Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 39 din 30 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si ale art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 173 din 19 martie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi ale art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "D & S" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.884/COM/2002 al Tribunalului Timis - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca textele de lege criticate, care reglementeazã prorogarea legalã de competenta, nu contravin principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor sau liberului acces la justiţie, întrucât instanta judecãtoreascã face aplicarea textului ori de câte ori se formuleazã cereri accesorii sau incidentale, cu respectarea drepturilor procesuale ale pãrţilor şi indiferent de calitatea partii care formuleazã o astfel de cerere.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 3.884/COM/2002, Tribunalul Timis - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi ale art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "D & S" - S.R.L.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca art. 17 şi art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civilã contravin principiilor constituţionale prevãzute de art. 16, 21 şi 51, precum şi dispoziţiilor art. 123 şi art. 125 alin. (2) şi (3) din Constituţie, întrucât, potrivit articolelor criticate, prorogarea legalã de competenta poate opera cu încãlcarea normelor de competenta absolutã. Se apreciazã ca instanţele judecãtoreşti nu îşi pot prelungi competenta pentru a soluţiona litigii care intra în competenta altor organe de jurisdicţie.
Tribunalul Timis - Secţia comercialã, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât art. 17 şi art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civilã respecta prevederile constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul arata ca textele de lege criticate au fost adoptate în scopul bunei administrãri a justiţiei, printr-o judecata unitarã, operativã, asupra tuturor cererilor şi pretenţiilor formulate în legatura cu raporturile juridice deduse judecaţii. Astfel, se asigura un regim egal pentru pãrţile care urmãresc realizarea intereselor lor legitime, oferindu-li-se accesul liber la justiţie, inclusiv dreptul de a exercita cãile de atac. Totodatã prorogarea legalã de competenta nu opereazã în favoarea unei instanţe extraordinare, ci intervine în situaţia în care, în cadrul procedurii prevãzute pentru desfãşurarea procesului civil, instanta sesizatã îşi prelungeşte competenta, în temeiul dispoziţiei exprese conţinute de art. 17 din Codul de procedura civilã.
De asemenea, Guvernul mai apreciazã ca "notiunile de cerere accesorie sau incidentala, la care se referã art. 17 din Codul de procedura civilã, precum şi controversele doctrinare privitoare la realizarea scopului prorogarii legale de competenta ce presupune sacrificarea competentei exclusive a unor instanţe, rãmân chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii şi nu pot reprezenta aspecte de neconstituţionalitate a textelor criticate".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 17 şi art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 17: "Cererile accesorii şi incidentale sunt în cãderea instanţei competente sa judece cererea principala.";
- Art. 158 alin. 2: "Dacã instanta se declara competenta, va trece la judecarea pricinii, cel nemulţumit putând sa facã, potrivit legii, apel sau recurs dupã darea hotãrârii asupra fondului."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au urmãtoarea redactare:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 123: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";
- Art. 125 alin. (2) şi (3): "(2) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare.
(3) Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege."
Art. 17 din Codul de procedura civilã consacra prorogarea legalã de competenta, reprezentând temeiul în baza cãruia instanta judecãtoreascã sesizatã cu acţiunea principala îşi prelungeşte competenta cu privire la soluţionarea cererilor accesorii şi incidentale. Prorogarea legalã de competenta nu opereazã în favoarea unei instanţe extraordinare, ci reprezintã consecinta fireasca a raporturilor de dependenta a cererilor accesorii şi incidentale fata de cererea principala, respectiv acţiunea prin care s-a declansat procesul civil. Prin urmare, dacã cererile sunt de competenta instanţelor judecãtoreşti, iar nu a altor sisteme de jurisdicţie, prorogarea trebuie sa opereze chiar dacã, formulate separat, soluţionarea lor ar intra în atribuţiile unei alte instanţe. Fiind situat în titlul III al cãrţii I, intitulat "Dispoziţii speciale", art. 17 din Codul de procedura civilã instituie o derogare de la regulile de competenta, justificatã de necesitatea realizãrii unei bune administrãri a justiţiei, printr-o judecata unitarã a cauzei, cu privire la toate pretenţiile formulate de pãrţi în legatura cu raporturile juridice deduse judecaţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, potrivit art. 125 şi 128 din Constituţie, numai legiuitorul este în mãsura sa reglementeze competenta instanţelor de judecata. În virtutea acestei prerogative, legiuitorul stabileşte hotãrârile judecãtoreşti impotriva cãrora pot fi exercitate cãile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste cai.
În ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotãrâri judecãtoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţioneazã fondul cauzei şi nu se întrerupe cursul judecaţii, acestea nu pot fi atacate, de regula, decât o data cu hotãrârile judecãtoreşti care soluţioneazã fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual civil, sentinţele şi deciziile. Stabilind, prin art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civilã, ca încheierile prin care instanta judecãtoreascã se declara competenta sa soluţioneze cererile accesorii şi incidentale pot fi atacate cu apel sau recurs numai o data cu hotãrârea asupra fondului, legiuitorul a acţionat în limitele competentei sale prevãzute prin dispoziţiile constituţionale evocate mai sus.
Regula exercitãrii cãilor de atac impotriva încheierilor numai o data cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei corespunde necesitãţii de a asigura desfãşurarea procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenta recunoscuta cu valoare de principiu atât în sistemul nostru procesual, cat şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacra la art. 6 pct. 1 dreptul oricãrei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin asigurarea posibilitatii exercitãrii cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti care soluţioneazã fondul cauzei, se garanteazã accesul liber la justiţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi ale art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "D & S" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.884/COM/2002 al Tribunalului Timis - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 ianuarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
