Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Ioan Deleanu - preşedinte
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Lucian Stingu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 şi ale <>art. 130 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, invocatã de reclamantele Koncz Maria şi Stoica Maria în cauzele civile ce fac obiectul dosarelor nr. 4.507/1995 şi nr. 10.806/1995 ale Judecãtoriei Tirgu Mures.
Preşedintele completului de judecata declara şedinţa deschisã.
La apelul nominal fãcut de magistratul-asistent au fost prezente Koncz Maria, reclamanta, Stoica Rozalia şi Voicu Elena, pirite. Lipsa celelalte pãrţi, deşi au fost legal citate.
Cauza, în stare de judecata. Se da cuvintul pe fond pãrţilor.
Dintre pãrţile prezente intervine reclamanta Koncz Maria, care solicita admiterea exceptiei. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, deoarece are ca obiect "modul de constituire" a completului de judecata, ce implica numãrul de judecãtori care îl compun. Or, arata reprezentantul Ministerului Public, nici un text din Constituţie nu prevede ca modul de constituire a completului de judecata ar reprezenta motiv de neconstituţionalitate. În acest sens, nu exista contradictie între dispoziţiile <>art. 129 şi 130 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã şi ale art. 124 din Constituţie.
Mai mentionez ca o situaţie juridicã similarã o au functionarii publici, ale cãror acte sãvîrşite nu sînt lovite de nulitate în lipsa unei legi a funcţionarului public.
Preşedintele completului de judecata declara dezbaterile închise.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 noiembrie 1995, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã de cãtre Judecãtoria Tirgu Mures cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 129 şi 130 din Legea nr. 92/1992 .
Excepţia a fost invocatã de reclamanta Koncz Maria în cauza civilã ce face obiectul Dosarului nr. 4.507/1995.
O sesizare cu un conţinut identic a fost înaintatã Curţii de aceeaşi judecãtorie printr-o încheiere din aceeaşi data. Excepţia a fost invocatã de cãtre reclamanta Stoica Maria în cauza civilã ce face obiectul Dosarului nr. 10.806/1995.
Instanta din oficiu, a pus în discuţia pãrţilor conexarea celor doua cauze.
Ambele reclamante au ridicat excepţii referitoare la nelegalitatea constituirii completului de judecata, întrucît preşedintele acestuia nu a fost numit ca judecãtor, potrivit art. 124 din Constituţie, de cãtre Preşedintele României, respectiv nu a devenit inamovibil în termenul de 2 ani prevãzut de <>art. 129 din Legea nr. 92/1992 ; în aceste condiţii, actele efectuate de acesta sînt lovite de nulitate absolutã, potrivit <>art. 54 din Legea nr. 92/1992 .
Judecãtoria Tirgu Mures considera ca excepţia este intemeiata, dispoziţiile art. 129 alin. 2 şi ale <>art. 130 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 contravenind prevederilor art. 124 şi 130 din Constituţie. Instanta îşi motiveaza opinia aratind ca termenul de 2 ani, prevãzut la art. 129 alin. 2 din lege, "este un termen determinat, un termen imperativ înãuntrul cãruia trebuia sa se efectueze numirea judecãtorilor în condiţiile prevãzute de actul normativ menţionat". Avînd în vedere ca numirea judecãtorilor nu s-a efectuat în acest termen, rezulta ca dispoziţiile art. 129 alin. (1) din Constituţia României nu au fost respectate.
Se mai arata, în motivarea data de instanta, ca, întrucît <>art. 129 şi 130 din Legea nr. 92/1992 sînt cuprinse în titlul cu privire la dispoziţiile finale şi tranzitorii, legiuitorul a înţeles ca termenul de 2 ani sa vizeze o situaţie de excepţie; or, excepţiile fiind de stricta interpretare, dispoziţiile art. 130 nu-şi mai pot gãsi aplicare dupã epuizarea termenului de 2 ani, contravenind astfel dispoziţiilor art. 124 din Constituţie. De asemenea, instanta considera ca, dacã inamovibilitatea a fost instituitã de Constituţia României ca o garanţie a independentei judecãtorului, termenul "de recomandare", prevãzut de <>art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , a dus la încãlcarea dispoziţiilor sus-menţionate, precum şi a prevederilor art. 124 din Constituţie. Rezulta, din cele arãtate în opinia instanţei, ca dispoziţiile art. 129 alin. 2 şi ale <>art. 130 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 sînt constituţionale numai în mãsura în care termenul de 2 ani prevãzut de lege "este imperativ, iar nu de recomandare, astfel cum a fost interpretat".
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţiile de neconstituţionalitate sînt neintemeiate pentru urmãtoarele motive:
Textele art. 129 alin. 2 şi ale <>art. 130 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 sînt constituţionale, întrucît reglementeazã condiţiile în care se aduc la îndeplinire dispoziţiile art. 124 din Constituţie.
Susţinerea ca textele criticate ar contraveni şi prevederilor art. 130 şi 133 din Constituţie, care se referã la organizarea Ministerului Public şi, respectiv, la competenta şi prezidarea Consiliului Superior al Magistraturii, este, de asemenea, neîntemeiatã, deoarece nu exista nici o legatura între acele dispoziţii, care sa poatã constitui obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Depãşirea termenului de 2 ani prevãzut la <>art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 reprezintã o problema de aplicare a legii şi nu de constitutionalitate a textelor criticate.
Guvernul mai arata, în punctul sau de vedere, ca, potrivit prevederilor codurilor de procedura civilã şi penalã, lipsa inamovibilitatii nu constituie motiv de recuzare sau abţinere a judecãtorilor, ori de nulitate a actelor efectuate, deşi aceste coduri au fost amplu modificate ulterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 92/1992 .
Camera Deputaţilor şi Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
avînd în vedere încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor şi observind dispoziţiile <>art. 129 şi 130 din Legea nr. 92/1992 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Constata ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, este competenta sa soluţioneze excepţia.
Excepţia de neconstituţionalitate, în forma în care a fost invocatã de reclamante, priveşte nelegalitatea constituirii completului de judecata şi nicidecum o contradictie între prevederile <>Legii nr. 92/1992 şi cele ale Constituţiei.
Numirea judecãtorilor de cãtre Preşedintele României, potrivit art. 124 din Constituţie, reprezintã o garanţie constituţionalã de baza a regimului de separaţie a puterilor în definirea statutului constituţional al autoritãţii judecãtoreşti.
<>Art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , prin care se stabileşte termenul de 2 ani pentru numirea judecãtorilor de cãtre Preşedintele României, nu este potrivnic prevederilor art. 124 din Constituţie, Instituţiile democratice ale tarii nu pot fi create decît în cadrul unui proces de durata. Legea a stabilit în vederea acordãrii inamovibilitatii un termen de 2 ani, o asemenea reglementare fiind constituţionalã. Chiar dacã termenul astfel stabilit nu a fost respectat, aceasta nu înseamnã ca, în lipsa unei prevederi legale exprese, actele sãvîrşite de judecãtori dupã expirarea acestui termen ar fi "lovite de nulitate absolutã". La aceasta concluzie conduc şi prevederile exprese ale art. 151 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "instituţiile republicii, existente la data intrãrii în vigoare a prezentei Constituţii, rãmîn în funcţiune pînã la constituirea celor noi".
Constituţionalitatea unei legi adoptate ulterior Constituţiei presupune raportarea textelor sale la prevederile constituţionale în momentul intrãrii în vigoare a legii respective.
O asemenea lege nu poate, asadar, deveni neconstitutionala ulterior intrãrii sale în vigoare, cita vreme nici prevederile acesteia şi nici cele ale Constituţiei nu au suferit vreo modificare. Tot ceea ce se intimpla dupã intrarea în vigoare a legii tine de interpretarea şi de aplicarea - sau de neaplicarea - acesteia, iar nu de constituţionalitatea ei. Asa fiind, în speta, faptul ca termenul stabilit de <>art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 a expirat nu priveşte constituţionalitatea dispoziţiei legale care instituie termenul, ci o chestiune de respectare a legii, Curtea Constituţionalã nefiind competenta sa examineze plingeri sau sesizãri avînd un asemenea obiect. Argumentele aduse de Judecãtoria Tirgu Mures în sprijinul exceptiei de neconstituţionalitate se referã nemijlocit la concordanta dintre <>art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , pe de o parte, şi art. 124 şi 130 din Constituţie, pe de alta parte. Pornind de la constatarea ca termenul de 2 ani prevãzut la <>art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 are un caracter imperativ, instanta considera totuşi ca, în condiţiile în care el nu a fost respectat, s-a considerat, prin "interpretarea care a fost data", ca este vorba, de fapt, despre un termen de recomandare. Punctul de vedere, astfel exprimat de instanta nu poate fi primit. Împrejurarea ca, în practica, termenul de 2 ani nu a fost respectat, dovedindu-se insuficient, nu poate sa schimbe natura juridicã a unui termen, transferindu-l din categoria celor imperative într-o alta categorie.
Natura juridicã a unei norme juridice nu poate depinde de împrejurãri legate de aplicarea sa practica.
Argumentarea adusã de Judecãtoria Tirgu Mures în sprijinul exceptiei de neconstituţionalitate duce inevitabil la concluzia ca, dacã termenul de 2 ani stabilit prin <>art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 ar fi fost respectat, textul respectiv era în deplin acord cu Constituţia, iar neconstituţionalitatea se datoreazã nerespectãrii termenului şi dateazã din momentul implinirii acestuia, ceea ce nu poate fi admis.
Pe de alta parte, indiferent dacã au caracter imperativ, supletiv ori numai "de recomandare", normele juridice sînt sau nu constituţionale în funcţie de cuprinsul lor, iar nu în raport cu categoria din care fac parte. O "norma de recomandare" nu este, prin definitie, neconstitutionala, cum susţine instanta în argumentarea adusã în sprijinul exceptiei de neconstituţionalitate a <>art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 .
În aceste condiţii, natura juridicã a termenului în discuţie nu are nici o concludenta în problema constituţionalitãţii <>art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã. În acest caz, discuţia nu se poarta asupra termenului avînd sensul de modalitate a unui act juridic, ci asupra unui termen înţeles ca un interval de timp pe care legea îl stabileşte pentru îndeplinirea anumitor operaţiuni privind aplicarea prevederilor sale.
Urmãrile nerespectãrii termenului astfel stabilit nu pot influenta validitatea actelor privind înfãptuirea justiţiei, intervenite dupã expirarea acestuia.
Argumentind punctul sau de vedere, Judecãtoria Tirgu Mures admite ca prevederile art. 129 alin. 2 şi ale <>art. 130 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 sînt constituţionale numai dacã termenul de 2 ani prevãzut de lege este imperativ, iar nu de recomandare, "astfel cum a fost interpretat". <>Legea nr. 92/1992 nu caracterizeazã în nici un fel termenul în discuţie şi nici nu conţine elemente care ar îngãdui sa se considere ca este vorba despre un termen "de recomandare".
În orice caz, Curtea Constituţionalã nu este şi nu poate fi chematã sa aprecieze asupra modului în care o lege a fost interpretatã, ci numai cu privire la conformitatea ei cu Constituţia.
În temeiul unei asemenea calificãri a termenului de 2 ani, stabilit de <>Legea nr. 92/1992 , instanta adauga la argumentele ce tind sa demonstreze neconstituţionalitatea art. 129 alin. 2 din lege unele sustineri ce pãrãsesc sfera argumentarii juridice, capatind conotatii politice cu caracter strãin acesteia, deci care nu pot interesa în cauza. Se considera, în esenta, ca, întrucît este vorba despre un termen "de recomandare", acesta poate fi nelimitat, astfel încît exista judecãtori ce nu vor fi niciodatã inamovibili, ceea ce apare în contradictie cu art, 124 din Constituţie. Se ajunge, astfel, la concluzia ca ar fi încãlcat principiul constituţional al independentei judecãtorilor.
Asa cum este consacratã în Constituţie şi în <>Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, inamovibilitatea este o garanţie a bunei administrãri a justiţiei şi a independentei şi imparţialitãţii judecãtorului. Ea nu este consacratã numai în interesul judecãtorului, ci şi în cel al justiţiei. De aceea legiuitorul a înţeles sa stabileascã condiţii speciale pentru numirea în funcţie a magistraţilor. Acest sistem de exigente instituit pentru numirea magistraţilor are menirea sa realizeze efectiv principiul independentei judecãtorilor, concomitent cu asigurarea profesionalismului şi prestigiului justiţiei. Inamovibilitatea priveşte statutul judecãtorului, nu aptitudinea lui de a face parte din completul de judecata.
Cît priveşte susţinerea potrivit cãreia textele criticate ar contraveni art. 130 şi 133 din Constituţie, se retine ca prevederile acestora, reglementind rolul Ministerului Public, respectiv atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, nu au nici o legatura cu cauza de fata, care se referã la inamovibilitatea judecãtorilor.
Rezulta deci ca nici invocarea acestor dispoziţii constituţionale nu conferã un temei valabil pentru admiterea exceptiei de neconstituţionalitate formulate.
Pornind de la o caracterizare proprie asupra naturii reglementãrii legale, autorii exceptiei ajung la o concluzie contrarã sensului real al acestei reglementãri, legea neinterzicind dobindirea inamovibilitatii, ci numai conditionind-o de îndeplinirea anumitor exigente şi forme procedurale.
Fata de considerentele expuse, avînd în vedere dispoziţiile <>art. 129 şi 130 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Conexarea Dosarului nr. 146 C/1995 la Dosarul nr. 145 C/1995.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 129 şi 130 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, invocatã de Koncz Maria şi Stoica Maria în dosarele nr. 4.507/1995 şi nr. 10.806/1995 ale Judecãtoriei Tirgu Mures.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 10 aprilie 1996.
PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. Ioan Deleanu
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
