi în cele ce privesc abuzul de putere dominantã. Se mai aratã cã economia naţionalã trebuie sã funcţioneze dupã principiul economiei de piaţã, astfel încât nu se poate reţine încãlcarea art. 45 şi 135 din Constituţie, din moment ce textul legal criticat este o expresie a grijii statului de a proteja acest principiu de rang constituţional.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât textul legal criticat constituie o mãsurã de sancţionare a abuzului de putere dominantã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 240/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cablevision of Romania" - S.R.L. Bucureşti într-o cauzã având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei se susţine cã textul legal criticat impune o limitare nejustificatã a dreptului la libertate economicã. Se apreciazã cã se creeazã o discriminare între operatorii economici care opereazã în exclusivitate pe teritoriul României şi cei care opereazã şi pe teritoriul altor state membre, în sensul cã folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante prin majorarea nejustificatã a preţurilor faţã de creşterea costurilor constituie practicã anticoncurenţialã numai în legislaţia româneascã, nu şi în cea comunitarã, astfel încât operatorii economici care opereazã şi pe teritoriul altor state membre nu pot fi traşi la rãspundere pentru un asemenea comportament. Se considerã cã un operator economic trebuie sancţionat doar pentru preţuri excesive şi pentru preţuri de ruinare, astfel cum rezultã din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi din <>art. 6 lit. e) din Legea nr. 21/1996 , nu şi pentru vreo altã categorie de preţuri pe care le impune.
Se mai aratã cã textul criticat este ambiguu, întrucât nu stabileşte sfera de cuprindere a noţiunii de preţ sau tarif inechitabil; mai mult, se aratã cã acesta nu cuprinde nicio referire cu privire la posibilitatea unui operator economic aflat în poziţie dominantã de a majora preţurile decât în mãsura în care îi cresc costurile sau de a majora preţurile în perioada în care îi cresc costurile.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã, întrucât aspectele criticate privesc interpretarea normei legale criticate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile pãrţilor prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6 lit. a) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, care au urmãtorul cuprins:
"Este interzisã folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinute de cãtre unul sau mai mulţi operatori economici pe piaţa româneascã ori pe o parte substanţialã a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activitãţii economice ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, în special, în:
a) impunerea, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpãrare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile [...]".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 45 privind libertatea economicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 6 lit. a) teza întâi din Legea nr. 21/1996 reprezintã o transpunere fidelã a dispoziţiilor art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Autorul excepţiei nu este însã nemulţumit propriu-zis de conţinutul normativ al acestor dispoziţii legale, ci mai degrabã de faptul cã legea românã prevede cã folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante poate fi realizatã atât prin impunerea unor preţuri inechitabile [<>art. 6 lit. a) din Legea nr. 21/1996 ], cât şi prin practicarea unor preţuri excesive sau de ruinare [<>art. 6 lit. e) din Legea nr. 21/1996 ]. Or, se aratã cã jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit cã în sfera de cuprindere a noţiunii de preţ inechitabil se cuprind numai preţurile de ruinare şi preţurile excesive. În acest mod, noţiunea de preţ inechitabil din legislaţia româneascã tinde sã capete un înţeles autonom, distinct de ceea ce a stabilit Curtea de la Luxembourg în jurisprudenţa sa.
Raportat la o asemenea criticã, instanţa constituţionalã reţine douã aspecte, şi anume:
I. Constatarea contrarietãţii între actele comunitare şi cele naţionale nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale. Textul art. 148 alin. (2) din Constituţie prevede cã actele comunitare obligatorii au prioritate faţã de cele naţionale în mãsura în care acestea din urmã le sunt contrare. O asemenea chestiune, de aplicare prioritarã a unor norme comunitare obligatorii, intrã în competenţa instanţelor de judecatã. Astfel, competenţa de a tranşa un conflict între norma naţionalã şi cea comunitarã revine instanţei de drept comun.
II. În materia concurenţei, statele membre pot impune criterii suplimentare în vederea protejãrii concurenţei loiale în sensul art. 135 din Constituţie. Un astfel de criteriu este şi sancţionarea abuzului de poziţie dominantã prin impunerea în mod direct sau indirect a unor preţuri inechitabile. Analizând acest criteriu impus de legiuitor, Curtea constatã cã libertatea economicã, în primul rând, presupune garantarea accesului pe piaţã al operatorilor economici, precum şi protejarea destinatarilor serviciului prestat sau al bunurilor furnizate. Or, dacã prin lege se impun asemenea garanţii, înseamnã cã legiuitorul ordinar a transpus la nivelul acesteia o garanţie de naturã a asigura existenţa unei reale libertãţi economice în condiţiile prevãzute de art. 45 din Constituţie.
Curtea constatã cã paralela pe care o face autorul excepţiei între art. 6 lit. a), art. 6 lit. e) şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene porneşte de la o premisã greşitã, întrucât, în mod eronat, aratã cã un preţ inechitabil înseamnã întotdeauna preţ excesiv sau ruinãtor. Or, <>art. 6 lit. a) din Legea nr. 21/1996 reglementeazã genul, fiind reglementarea cu caracter general. Art.6 lit. e) din lege prevede sancţionarea operatorilor economici care au o poziţie dominantã pentru aplicarea unor preţuri excesive sau ruinãtoare, deci, în esenţã, tot pentru aplicarea unor preţuri inechitabile, dar deja este vorba de specie, de o reglementare specialã. Prin urmare, Consiliul Concurenţei nu ar putea sancţiona un operator economic, prin aplicarea concurentã a dispoziţiilor art. 6 lit. a) şi e) din lege, pentru sãvârşirea aceleiaşi fapte.
Preluarea la nivel naţional, prin art. 6 lit. e) din lege, a unor aspecte rezultând din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu este decât o exemplificare a ceea ce poate însemna un preţ inechitabil. Este evident cã sfera acestei noţiuni este foarte largã, astfel încât un preţ inechitabil nu este întotdeauna excesiv sau ruinãtor, în acest sens putându-se cita chiar situaţia din speţa de faţã, unde un operator economic care deţinea o poziţie dominantã pe piaţã a mãrit, în mod nejustificat, preţul serviciului prestat, dar fãrã ca aceastã creştere sã echivaleze cu un preţ excesiv sau ruinãtor.
Astfel, nu se poate susţine cã statul prin atari mãsuri nu protejeazã libertatea economicã, din contrã, protejând concurenţa loialã, aşa cum aceasta este reglementatã de art. 135 din Constituţie, este garantatã libertatea economicã a persoanelor fizice sau juridice, dupã caz.
În lipsa vreunei afectãri a dreptului înscris la art. 45 din Constituţie, Curtea constatã cã art. 53, invocat în susţinerea excepţiei, nu este incident în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 lit. a) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cablevision of Romania" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 240/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
