Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 388 din 30 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.168 din 9 decembrie 2004
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 11.543/2003 al Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Aratã cã nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 11.543/2003, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. din Iaşi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul aratã cã prevederile Constituţiei, în forma sa revizuitã, consacrã principiul garantãrii proprietãţii private, şi nu doar ocrotirea acesteia, deoarece legiuitorul constituant "a vizat apãrarea dreptului de proprietate privatã împotriva oricãror imixtiuni politice sau intenţii vremelnice de a realiza o protecţie socialã prin orice mijloace". Astfel, prin acordarea dreptului titularilor contractelor de închiriere de a cumpãra locuinţe construite din fondurile statului, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţarã la data cumpãrãrii, faţã de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 , deci mai mic decât cel ce s-ar obţine în baza cererii-ofertei de pe piaţa imobiliarã, se încalcã dreptul de proprietate al regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor comerciale obligate sã respecte opţiunea chiriaşilor de a cumpãra aparatamentele în care locuiesc.
Autorul excepţiei aratã cã valoarea bunului vândut se diminueazã în mod artificial, fãrã a exista o compensare justã a proprietarului vânzãtor, care ar putea obţine o valoare mult mai mare prin vânzarea locuinţelor la licitaţie. Mai mult, impunerea prin lege a vânzãrii unui activ al societãţii cu nesocotirea mecanismului cerere-ofertã încalcã flagrant, pe lângã dreptul de proprietate al vânzãtorului, principiile economiei de piaţã, consacrate de art. 135 din Constituţie, republicatã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 7 alin. 6 din Legea nr. 85/1992 , care prevãd posibilitatea vânzãrii apartamentelor chiriaşilor care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare, deci unor persoane care nu mai au raporturi de muncã cu acestea, autorul excepţiei apreciazã cã aduc atingere activitãţii de producţie a societãţii comerciale, deoarece salariaţii, a cãror prezenţã este necesarã la locul de muncã în situaţii urgente, sunt împiedicaţi sã locuiascã în apartamentele ce le-au fost destinate.
Tribunalul Iaşi apreciazã cã dispoziţiile <>art. 1 din Legea nr. 85/1992 nu prevãd o expropriere, ci o trecere în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi a terenurilor aferente acestor locuinţe, dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat.
Cu privire la dispoziţiile art. 7 din aceeaşi lege, se aratã cã acestea consacrã o normã de justiţie socialã, deoarece se dã posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au participat direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Astfel, obligaţia unitãţilor economice sau bugetare de stat de a vinde cãtre chiriaşi apartamentele în care locuiesc este o obligaţie în considerarea obiectului, respectiv locuinţele construite din fondurile statului, iar nu în considerarea persoanei juridice ţinute sã respecte opţiunea persoanei îndrituite de a cumpãra imobilul.
În concluzie, instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 232/2004 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã textele de lege criticate, care instituie posibilitatea chiriaşilor de a cumpãra locuinţele construite din fondurile statului, aflate în prezent în proprietatea societãţilor comerciale, constituie o limitare legalã a dreptului de proprietate al acestora, în concordanţã cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã.
Întrucât în legãturã cu constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, respingând criticile ridicate, soluţia adoptatã în precedent se impune a fi menţinutã.
Avocatul Poporului apreciazã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 faţã de dispoziţiile art. 44 din Constituţie, republicatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii în materie, respectiv <>Decizia nr. 278/2003 şi <>Decizia nr. 223/2004 .
De asemenea, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu încalcã nici dispoziţiile art. 53 din Constituţie, republicatã, deoarece acestea instituie o limitare legalã a exercitãrii dreptului de proprietate asupra locuinţelor şi spaţiilor cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, cu respectarea condiţiilor prevãzute în norma constituţionalã.
Nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate faţã de prevederile art. 20 din Constituţie, republicatã, raportat la art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece dispoziţiile constituţionale referitoare la drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi cu celelalte instrumente juridice internaţionale la care România este parte, iar nu cu dispoziţiile din legea internã.
Faţã de dispoziţiile art. 45 din Constituţie, republicatã, critica de neconstituţionalitate nu poate fi primitã, deoarece textul constituţional invocat nu are incidenţã în cauzã.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998. Textele legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "Locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpãrate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie şi ale prezentei legi.
Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 locuinţele care depãşesc suprafeţele maxime prevãzute în actele normative în baza cãrora s-au executat locuinţele din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice şi bugetare de stat, precum şi cele care prezintã, la data vânzãrii, finisaje superioare, echivalente unor lucrãri de artã sau ornamentale deosebite, sau care beneficiazã de dotãri speciale, cum ar fi: piscinã, saunã, serã, cramã, bar-vinotecã, camerã frigorificã sau altele asemenea.
De asemenea, sunt exceptate locuinţele de protocol care au servit sau servesc demnitarilor sau altor persoane alese sau numite în funcţii drept locuinţe pe durata exercitãrii funcţiei, chiar dacã acestea sunt scoase ulterior din evidenţa locuinţelor de protocol.";
- Art. 7: "Locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa dupã aceastã datã sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integralã sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în <>Legea nr. 112/1995 .
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzurã din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţarã la data cumpãrãrii, faţã de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 .
Art. 1 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor.
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare.
Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazãrii personalului unitãţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncã, îndeplineşte activitãţi sau funcţii ce necesitã prezenţa, permanentã sau în caz de urgenţã, în cadrul unitãţilor. Aceste locuinţe nu se vând.
Unitãţile economice sau bugetare pot sã deţinã şi sã construiascã din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncã. Modul de administrare şi eventuala înstrãinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unitãţilor.
Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 20, art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45, 53 şi 135 din Constituţie, republicatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 135: "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;
c) stimularea cercetãrii ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţã cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionalã în concordanţã cu obiectivele Uniunii Europene."
Autorul excepţiei apreciazã cã prevederile <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 încalcã şi dispoziţiile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, s-a pronunţat prin numeroase decizii, precum <>Decizia nr. 40 din 14 martie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, <>Decizia nr. 164 din 22 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, precum şi <>Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, statuând cã aceste dispoziţii sunt constituţionale.
Cu acele prilejuri Curtea a statuat cã <>art. 1 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, prevede o trecere în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor fãcându-se integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective.
Referitor la dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, Curtea a constatat cã acestea consacrã o normã de justiţie socialã, întrucât dau posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe aceastã bazã s-a apreciat cã dispoziţiile criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 şi 135 din Constituţie, republicatã, ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral.
În cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri a fost construitã locuinţa ce a fãcut obiectul vânzãrii, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã - o obligaţie in rem, instituitã în considerarea obiectului (locuinţa construitã din fondurile unitãţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementatã în considerarea subiectului, societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii.
Nici susţinerea autorului excepţiei în sensul cã textul de lege criticat ar contraveni prevederilor constituţionale ale art. 53, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, nu poate fi reţinutã, întrucât, chiar dacã dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, instituie o limitare legalã a exerciţiului dreptului de proprietate al unitãţilor economice sau al societãţilor comerciale asupra acestor locuinţe, o atare limitare este conformã prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, fiind justificatã din punct de vedere juridic, social şi moral, întrucât chiriaşii au contribuit la construirea acestor locuinţe, fapt ce a impus statului, pe cale de consecinţã, consacrarea legalã, în ceea ce îi priveşte, a dreptului de a le cumpãra în condiţii privilegiate, soluţie legislativã care dã expresie obligaţiei sale constituţionale de a asigura condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii şi pentru un trai decent.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 11.543/2003 al Tribunalului Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2004.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
