Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 391 din 12 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 5 august 2005
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokâr Gâbor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dante Ştefan Stroe în Dosarul nr. 1.810/P/2005 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 432 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Iulian Şopârlã în Dosarul nr. 13.863/P/2002 al Judecãtoriei Galaţi. La apelul nominal rãspunde partea Societatea Comercialã "Suprem Impex" - S.R.L. din Galaţi, prin administrator, lipsind autorul excepţiei şi Societatea Comercialã "Stejarul" - S.R.L. din Comãneşti.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Partea prezentã, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 432 D/2005 la Dosarul nr. 244 D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Societãţii Comerciale "Suprem Impex" S.R.L. din Galaţi, care lasã la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondatã, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 17 februarie 2005 şi 19 aprilie 2005, pronunţate în dosarele nr. 1.810/P/2005 şi nr. 13.863/P/2002, Tribunalul Galaţi - Secţia penalã şi Judecãtoria Galaţi au sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dante Ştefan Stroe şi, respectiv, de Iulian Şopârlã în dosarele menţionate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece prin incriminarea unor fapte ce ţin de activitatea comercialã se instituie o sancţiune penalã ce nesocoteşte libertatea comerţului şi libertatea contractualã, în condiţiile în care, în opinia lor, o eventualã eroare contractualã sau neîndeplinirea unei obligaţii contractuale poate fi sancţionatã doar în materie civilã. Într-o atare situaţie aplicarea unor sancţiuni penale contravine prevederilor constituţionale ale art. 11 şi 20, prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 45 referitoare la libertatea economicã şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie referitoare la asigurarea de cãtre statul român a libertãţii comerţului.
Tribunalul Galaţi - Secţia penalã şi Judecãtoria Galaţi opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul legal criticat incrimineazã infracţiunea de înşelãciune, care nu trebuie confundatã cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. Aşa cum rezultã chiar din cuprinsul art. 215 alin. 3 din Codul penal, pentru existenţa laturii obiective fapta trebuie sã fi fost sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat contractul în condiţiile stipulate. Stabilirea existenţei tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii este însã atributul exclusiv al instanţei de judecatã. Se mai aratã cã dispoziţiile constituţionale ale art. 135 trebuie interpretate în legãturã cu art. 45 consacrat libertãţii economice, în sensul cã ideea garantãrii accesului neîngrãdit la libera iniţiativã trebuie privitã prin prisma sarcinilor prevãzute la art. 135 alin. (2) şi, pe cale de consecinţã, nu se poate reţine încãlcarea de cãtre textul legal criticat a acestor prevederi fundamentale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât nu poate fi confundatã infracţiunea de înşelãciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. Astfel, înşelãciunea în oricare dintre variantele sale este o infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestor raporturi juridice. Aceastã infracţiune este prevãzutã în toate legislaţiile penale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, cu urmãtorul conţinut: "Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cã pentru valorificarea lui nu existã provizia sau acoperirea necesarã, precum şi fapta de a retrage, dupã emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plãti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arãtat în alin. 1, dacã s-a pricinuit o pagubã posesorului cecului, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. 2."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 11 şi 20, prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 45 referitoare la Libertatea economicã şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie referitoare la asigurarea de cãtre statul român a libertãţii comerţului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, sub aspectul aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi în prezenta cauzã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 173 din 4 noiembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, şi, mai recent, prin <>Decizia nr. 215 din 14 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a reţinut cã atât alin. 3, cât şi alin. 4 ale art. 215 din Codul penal incrimineazã înşelãciunea ca o gravã faptã antisocialã contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. De altfel, în toate sistemele de drept înşelãciunea ori escrocheria este o faptã incriminatã şi sever sancţionatã.
Cu privire la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 referitoare la Libertatea economicã şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la asigurarea de cãtre statul român a libertãţii comerţului s-a reţinut cã, aşa cum rezultã chiar din conţinutul textului criticat, elementul material al infracţiunii de înşelãciune are drept premisã o acţiune şi, respectiv, o omisiune care induce cocontractantul într-o eroare determinantã la încheierea ori executarea actului. Dacã eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în condiţiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundatã infracţiunea de înşelãciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. De aceea invocarea dispoziţiilor constituţionale menţionate, precum şi a celor ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privitoare la interzicerea privãrii de libertate pentru datorii, este total nepertinentã.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea, întrucât în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dante Ştefan Stroe în Dosarul nr. 1.810/P/2005 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã şi de Iulian Şopârlã în Dosarul nr. 13.863/P/2002 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
