Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 388 din 16 octombrie 2003  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. (1) lit. b) si ale   art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele masuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor in imobilele ce fac obiectul   Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea in valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobata cu modificari si completari prin   Legea nr. 78/2003     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 388 din 16 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. (1) lit. b) si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele masuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor in imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea in valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 78/2003

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 789 din 10 noiembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale <>art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele mãsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosinţei gratuite şi a investiţiilor în imobilele ce fac obiectul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Pasagro" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 19/F/9/1999 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintã, pentru Societatea Comercialã "Hortiprod" - S.A. din Breasta, Societatea Comercialã Reconversie şi Valorificare Active Filiala Craiova - S.R.L., prin avocatul Carmen Popa, şi personal, Victoria Iordan. Lipsesc autorul exceptiei şi celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Avocatul partii prezente solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în cererea formulatã de Societatea Comercialã "Pasagro" - S.R.L. din Craiova în fata instanţei judecãtoreşti. Astfel, susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21, 41, precum şi celor ale art. 20 raportate la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi la art. 1 din primul Protocol la aceasta convenţie.
Victoria Iordan solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public, ţinând seama de jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere ca devenitã inadmisibila a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 . În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) lit. b) din ordonanta de urgenta, considera ca este intemeiata, deoarece acest text de lege contravine art. 41 din Constituţie şi art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 244 din 11 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 19/F/9/1999, Tribunalul Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale <>art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele mãsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosinţei gratuite şi a investiţiilor în imobilele ce fac obiectul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Pasagro" - S.R.L. din Craiova, creditoare într-o cauza al carei obiect este scoaterea din procedura de faliment a activelor aparţinând debitoarei Societatea Comercialã "Hortiprod" - S.A. Breasta şi atribuite în folosinta gratuita unor persoane juridice şi fizice, conform <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 387/2002 , cu modificãrile ulterioare.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prevederile <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 ingradesc dreptul creditorilor de a se adresa instanţelor pentru recuperarea creanţelor lor. Astfel, considera ca sunt incalcate prevederile art. 21 din Constituţie, precum şi cele ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, apreciazã ca textul de lege criticat infrange şi prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1), (2) şi (3), precum şi cele ale art. 20 raportat la art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens arata ca, prin acordarea prioritatii unui ofertant pentru atribuirea gratuita a bunurilor prevãzute de art. 1 din ordonanta de urgenta, chiar în dãuna unei vânzãri, se incalca dreptul de proprietate al societãţii debitoare care ar putea obţine un preţ avantajos pentru bunurile sale dacã nu ar fi nevoita sa le cedeze gratuit. Tot prin raportare la aceste din urma texte din Constituţie şi din convenţie, autorul exceptiei considera ca este neconstitutional şi <>art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 . În acest sens arata ca dreptul de proprietate al creditorilor este încãlcat, deoarece "în mod artificial se diminueazã valoarea creanţelor". Astfel, arata ca, potrivit prevederilor <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 387/2002 , prevederi la care face trimitere textul de lege criticat, "preţul de vânzare a imobilului va fi doar de 10% din valoarea acestuia la momentul atribuirii şi se va plati dupã 5 ani de la atribuire, [...] fãrã însã a exista o compensare justa a creditorilor care ar putea obţine o valoarea mult mai mare şi mai rapida prin valorificarea aceluiaşi imobil prin vânzare în cadrul procedurii". În continuare, autorul exceptiei critica soluţia legislativã a <>art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , deoarece considera ca instituie un termen suspensiv prea lung pentru dreptul creditorilor de a introduce cereri pentru declanşarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 21, privind liberul acces la justiţie, precum şi cerintei unui proces echitabil, instituitã de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În final, autorul exceptiei susţine ca toate textele de lege criticate aduc atingere dreptului de gaj general al creditorului asupra patrimoniului debitorului, drept instituit de art. 1718 din Codul civil, precum şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece instituie un regim preferenţial pentru debitorii prevãzuţi la art. 2 din ordonanta de urgenta. Pe de alta parte, considera ca prin suspendarea procedurii falimentului şi a exerciţiului drepturilor creditorilor se incalca principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, deoarece "legislativul intervine în cadrul puterii judecãtoreşti".
Instanta de judecata apreciazã ca argumentele autorului exceptiei referitoare la neconstituţionalitatea <>art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 , în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi 41, precum şi cu art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sunt neintemeiate.
În acest sens arata ca textul criticat nu ingradeste accesul la justiţie, deoarece se referã la o mãsura procedurala ulterioara introducerii acţiunii. De asemenea, observând caracterul temporar al mãsurii suspendãrii executãrii silite, instanta apreciazã ca nu se aduce atingere dreptului de proprietate însuşi. În ceea ce priveşte însã dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 , instanta considera ca susţinerile autorului exceptiei referitoare la neconstituţionalitatea acestora sunt întemeiate, mai ales dacã sunt raportate la situaţia în care singurele bunuri din care creditorii şi-ar putea indestula creanţele sunt acelea atribuite în folosinta gratuita. De asemenea, apreciazã ca este intemeiata şi excepţia de neconstituţionalitate referitoare la <>art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 , deoarece acest text "este o încãlcare a liberului acces la justiţie al creditorilor interesaţi sa promoveze cereri de executare silitã în temeiul <>Legii nr. 64/1995 impotriva debitorilor lor, mai cu seama ca perioada vizata de text este de 5 ani".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Astfel, cu privire la criticile care se referã la încãlcarea liberului acces la justiţie, arata ca suspendarea procedurii de executare silitã are un caracter temporar, neafectand dreptul în însãşi substanta sa. În acelaşi sens invoca <>art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 , care reglementeazã cazurile în care creditorul poate relua procedura de executare silitã. De asemenea, arata ca, pe parcursul suspendãrii acestei proceduri, creditorii pot urmãri celelalte bunuri din patrimoniul debitorului care nu sunt atribuite în folosinta gratuita. În susţinerea acestui punct de vedere este amintita şi jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat ca dreptul de acces la o instanta nu este un drept absolut, statul bucurandu-se de o marja de apreciere, asa încât limitarile aduse sa nu atinga acest drept în însãşi substanta sa, sa urmãreascã un scop legitim şi sa pãstreze un raport de proportionalitate între mijloacele folosite şi raport. În continuare, Guvernul susţine ca mãsurile instituite prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 , şi criticate pentru neconstituţionalitate au, în fapt, un scop legitim, şi anume stimularea cererii de atribuire a folosinţei gratuite a investiţiilor în imobilele care fac obiectul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , aprobatã prin Legea nr 387/2002, cu modificãrile ulterioare, şi sunt menite sa asigure "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". În consecinta, considera ca aceste mãsuri reprezintã, în conjunctura economicã actuala, o infaptuire a obligaţiilor statului prevãzute în art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, referitoare la crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã. În legatura cu aceste obligaţii ale statului este amintita Decizia Curţii Constituţionale nr. 91/1998. Cu privire la criticile ce vizeazã încãlcarea dreptului de proprietate, Guvernul considera ca acestea sunt neintemeiate, textele de lege atacate pentru neconstituţionalitate punând cel mult în discuţie o eventuala întârziere a dreptului de creanta. De asemenea, considera ca nu sunt incalcate nici dispoziţiile constituţionale ale art. 16, acesta neavând incidenta în cauza, deoarece se referã la egalitatea în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. În ceea ce priveşte aprecierea conformitatii diferitelor acte normative între ele, respectiv dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 în raport de prevederile art. 1718 din Codul civil, retine ca aceasta nu intra în competenta Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale <>art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele mãsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosinţei gratuite şi a investiţiilor în imobilele ce fac obiectul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, ordonanta ce a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 11 septembrie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.
Dispoziţiile legale criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 1: "(1) În vederea stimulãrii cererii de atribuire a folosinţei gratuite şi a investiţiilor în imobilele ce fac obiectul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 387/2002 , la data încheierii contractului prevãzut la <>art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificãrile ulterioare, se suspenda orice procedura de executare silitã pornitã de creditori şi orice oferta de vânzare asupra imobilelor a cãror folosinta gratuita a fost acordatã sau urmeazã sa fie acordatã prin contract.
(2) În cazul imobilelor ce fac obiectul unor contracte deja încheiate în baza <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificãrile ulterioare, mãsura suspendãrii procedurilor de executare silitã pornite de creditori se aplica de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
(3) Termenul de prescripţie a dreptului creditorilor de a cere executarea silitã a creanţelor fata de debitorii care au în patrimoniu imobile a cãror folosinta gratuita a fost acordatã prin contract se suspenda pe durata în care procedurile de executare silitã asupra acestor imobile au fost suspendate conform alin. (1) şi (2).";
- Art. 2 alin. (1) lit. b): "Mãsura suspendãrii procedurilor de executare silitã pornite de creditori înceteazã în urmãtoarele cazuri: [...]
b) la data încheierii contractelor de vânzare-cumpãrare, potrivit dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificãrile ulterioare; valoarea creanţelor creditorilor se diminueazã în acest caz proporţional cu partea care se distribuie acestora din preţul obţinut din vânzarea imobilelor, conform ordinii de preferinta stabilite prin lege, activul în cauza rãmânând liber de sarcina;";
- Art. 4: "De la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta se suspenda dreptul creditorilor de a introduce cereri pentru declanşarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, impotriva debitorilor ale cãror bunuri au fost atribuite în folosinta gratuita, conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , cu modificãrile ulterioare, pe toatã perioada de valabilitate a contractelor de atribuire a folosinţei gratuite."
În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul exceptiei invoca încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime."
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 41 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire."
Autorul exceptiei invoca, de asemenea, încãlcarea principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, precum şi a urmãtoarelor prevederi internaţionale:
- Art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei.";
- Art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, conform cãruia: "Orice persoana fizica sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Examinând excepţia, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 1 şi 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 , au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 259 din 24 iunie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 28 iulie 2003, Curtea a constatat ca aceste dispoziţii infrang principiul constituţional al liberului acces la justiţie şi pe cel al separaţiei puterilor în stat, precum şi prevederile constituţionale consacrate în art. 125 alin. (1), potrivit cãrora "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege". Cu acel prilej, Curtea a reţinut ca, prin textele de lege criticate, "s-a produs o ingerinta directa a legiuitorului delegat în atribuţiile specifice activitãţii instanţelor judecãtoreşti", deoarece suspendarea executãrii silite, precum şi a dreptului creditorilor de a introduce cereri pentru declanşarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, impotriva debitorilor ale cãror bunuri au fost atribuite în folosinta gratuita, conform <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 387/2002 , cu modificãrile ulterioare, pe toatã durata de valabilitate a folosinţei gratuite, se poate realiza numai în cadrul activitãţii instanţelor judecãtoreşti. De asemenea, s-a constatat ca dispoziţiile legale criticate infrang şi principiul liberului acces la justiţie, deoarece creditorii sunt puşi în situaţia de a nu-şi mai putea valorifica drepturile impotriva debitorilor, inclusiv cele recunoscute prin titluri executorii, sau de a nu se putea adresa justiţiei pentru declanşarea procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. În acest sens s-a observat şi ca mãsurile instituite prin ordonanta de urgenta sunt pe termen foarte lung, de 5 ani.
Pentru consolidarea acestei soluţii, Curtea a invocat în jurisprudenta sa principiile separaţiei puterilor în stat şi pe cel al liberului acces la justiţie. A fost amintita în acest sens Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, în care s-a statuat ca "O imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecãtoreascã în imposibilitatea de a funcţiona, chiar dacã numai cu referire la o anumitã categorie de cauze şi pentru o anumitã perioada de timp, ar avea drept consecinta ruperea echilibrului constituţional dintre aceste autoritãţi. De aceea o dispoziţie legalã prin care se suspenda cursul judecaţii sau executarea hotãrârilor judecãtoreşti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstitutionala". De asemenea, a fost amintita şi Decizia nr. 50 din 21 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 20 iunie 2000, în care s-a reţinut ca "o prevedere legalã, prin care s-ar interzice - fie şi numai temporar - executarea unei hotãrâri judecãtoreşti ar reprezenta o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiţiei, fiind contrarã principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat".
Astfel, Curtea a conchis, în acord cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, exprimatã în cauza Saggio contra Italiei, 2002, ca suspendarea unor cauze aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti, ca şi a executãrii silite apare ca fiind neconstitutionala în mãsura în care nu rezulta dintr-o decizie a instanţei judecãtoreşti, ci opereazã de drept, iar termenele sunt imprecise sau lungi. În hotãrârea amintita, Curtea de la Strasbourg a stabilit ca "în principiu un sistem de suspendare temporarã a plãţii creanţelor unei întreprinderi comerciale în criza, autorizata sa continue activitatea sa productiva în interesul economiei naţionale, nu este criticabil în sine, având în vedere marja de apreciere autorizata de alineatul al doilea al art. 1 al primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totuşi un astfel de sistem implica riscul de a impune creditorilor o sarcina excesiva în ceea ce priveşte posibilitatea de a recupera bunurile lor şi trebuie deci prevãzute anumite garanţii de procedura pentru a veghea ca aceasta aplicare a sistemului şi a incidentei sale asupra dreptului de proprietate al particularilor sa nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile".
Stabilirea neconstitutionalitatii dispoziţiilor <>art. 1 şi 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 , printr-o decizie a Curţii Constituţionale pronunţatã ulterior sesizãrii, determina ca, în temeiul <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale sa fie respinsã ca devenitã inadmisibila.
În ceea ce priveşte critica <>art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 87/2003, în raport cu prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1), (2) şi (3), privind protecţia proprietãţii private, şi cu cele ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constata ca şi aceasta este intemeiata. Acest text de lege aduce atingere însuşi dreptului creditorilor de a-şi recupera creanţele pe care le au impotriva debitorilor aflaţi în procedura de faliment, ceea ce are ca efect lipsirea de proprietate, în sensul celei de-a doua norme consacrate de art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţia menţionatã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele mãsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosinţei gratuite şi a investiţiilor în imobilele ce fac obiectul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Pasagro"-S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 19/F/9/1999 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
2. Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele mãsuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosinţei gratuite şi a investiţiilor în imobilele ce fac obiectul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, ingrasarii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 78/2003 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 octombrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman

-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016