Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 39 din 27 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si a art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 165 din 24 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electrica Banat" - S.A. - Sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Deva în Dosarul nr. 7.108/2003 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile <>art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 ca fiind inadmisibilã, având în vedere cã aceastã lege a fost abrogatã prin <>Legea nr. 554/2004 , iar dispoziţiile art. 1 alin. 1 din aceasta sunt în acord cu prevederile art. 52 din Constituţie. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 , se apreciazã cã, deşi legea a fost abrogatã, soluţia legislativã cuprinsã de prevederile legale criticate a fost preluatã de <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , iar dispoziţiile acestuia nu contravin art. 21 alin. (4) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 7.108/2003, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electrica Banat" - S.A. - Sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Deva într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ privind anularea parţialã a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1), precum şi pe cele ale art. 52 alin. (1). Se aratã cã dispoziţiile <>art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 sunt neconstituţionale, întrucât "interzic accesul la instanţa de contencios administrativ şi desfiinţarea actului administrativ în cazul în care persoana este vãtãmatã într-un interes legitim". De asemenea, se susţine cã prevederile art. 5 din aceeaşi lege contravin textului constituţional al art. 21 alin. (4). Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã, potrivit textului de lege criticat, "sesizarea instanţei de contencios administrativ este condiţionatã de efectuarea unei proceduri prealabile şi de încadrarea în anumite termene", ceea ce este contrar dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Constituţie, în conformitate cu care "efectuarea unei proceduri prealabile este facultativã".
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, considerã cã aceasta este "parţial inadmisibilã şi parţial nefondatã". Referitor la prevederile <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , instanţa reţine cã acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, constatându-se cã sunt constituţionale, astfel încât "excepţia ridicatã [...] apare ca inadmisibilã". Cu privire la dispoziţiile art. 1 alin. 1 din legea menţionatã, instanţa apreciazã cã acestea sunt "în concordanţã cu dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Constituţia României, astfel cã se impune respingerea excepţiei ridicate [...] ca neîntemeiatã".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate privind prevederile <>art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 este întemeiatã, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. 1 din aceeaşi lege, critica de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul considerã cã textul <>art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 "este neconstituţional în mãsura în care limiteazã dreptul unei persoane vãtãmate într-un interes legitim de a se adresa instanţei pentru obţinerea unei reparaţii echitabile". Totodatã, se aratã cã "persoana vãtãmatã poate invoca direct textul constituţional al art. 52 care [...] are aplicabilitate directã", instanţa de judecatã neputând respinge o astfel de cerere "pe motiv cã <>Legea nr. 29/1990 nu face referire la «interesul legitim», din moment ce textul constituţional are o valoare juridicã superioarã legii şi poate fi aplicat direct".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 , Guvernul apreciazã cã aceasta este nefondatã, şi nu inadmisibilã, aşa cum a reţinut instanţa, întrucât, "pentru a fi respinsã ca inadmisibilã, excepţia trebuie sã îndeplineascã condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale". În cazul de faţã, aratã Guvernul, dispoziţiile legale criticate, deşi au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale. Prin urmare, în speţã, ipoteza <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 [text anterior modificãrii şi republicãrii <>Legii nr. 47/1992 ], indicatã de instanţã, nu este aplicabilã, întrucât aceasta se referã numai la dispoziţii legale care au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii.
Se mai susţine cã dispoziţiile criticate nu încalcã nici textul constituţional al art. 21 alin. (4), întrucât nu consacrã o jurisdicţie specialã administrativã. Astfel, textul legal criticat prevede o procedurã prealabilã "care nu presupune implicarea unui organ cu atribuţii jurisdicţionale, ci chiar a aceluiaşi organ care a emis actul administrativ sau a organului ierarhic superior", în timp ce dispoziţiile constituţionale se referã la o jurisdicţie specialã administrativã, care presupune "un organ care are ca atribuţii soluţionarea de litigii, în condiţiile unei proceduri contradictorii şi publice, asemenea unei instanţe judecãtoreşti".
Potrivit punctului de vedere prezentat, procedura prealabilã consacratã de <>art. 5 din Legea nr. 29/1990 "este în interesul persoanei vãtãmate printr-un act administrativ, şi anume acela de a obţine mai rapid din partea autoritãţii emitente a actului o recunoaştere a dreptului sau interesului legitim pretins, anularea actului sau, dupã caz, repararea prejudiciului", şi nu împiedicã în nici un fel accesul la justiţie al persoanei nemulţumite de soluţionarea plângerii sale. În legãturã cu critica privind condiţionarea sesizãrii instanţei judecãtoreşti de încadrarea în anumite termene, Guvernul aratã cã "este de competenţa legiuitorului sã determine condiţiile exercitãrii dreptului, inclusiv prin stabilirea unor termene de prescripţie". În acest sens este invocatã şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 296 din 8 iulie 2003 .
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate privind prevederile <>art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 este întemeiatã, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. 1 din aceeaşi lege, critica de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Se considerã cã, dupã revizuirea Constituţiei, prevederile <>art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 "nu mai sunt în concordanţã cu spiritul noii Legi fundamentale". Avocatul Poporului precizeazã cã, "ţinând cont de noul context constituţional", care face referire şi la vãtãmarea unor "interese legitime, nu numai la drepturile, recunoscute prin lege, se constatã necesitatea modificãrii şi completãrii actualelor reglementãri legale în materia contenciosului administrativ". În ceea ce priveşte "faptul cã <>Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ întârzie sã fie completatã şi modificatã, în acord cu prevederile din Constituţia României, republicatã, [se] impune aplicarea directã a dispoziţiilor art. 52 din Constituţie, care se referã la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 , Avocatul Poporului considerã cã aceasta este neîntemeiatã. Se aratã cã "instituirea de cãtre legiuitor a unei proceduri administrative prealabile sesizãrii instanţelor judecãtoreşti are drept scop sã asigure o soluţionare mai rapidã a unor categorii de litigii şi cu cheltuieli minime, precum şi stingerea litigiului într-un termen scurt". De asemenea, prin aceastã prevedere nu este limitat în nici un mod accesul la justiţie, întrucât, "împotriva soluţiei date de organul administrativ, în cazul în care contestatorul nu este mulţumit de soluţia datã sesizãrii sale, acesta are posibilitatea de a se adresa instanţei de contencios administrativ". În acest sens se invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 99 din 25 septembrie 1996 şi nr. 235 din 21 noiembrie 2000.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. 1, precum şi cele ale <>art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificãrile ulterioare. În realitate, aşa cum rezultã din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate de cãtre autorul acesteia, critica priveşte prevederile art. 1 alin. 1 şi <>art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 .
Ulterior sesizãrii Curţii, <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 a fost abrogatã, conform prevederilor <>art. 31 alin. (2) din noua Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, aceasta intrând în vigoare la data de 6 ianuarie 2005, iar, în conformitate cu jurisprudenţa sa, Curtea se pronunţã cu privire la dispoziţiile legale în vigoare la data judecãrii excepţiei. Curtea observã cã soluţia legislativã iniţialã a art. 1 alin. 1 şi a <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 a fost preluatã, cu modificãri şi completãri, de art. 1 alin. (1), respectiv <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , dispoziţii cu privire la care Curtea urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie.
Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): "Orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.";
- Art. 7 alin. (1): "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sã solicite autoritãţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Plângerea se poate adresa în egalã mãsurã organului ierarhic superior, dacã acesta existã."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt art. 21 alin. (1) şi (4), precum şi art. 52 alin. (1), care au urmãtorul cuprins:
- Art. 21 alin. (1) şi (4): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. [...]
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 52 alin. (1): "Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãţitã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã, în esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile <>art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 contravin principiului liberului acces la justiţie prin faptul cã persoana fizicã sau juridicã se poate adresa instanţelor judecãtoreşti competente doar dacã a fost vãtãmatã în drepturile sale recunoscute de lege, nu şi în cazul în care a fost vãtãmatã într-un interes legitim al sãu, astfel cum prevede textul constituţional actual al art. 21. În ceea ce priveşte textul art. 5 alin. 1 din aceeaşi lege, se considerã cã acesta condiţioneazã introducerea cererii de chemare în judecatã de parcurgerea unei proceduri prealabile, ceea ce este, în opinia autorului excepţiei, contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (4).
Curtea observã cã prin <>art. 1 alin. (1) din noua Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004 se prevede dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã, ceea ce este în concordanţã cu art. 52 din Constituţie. Prin urmare, Curtea, având în vedere noua reglementare legalã în domeniu, constatã cã aceastã criticã de neconstituţionalitate a rãmas fãrã obiect.
Curtea reţine cã soluţia legislativã cuprinsã în prezent în <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 conservã, în principiu, reglementarea cuprinsã anterior în <>art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 . Acest din urmã text de lege a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se prin <>Decizia nr. 188 din 27 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 2 iunie 2004, şi prin <>Decizia nr. 220 din 6 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 16 iunie 2004. Prin aceste decizii Curtea a reţinut cã textul constituţional care se referã la caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor criticate care instituie obligaţia persoanei vãtãmate de a se adresa cu reclamaţie organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanţei de judecatã cu anularea actului considerat ilegal. Dispoziţia constituţionalã invocatã a desfiinţat condiţia prealabilã numai pentru procedura administrativã jurisdicţionalã. Nici o dispoziţie constituţionalã nu interzice ca prin lege sã se instituie o procedurã administrativã prealabilã, fãrã caracter jurisdicţional, cum este de exemplu procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic. Neexistând elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţiile pronunţate de Curte, precum şi considerentele care au stat la baza acestor decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, cu privire la dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 554/2004 .
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi a <>art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electrica Banat" - S.A. - Sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Deva în Dosarul nr. 7.108/2003 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
