Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Niculae Iancu Cristian în Dosarul nr. 2.327/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal este prezent Niculae Iancu Cristian, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 132 din 25 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.327/2004, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicatã de Niculae Iancu Cristian într-un proces civil având ca obiect tãgãduirea paternitãţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile art. 55 alin. 1 din Codul familiei contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creeazã o inegalitate între tatãl copilului şi celelalte categorii de persoane care pot exercita acţiunea în tãgada paternitãţii. Aratã cã prevederea legalã criticatã reprezintã o excepţie de la principiul imprescriptibilitãţii drepturilor personale nepatrimoniale şi vine în contradicţie cu prevederile art. 54 din Codul familiei cu privire la care Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 349/2001 . Prin aceastã decizie, susţine autorul excepţiei, Curtea a decis cã "dreptul mamei de a introduce acţiunea în tãgada paternitãţii este imprescriptibil". Textul criticat, aratã acesta, limiteazã dreptul tatãlui de a introduce acţiunea în tãgãduirea paternitãţii la un termen de 6 luni de la data când tatãl a cunoscut naşterea minorului.
În ceea ce priveşte încãlcarea şi a art. 22 alin. (2) din Constituţie, aratã cã "a fost supus unui tratament inuman, degradant, ca urmare a faptului cã a trebuit sã suporte în mod public consecinţele faptei soţiei adultere care a recunoscut cã naşterea minorului este urmarea unei relaţii extraconjugale".
Instanţa de judecatã considerã cã prevederea legalã criticatã nu contravine textelor constituţionale invocate, deoarece în cazul acţiunii în tãgada paternitãţii s-a prevãzut un termen scurt "pentru a nu se menţine multã vreme starea de incertitudine asupra paternitãţii copilului".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã. În acest sens invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 453/2003 care, pronunţându-se asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 55 alin. (1), a decis cã în absenţa unei dispoziţii legale prin care sã se stabileascã termenul în care acţiunea în tãgãduirea paternitãţii poate fi pornitã de mamã sau de copil Curtea nu are posibilitatea sã constate existenţa vreunei discriminãri, rãmânând în competenţa instanţei de judecatã sã facã interpretarea şi aplicarea corectã a legii.
Avocatul Poporului considerã cã textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale. În acest sens aratã cã prevederile criticate reglementeazã termenul în care tatãl copilului nãscut în timpul cãsãtoriei poate sã introducã acţiune în tãgãduirea paternitãţii, fãrã sã cuprindã nici o precizare cu privire la termenul în care aceastã acţiune ar putea fi introdusã de mama copilului sau de copilul nãscut în timpul cãsãtoriei, ceea ce se explicã prin modul în care legiuitorul a conceput regimul filiaţiei faţã de tatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 55 alin. 1 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificãrile ulterioare, care are urmãtorul conţinut: "Acţiunea în tãgãduirea paternitãţii se prescrie în termen de 6 luni de la data când tatãl a cunoscut naşterea copilului."
Textele constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi art. 22 alin. (2), a cãror redactare este urmãtoarea:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
- Art. 22 alin. (2): "Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsã sau de tratament inuman ori degradant."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 55 alin. 1 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile <>art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 453 din 2 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 21 ianuarie 2004, Curtea, cu majoritate de voturi, a respins excepţia privind aceste prevederi, constatând cã din textul de lege criticat nu rezultã un regim discriminatoriu între copilul nãscut în timpul cãsãtoriei, mama copilului şi tatãl acestuia, în privinţa termenului de exercitare a acţiunii în tãgãduirea paternitãţii.
Textul de lege reglementeazã termenul în care tatãl copilului nãscut în timpul cãsãtoriei poate sã introducã acţiune în tãgãduirea paternitãţii, fãrã sã cuprindã nici o precizare cu privire la termenul în care aceastã acţiune ar putea fi introdusã de mama copilului sau de copilul nãscut în timpul cãsãtoriei, ceea ce se explicã prin modul în care legiuitorul a conceput regimul filiaţiei faţã de tatã.
Astfel, prin art. 53 alin. 1 din Codul familiei s-a instituit o prezumţie legalã, în sensul cã paternitatea copilului nãscut în timpul cãsãtoriei aparţine soţului mamei, cu consecinţa prevãzutã în art. 54 alin. 2 din acelaşi cod, cã acţiunea în tãgãduirea paternitãţii poate fi pornitã numai de soţ.
Atât considerentele, cât şi soluţia pronunţatã în aceastã decizie sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
De asemenea, Curtea mai reţine cã prin <>Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2002, a constatat cã dispoziţiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituţionale în mãsura în care nu recunosc decât tatãlui, iar nu şi mamei şi copilului nãscut în timpul cãsãtoriei dreptul de a porni acţiunea în tãgãduirea paternitãţii.
Regimul juridic al filiaţiei faţã de tatã, rezultat ca efect al amintitei decizii a Curţii, şi anume recunoaşterea dreptului mamei şi al copilului nãscut în timpul cãsãtoriei de a introduce acţiune în tãgãduirea paternitãţii, nu a suferit însã nici o modificare în privinţa prescriptibilitãţii acţiunii intentate de tatãl copilului şi nici nu a fost completat cu dispoziţii legale prin care sã se stabileascã termenul în care acţiunea poate fi exercitatã de mamã sau de copil. Astfel, în absenţa unei dispoziţii legale prin care sã se stabileascã termenul în care acţiunea în tãgãduirea paternitãţii poate fi pornitã de mamã sau de copil, Curtea nu are posibilitatea sã constate existenţa vreunei discriminãri, rãmânând în competenţa instanţei de judecatã sã facã interpretarea şi aplicarea corectã a legii.
În ceea ce priveşte invocarea de cãtre autorul excepţiei a încãlcãrii art. 22 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã acest text nu este incident în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Niculae Iancu Cristian în Dosarul nr. 2.327/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iulie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
