Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 39 din 9 martie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12, teza finala, din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 213 din 16 mai 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Marin Petre, Mircea Bodeanu, Ioan Ispas, Domitian Misaila şi Gheorghe Giurgiulescu în Dosarul nr. 6.420/P/1999 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspund Marin Petre, Mircea Bodeanu, Domitian Misaila şi Ioan Ispas, prin avocat Viorel Pasca. Se constata lipsa pãrţilor Gheorghe Giurgiulescu, Societatea Comercialã "Solventul" Timişoara, Direcţia regionala vamalã Timişoara şi Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Timişoara, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, apãrãtorul autorilor exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, arãtând ca teza finala a <>art. 12 din Legea nr. 87/1994 , prin formularea sa evaziva şi foarte larga, contravine prevederilor art. 23 şi art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca sintagma "efectuarea oricãror alte operaţiuni", criticata ca fiind neconstitutionala, a fost determinata de varietatea fenomenului infractional în materie fiscalã, iar operaţiunile la care se referã textul sunt determinabile.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 decembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 6.420/P/1999, Curtea de Apel Timişoara Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Marin Petre, Mircea Bodeanu, Ioan Ispas, Domitian Misaila şi Gheorghe Giurgiulescu într-o cauza în care aceştia au fost condamnaţi pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute de textul criticat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>art. 12, teza finala, din Legea nr. 87/1994 , care incrimineaza efectuarea oricãror alte operaţiuni, în afarã de nedeclararea veniturilor ori ascunderea sursei impozabile, în scopul sustragerii de la plata impozitelor, "contravin art. 23 şi art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţia României, prin care se consacra cu valoare constituţionalã principiul legalitãţii incriminarilor (nullum crimen sine lege)". Se arata ca formularea textului criticat permite aplicarea prin analogie a legii penale şi incalca astfel principiul enuntat, întrucât acţiunile sau inacţiunile care realizeazã elementul material al infracţiunii trebuie sa fie precis şi explicit prevãzute de norma de incriminare. Se apreciazã ca analogia în aplicarea legii genereazã arbitrarul şi lezeaza grav drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţeanului.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca dispoziţia legalã criticata ar putea fi apreciatã ca o incriminare prin analogie numai în mãsura în care teza finala a <>art. 12 din Legea nr. 87/1994 nu s-ar raporta la tezele anterioare ale textului, precis reglementate, şi anume nedeclararea veniturilor şi ascunderea sursei de venituri impozabile.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca modul în care este redactat <>art. 12 din Legea nr. 87/1994 , pentru incriminarea faptei de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale, nu incalca principiul legalitãţii incriminãrii, deoarece faptele vizate prin sintagma "efectuarea oricãror alte operaţiuni în acest scop", deşi nedeterminate, sunt determinabile prin cerinta esenţialã care le este ataşatã, anume ca operaţiunile, oricare ar fi acestea, sa fie efectuate în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale. Datoritã imposibilitãţii de a descrie toate modalitãţile de realizare a sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, legea a recurs la o formulare generica, pe care însã a corelat-o cu scopul ilicit menţionat. Argumentul exprimat de autorii exceptiei, în sensul ca textul criticat ar îngãdui aplicarea prin analogie a legii, nu poate fi susţinut, deoarece analogia presupune inexistenta unui text incriminator, ceea ce nu este cazul în speta.
În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Teza finala a <>art. 12 din Legea nr. 87/1994 , criticata ca fiind neconstitutionala, se referã la efectuarea oricãror alte operaţiuni, în afarã nedeclararii sau ascunderii veniturilor ori sursei impozabile sau taxabile. Ratiunea includerii în textul criticat a expresiei "efectuarea oricãror alte operaţiuni" este data de dinamica deosebita a fenomenului infractional din sfera fiscalã, în special în ceea ce priveşte gãsirea unor noi mijloace de sãvârşire a infracţiunilor, precum şi de dorinta legiuitorului de a sanctiona faptele astfel comise. În aceste condiţii, susţinerea ca <>art. 12 din Legea nr. 87/1994 permite aplicarea legii penale prin analogie este neîntemeiatã. Analogia reprezintã extinderea legii penale asupra unor fapte neprevãzute de lege, dar asemãnãtoare cu cele incriminate; în speta însã aceasta ipoteza nu este aplicabilã, întrucât elementul material al infracţiunii este bine determinat şi consta în sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale. În concluzie, se apreciazã ca textul criticat nu contravine principiului legalitãţii incriminãrii, asa cum este consacrat prin dispoziţiile constituţionale.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile <>art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, care prevãd: "Sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile, sau efectuarea oricãror alte operaţiuni în acest scop se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi." Critica de neconstituţionalitate priveşte teza finala a textului, şi anume cea potrivit cãreia "efectuarea oricãror alte operaţiuni în acest scop" constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare. Se susţine ca aceasta norma de incriminare, neavând un conţinut precis şi expres determinat, permite aplicarea prin analogie a legii penale şi, în consecinta, contravine prevederilor constituţionale ale art. 23 privind "libertatea individualã" şi ale art. 72 alin. (3) lit. f), conform cãrora "Prin lege organicã se reglementeazã: [....] f) infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã.
În <>art. 12 din Legea nr. 87/1994 , prin care se incrimineaza fapta de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale, dupã ce se arata, cu titlu de exemplu, doua mijloace prin care se poate realiza sustragerea, respectiv prin nedeclararea veniturilor impozabile şi prin ascunderea obiectului sau a sursei impozabile ori taxabile, se continua cu teza "sau efectuarea oricãror alte operaţiuni în acest scop". Prin aceasta legiuitorul înţelege orice operaţiuni, altele decât cele arãtate explicit, cu condiţia-cerinta esenţialã de a fi efectuate cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale şi, deci, caracterizarea faptei ca infracţiune este precis realizatã.
Nu poate fi consideratã incriminare prin analogie tehnica legislativã a indicarii generice a unor modalitãţi de sãvârşire a faptei, subordonate condiţiei-cerinta esenţialã a unui anumit scop sau a unei anumite urmãri imediate, tehnica ce este folositã curent în practica legislativã, atât în sistemul nostru de drept, cat şi în alte sisteme. Astfel, în dreptul romanesc, art. 166 1 din Codul penal, cu denumirea marginala Acţiuni impotriva ordinii constituţionale, introdus în 1996 prin Legea nr. 140 pentru modificarea şi completarea Codului penal, prevede în alin. 1: "Iniţierea, organizarea, sãvârşirea sau sprijinirea de acţiuni care pot pune în pericol sub orice forma ordinea constituţionalã, caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului [....]", iar în alin. 4: "Întreprinderea oricãrei acţiuni pentru schimbarea prin violenta a ordinii constituţionale se pedepseşte [....]". Îndeosebi în acest ultim alineat acţiunile nici mãcar nu sunt determinate, ci sunt caracterizate prin scopul urmãrit. Tot astfel, la art. 215 alin. 2 din acelaşi cod se prevede ca înşelãciunea este mai grava dacã este sãvârşitã "prin folosirea de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase [...]".
De altfel, aceeaşi tehnica legislativã, de indicare generica a unor modalitãţi de sãvârşire a faptei, subordonate unei cerinţe esenţiale, se regaseste şi în Codul penal francez din 1994, care, în art. 322-6, defineste infracţiunea de distrugere calificatã ca fiind şi fapta ce poate fi comisã prin orice mijloc, cu condiţia ca aceasta sa fie de natura sa creeze un pericol pentru persoane.
Fata de cele arãtate, rezulta ca teza "efectuarea oricãror alte operaţiuni în acest scop" prevãzutã la <>art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 şi ale art. 72 alin. (3) lit. f).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12, teza finala, din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Marin Petre, Mircea Bodeanu, Ioan Ispas, Domitian Misaila şi Gheorghe Giurgiulescu în Dosarul nr. 6.420/P/1999 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 martie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
