Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 39 din 11 martie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 199 din 7 mai 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ion Bonini - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Prescura Vasile în Dosarul nr. 800/1998 al Tribunalului Brãila.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 4 martie 1999 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 11 martie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 1998 Tribunalul Brãila a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Prescura Vasile, prin apãrãtorul sau, în Dosarul nr. 800/1998 aflat pe rolul acelei instanţe.
În motivarea exceptiei se arata ca dispoziţiile art. 214 alin. 3 din Codul penal, care instituie un regim de favoare pentru cazul în care bunul încredinţat spre administrare sau conservare este în întregime sau în parte proprietatea statului, contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie. Tratamentul inegal pe care îl genereazã dispoziţia legalã criticata face ca, în cazul în care partea vãtãmatã este o societate cu capital integral sau în parte de stat, sa nu se poatã aplica prevederile art. 131 alin. 2 din Codul penal, privitoare la retragerea plângerii prealabile. Autorul exceptiei mai arata ca în speta partea vãtãmatã a comunicat ca nu exista prejudiciu şi nu înţelege sa se constituie parte civilã, în condiţiile în care, în perioada respectiva, s-au înregistrat sporuri în greutate la ovinele din ferma, chiar peste media obişnuitã, iar numãrul lor nu a scãzut. În aceste condiţii, dacã ar fi egalitate de tratament, ar exista posibilitatea ca partea vãtãmatã sa poatã retrage plângerea prealabilã, lucru cu neputinţã în condiţiile în care acţiunea penalã se pune în mişcare din oficiu, astfel cum se prevede în prezent.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, Tribunalul Brãila arata ca aceasta este intemeiata, deoarece diferentierea modului de punere în mişcare a acţiunii penale, dupã cum bunul este sau nu proprietatea statului, contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se susţine ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece lipsa plângerii prealabile sau retragerea ei inlatura numai rãspunderea penalã, nu şi incriminarea.
În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata. Se precizeazã ca art. 214 din Codul penal a fost recent completat cu alin. 2 şi 3, prin <>Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, însã, din eroare, dispoziţiile alin. 3 nu au fost corelate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie. Deşi aceste dispoziţii constituţionale prevãd necesitatea ca pentru intreaga proprietate privatã, indiferent de titularul ei, sa existe un singur regim juridic, totuşi Codul penal conţine - în ceea ce priveşte punerea în mişcare a acţiunii penale - regimuri diferite. Astfel, dacã bunurile încredinţate spre administrare sau conservare fac parte din categoria proprietãţii private aparţinând cetãţenilor, acţiunea penalã impotriva celui care, cu rea-credinţa, a pricinuit pagube acestora poate fi pusã în mişcare numai în baza plângerii prealabile a persoanei vãtãmate. În schimb, dacã paguba pricinuitã cu ocazia administrãrii sau conservãrii priveşte proprietatea privatã a statului, acţiunea penalã poate fi pusã în mişcare din oficiu, nemaifiind condiţionatã de existenta plângerii prealabile a persoanei vãtãmate. Desigur - se arata în continuare în punctul de vedere al Guvernului - este de atributul legiuitorului sa aleagã cea mai buna soluţie legislativã, optand fie pentru condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în toate cazurile, fie pentru punerea în mişcare din oficiu, indiferent de titular. Constituţia interzice însã ca legea sa conţinã reglementãri distincte cu privire la ocrotirea proprietãţii private. Or, tocmai în aceasta consta neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, de vreme ce acestea ocrotesc, în condiţii speciale, numai proprietatea privatã a statului, nu şi proprietatea privatã a celorlalte persoane fizice sau juridice. În concluzie, se apreciazã ca dispoziţiile alin. 3 al art. 214 din Codul penal trebuie considerate ca parţial neconstituţionale, în mãsura în care instituie o reglementare specialã pentru proprietatea privatã a statului.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 ,
retine urmãtoarele:
Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Critica de neconstituţionalitate priveşte art. 214 alin. 3 din Codul penal, potrivit cãruia: "Dacã bunul este proprietate privatã, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acţiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate."
Cu privire la aceste prevederi legale, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, constatând ca dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului" din art. 214 alin. 3 din Codul penal este neconstitutionala.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca prin art. 214 alin. 3 din Codul penal se face o diferentiere neconstitutionala între protecţia proprietãţii private a statului şi protecţia proprietãţii private a altor subiecte de drept, atunci când se precizeazã ca, dacã " bunul este proprietate privatã, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate", contravenind prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu pot face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale, iar conform alin. (6) al aceluiaşi articol, într-o asemenea situaţie instanta judecãtoreascã are obligaţia de a respinge ea însãşi excepţia ridicatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã. În raport cu aceste reglementãri Curtea retine ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal a fost ridicatã la data de 8 decembrie 1998, deci la o data anterioarã pronunţãrii <>Deciziei nr. 5 din 4 februarie 1999 . De aceea, deşi Curtea a fost legal sesizatã, excepţia a devenit ulterior inadmisibila şi urmeazã a fi respinsã, confirmandu-se în acest fel caracterul obligatoriu al <>Deciziei nr. 5 din 4 februarie 1999 .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Prescura Vasile în Dosarul nr. 800/1998 al Tribunalului Brãila.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 martie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
