Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 39 din 22 septembrie 2008 privind examinarea recursului in interesul legii, privind aplicarea dispozitiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la emiterea mandatului european de arestare
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 16 martie 2009
Dosar nr. 22/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind aplicarea dispoziţiilor <>art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitoare la emiterea mandatului european de arestare.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 81 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã emiterea mandatului european de arestare, neconstituind o procedurã jurisdicţionalã, nu necesitã sã fie dispusã prin încheiere, ci se face direct de instanţã.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În legãturã cu aplicarea dispoziţiilor <>art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, modificatã prin <>Legea nr. 224/2006 , s-a constatat cã instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar referitor la emiterea mandatului european de arestare.
Astfel, unele instanţe au considerat cã asupra propunerii procurorului de a se emite mandatul european de arestare instanţa se pronunţã printr-o încheiere prealabilã, prin care se constatã îndeplinirea condiţiilor de fond prevãzute de lege, şi dispune emiterea acestuia.
Alte instanţe, dimpotrivã, au apreciat cã, dupã verificarea îndeplinirii condiţiilor prevãzute de <>art. 81 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 302/2004 , modificatã prin <>Legea nr. 224/2006 , mandatul european de arestare poate fi emis direct de instanţã.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Prin <>art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, aşa cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 224/2006 , se prevede cã "Instanţa care a emis mandatul de arestare preventivã în cursul urmãririi penale ori al judecãţii sau instanţa de executare emite, din oficiu sau la cererea procurorului, un mandat european de arestare, în urmãtoarele condiţii:
a) în vederea efectuãrii urmãririi penale sau a judecãţii, dacã fapta este pedepsitã de legea penalã românã cu o pedeapsã privativã de libertate de cel puţin un an;
b) în vederea executãrii pedepsei, dacã pedeapsa aplicatã este mai mare de 4 luni."
Pe de altã parte, prin alin. (1) al art. 77 din aceeaşi lege se prevede: "Mandatul european de arestare este o decizie judiciarã emisã de autoritatea judiciarã competentã a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestãrii şi predãrii cãtre un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuãrii urmãririi penale, a judecãţii sau în scopul executãrii unei pedepse sau a unei mãsuri privative de libertate."
Aşadar, scopul acestui act procedural este tocmai acela de a asigura aducerea cât mai curând în ţarã a persoanei suspectate de a fi comis o infracţiune sau care a fost condamnatã definitiv în România.
Ca urmare, mandatul emis în acest context constituie actul procedural prin care este continuatã executarea hotãrârilor (încheierilor şi hotãrârilor definitive) pronunţate de instanţele judecãtoreşti şi în afara teritoriului naţional de cãtre alţi subiecţi oficiali.
Rezultã deci cã legiuitorul, reglementând prin lege specialã posibilitatea emiterii mandatului european de arestare, recunoaşte judecãtorului prin <>art. 81 din Legea nr. 302/2004 , modificatã prin <>Legea nr. 224/2006 , dreptul de dispoziţie, dupã verificarea condiţiilor şi competenţelor legale cu privire la emiterea sau nu a acestui act de cooperare juridicã internaţionalã în materie penalã.
Aşa fiind, apare inutilã şi inoportunã parcurgerea unei alte proceduri jurisdicţionale în acest sens, câtã vreme însãşi dispoziţia de arestare a parcurs etapele în care au fost asigurate garanţiile privind dreptul la apãrare şi cãile de atac.
De aceea, în raport cu caracterul special al procedurii privind mandatul european de arestare, nu se poate considera cã emiterea acestui act procedural ar trebui dispusã în cadrul unei judecãţi prealabile, finalizatã printr-o încheiere, pentru cã ar însemna sã se adauge la lege, ceea ce nu este admisibil.
Prin urmare, în ipoteza îndeplinirii condiţiilor de fond impuse de <>art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 , modificatã prin <>Legea nr. 224/2006 , instanţa va emite direct mandatul european de arestare, fãrã a mai pronunţa o încheiere prealabilã, prin care judecãtorul sã îşi dispunã lui însuşi exercitarea acestui drept propriu şi exclusiv.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã dispoziţiile <>art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, modificatã prin <>Legea nr. 224/2006 , se interpreteazã în sensul cã emiterea mandatului european de arestare nu presupune întocmirea unei încheieri, nefiind o procedurã jurisdicţionalã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile <>art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 224/2006 se interpreteazã în sensul cã:
Emiterea mandatului european de arestare nu presupune întocmirea unei încheieri, nefiind o procedurã jurisdicţionalã.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 22 septembrie 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
