Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 388 din 13 aprilie 2010  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 267 alin. 1 din Codul de procedura penala si art. 321 din Codul penal    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 388 din 13 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 267 alin. 1 din Codul de procedura penala si art. 321 din Codul penal

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 317 din 14 mai 2010

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 267 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi art. 321 din Codul penal, excepţie ridicatã de Omer Beldis, Ruxandra Iulian şi Cam Tarak (Tarîk) în Dosarul nr. 1.027/256/2009 al Judecãtoriei Medgidia.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.027/256/2009, Judecãtoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 267 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi art. 321 din Codul penal, excepţie ridicatã de Omer Beldis, Ruxandra Iulian şi Cam Tarak (Tarîk) în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 57 referitoare la Exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi ale art. 124 referitoare la Înfãptuirea justiţiei, deoarece luarea mãsurii arestãrii preventive cu ocazia emiterii rechizitoriului echivaleazã cu o îngrãdire a drepturilor procesuale, de vreme ce mãsura nu s-a impus pe toatã perioada instrumentãrii primei faze a procesului. Se creeazã astfel o reglementare diferitã pentru arestarea preventivã în cadrul urmãririi penale, întrucât în aceastã situaţie mãsura nu mai este limitatã în timp, fiind dispusã pe toatã durata procesului. Se mai apreciazã cã aceastã mãsurã trebuie luatã pentru prima datã, cu titlu de excepţie, doar în cazul infracţiunilor flagrante. Altfel, se creeazã arbitrariul procurorului care supravegheazã urmãrirea penalã.
Dispoziţiile art. 321 din Codul penal contravin aceloraşi prevederi constituţionale, deoarece aceastã infracţiune este sancţionatã mai aspru faţã de alte infracţiuni mai grave. Judecãtoria Medgidia opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este vãdit nefondatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 267 alin. 1 cu denumirea marginalã Dispoziţiile privitoare la mãsurile preventive, de siguranţã sau asigurãtorii din Codul de procedurã penalã şi ale art. 321 cu denumirea marginalã Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 267 alin. 1 din Codul de procedurã penalã: "În cazul în care procurorul, la întocmirea rechizitoriului potrivit art. 262 pct. 1, considerã cã este necesarã arestarea inculpatului, fiind întrunite condiţiile prevãzute de lege, înainteazã instanţei, în termen de 24 de ore, rechizitoriul şi propunerea de arestare a inculpatului. În acelaşi mod procedeazã procurorul şi în cazul în care este necesarã luarea mãsurilor de siguranţã prevãzute în art. 113 şi 114 din Codul penal. În cazul în care procurorul considerã cã se impune luarea mãsurilor preventive prevãzute în art. 145 şi 145^1, dispune aceasta prin rechizitoriu.";
- Art. 321 din Codul penal: "Fapta persoanei care, în public, sãvârşeşte acte sau gesturi, profereazã cuvinte ori expresii, sau se dedã la orice alte manifestãri prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulburã, în alt mod, liniştea şi ordinea publicã, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Dacã prin fapta prevãzutã la alin. 1 s-au tulburat grav liniştea şi ordinea publicã, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 321 din Codul penal au mai fãcut obiect al controlului sãu prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 541 din 9 aprilie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2009, Curtea Constituţionalã a respins ca nefondatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, reţinând în esenţã cã dispoziţiile de lege criticate reglementeazã obligaţia fiecãrui cetãţean de a adopta un anumit comportament, stabilind şi caracteristicile acestuia, şi anume sã se abţinã de la sãvârşirea în public a unor acte sau gesturi menite sã aducã atingere bunelor moravuri, sã producã scandal public sau sã tulbure în alt mod liniştea şi ordinea publicã.
Aceastã exigenţã este în spiritul legilor ţãrii şi al normelor de convieţuire socialã şi, din perspectiva unui viciu de constituţionalitate, este lipsit de relevanţã faptul cã legiuitorul face sau nu o distincţie clarã între dispoziţiile art. 321 alin. 1 din Codul penal şi altele.
Sub acest aspect, Curtea a constatat cã, deşi apãrã aceleaşi valori, o seamã de infracţiuni nu sunt similare, iar diferenţierea variatelor forme ale ilicitului, determinatã de intensitatea şi gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Cât priveşte dispoziţiile art. 267 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã acestea reglementeazã posibilitatea formulãrii unei propuneri de arestare preventivã cu ocazia emiterii actului de inculpare. Aceasta nu echivaleazã însã cu îngrãdirea dreptului persoanei de a se adresa justiţiei sau cu restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, deoarece, potrivit art. 23 alin. (4) şi (5) din Legea fundamentalã, privarea de libertate se dispune numai în cursul procesului penal, ceea ce implicã atât faza de urmãrire penalã, cât şi faza de judecatã, cu singura deosebire cã în cursul primei faze a procesului penal arestarea preventivã se poate dispune pe o perioadã de maximum 180 de zile.
În plus, autorul porneşte de la o premisã eronatã ce fundamenteazã o atitudine arbitrarã a procurorului. Aceasta nu poate fi primitã, deoarece procurorul, în exercitarea atribuţiilor sale constituţionale, poate propune luarea mãsurii arestãrii preventive numai într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevãzute de art. 148 lit. a)-f) din Codul de procedurã penalã, iar judecãtorul, potrivit art. 124 din Legea fundamentalã, poate dispune ori nu o astfel de mãsurã. De altfel, şi în situaţia în care cu prilejul emiterii actului de sesizare a instanţei se dispune totodatã propunerea pentru privarea de libertate sunt respectate toate drepturile pãrţilor la un proces echitabil, întrucât, dupã ce potrivit art. 264 alin. 3 din Codul de procedurã penalã rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitãţii şi temeiniciei de cãtre procurorul ierarhic superior, judecãtorul poate respinge o astfel de solicitare, iar când o admite echivaleazã cu un act de arestare preventivã, în cursul judecãţii fiind aplicabile dispoziţiile art. 160^a din Codul de procedurã penalã. De aici decurge, în acord cu art. 23 alin. (6) din Constituţie, obligaţia instanţei de judecatã ca, în condiţiile legii, "sã verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestãrii preventive şi sã dispunã, de îndatã, punerea în libertate a inculpatului, dacã temeiurile care au determinat arestarea preventivã au încetat sau dacã instanţa constatã cã nu existã temeiuri noi care sã justifice menţinerea privãrii de libertate".
Din cele de mai sus rezultã cã textele legale conţin suficiente garanţii menite sã dea expresie şi consistenţã accesului liber la justiţie şi actului de înfãptuire a justiţiei în numele legii.
Curtea mai constatã cã prevederile art. 57 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 267 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi art. 321 din Codul penal, excepţie ridicatã de Omer Beldis, Ruxandra Iulian şi Cam Tarak (Tarîk) în Dosarul nr. 1.027/256/2009 al Judecãtoriei Medgidia.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 aprilie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016