Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 387 din 7 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 26 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Constantin Milea în Dosarul nr. 844/2004 al Judecãtoriei Adjud.
La apelul nominal se prezintã personal autorul exceptiei şi se constata lipsa celorlalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei arata ca prevederile art. 14 alin. 2 din Codul de procedura penalã incalca prezumţia de nevinovatie, deoarece de vreme ce nu a fost încã judecat sub aspect penal nu ar trebui ca instanta sa rezolve aspecte ce ţin de acţiunea civilã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiatã, deoarece nu se poate susţine ca în situaţia judecãrii alãturate a celor doua acţiuni se incalca principiul potrivit cãruia o persoana este consideratã nevinovatã pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, întrucât acţiunea civilã nu reprezintã o raliere la o banuiala ce planeaza asupra sa.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 844/2004, Judecãtoria Adjud a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. 2 din Codul de procedura penalã.
Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Constantin Milea, în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor fundamentale ale art. 23 alin. (11), deoarece, de vreme ce inculpatul trimis în judecata pentru o infracţiune este considerat nevinovat pana la rãmânerea definitiva a unei hotãrâri de condamnare penalã, nu poate fi judecat în aceeaşi cauza cu privire la aspecte ce ţin de latura civilã care vizeazã un prejudiciu pentru care, potrivit opiniei sale, nu se face vinovat. Astfel, persoana supusã judecaţii în acţiunea penalã, legal nevinovatã pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii de condamnare în penal, este supusã unor presiuni, iar în constiinta acesteia apare constrângerea morala a vinovatiei impuse de acţiunea civilã.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. O asemenea dispoziţie implica primordialitatea prevederilor fundamentale fata de legi şi, prin urmare, prezumţia de nevinovatie reglementatã de art. 23 alin. (11) din Constituţie are intaietate fata de prevederile legale ale art. 14 alin. 2 din Codul de procedura penalã a cãrui aplicare implica tocmai situaţia inversa a textului constituţional.
În final, autorul exceptiei solicita modificarea textului legal criticat, astfel încât acţiunea civilã sa fie suspendatã pe perioada judecãrii laturii penale şi abia dupã rãmânerea definitiva a hotãrârii de condamnare în materie penalã sa se procedeze la judecarea acţiunii civile.
Judecãtoria Adjud opineaza ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Faptul ca, în cadrul procesului penal, acţiunea civilã este alãturatã celei penale nu poate duce la concluzia ca prin aceasta s-a încãlcat prezumţia de nevinovatie a inculpatului consfintita de art. 23 alin. (11) din Constituţie.
De asemenea, inculpatul poate exercita cãile ordinare de atac inclusiv cu privire la latura civilã şi, deci, partea civilã nu poate executa hotãrârea judecãtoreascã pe latura civilã mai înainte de rãmânerea definitiva şi a laturii penale a cauzei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece în cazul în care cele doua acţiuni sunt exercitate în cadrul procesului penal, instanta are obligaţia, potrivit art. 346 din Codul de procedura penalã, sa se pronunţe, prin aceeaşi sentinta, atât asupra acţiunii penale, cat şi asupra celei civile. Instanta nu poate lasa nesolutionata acţiunea civilã, luând act de declaraţia partii civile ca înţelege sa-şi valorifice dreptul la despãgubiri. Totodatã, faptul ca în cadrul procesului penal acţiunea civilã este alãturatã celei penale nu poate duce la concluzia ca se incalca prezumţia de nevinovatie a inculpatului consfintita de art. 23 alin. (11) din Constituţie.
Acţiunea penalã are intaietate fata de acţiunea civilã, întrucât, pe de o parte, cauza materialã unica a celor doua acţiuni este sãvârşirea infracţiunii, iar, pe de alta parte, rezolvarea acţiunii civile este condiţionatã de rezolvarea acţiunii penale în privinta existenţei faptei, persoanei care a sãvârşit-o şi a vinovatiei acesteia.
De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, impotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii, astfel ca partea civilã nu poate executa hotãrârea judecãtoreascã pe latura civilã mai înainte de rãmânerea definitiva şi a laturii penale a cauzei, dacã inculpatul va folosi calea de atac a apelului sau a recursului.
Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate referitoare la posibilitatea ca acţiunea civilã sa fie alãturatã acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vãtãmate ca parte civilã, nu sunt de natura sa aducã atingere principiului constituţional care consacra prezumţia de nevinovatie. Astfel, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate care, la fel ca şi oricare parte din procesul penal, îşi poate exercita dreptul la apãrare şi poate solicita administrarea oricãror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în acuzare.
Mai mult, prin soluţionare de cãtre aceeaşi instanta atât a acţiunii penale, cat şi a celei civile, determinate de sãvârşirea aceleiaşi fapte, se asigura o mai prompta, temeinica şi completa aflare a adevãrului, prin aprecierea unitarã a probelor, precum şi evitarea pronunţãrii unor hotãrâri contradictorii.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu incalca principiul supremaţiei Constituţiei şi al obligativitatii legii şi nici trãsãturile şi valorile supreme ale statului de drept.
În plus, prevederile art. 14 alin. 2 din Codul de procedura penalã reprezintã norme de procedura a cãror reglementare este, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, de competenta exclusiva a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. 2 din Codul de procedura penalã, cu urmãtorul conţinut: "Acţiunea civilã poate fi alãturatã acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vãtãmate ca parte civilã."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul de drept şi la obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, precum şi ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovatie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prezumţia de nevinovatie consacratã prin art. 23 alin. (11) din Constituţie implica interdicţia de a se lua impotriva unei persoane mãsuri de constrângere pentru vreo fapta de natura a atrage rãspunderea juridicã, de care aceasta persoana ar fi acuzata.
Exercitarea acţiunii civile, fie împreunã, fie separat de acţiunea penalã, nu constituie o mãsura de constrângere a fãptuitorului, ci un drept al partii pagubite prin comiterea unei fapte penale de a fi despagubita pentru prejudiciul cauzat.
Vinovãţia inculpatului, ca element atât al rãspunderii penale, cat şi al rãspunderii civile a acestuia, se stabileşte prin hotãrârea definitiva de condamnare şi nu în momentul exercitãrii acţiunii civile. Altfel spus, alaturarea acţiunii civile celei penale nu are semnificatia declarãrii vinovatiei inculpatului cu anticipatie. Prin hotãrârea definitiva pronunţatã de instanta în urma judecãrii, acesta poate fi condamnat şi obligat la despãgubirile solicitate de partea civilã - în cazul în care se stabileşte ca a comis cu vinovãţie infracţiunea pentru care a fost trimis în judecata şi a cauzat prejudiciul reclamat de partea civilã - dupã cum poate fi exonerat atât de rãspunderea penalã, cat şi de rãspunderea civilã dacã se stabileşte nevinovatia sa.
Judecarea celor doua acţiuni împreunã sau judecarea lor separatã - cu suspendarea judecãrii acţiunii civile în acest caz - constituie aspecte ale procedurii de judecata, pe care legiuitorul este liber sa le reglementeze în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.
De asemenea, normele legale criticate nu aduc atingere în nici un fel prevederilor referitoare la obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, deoarece nu conţin nici o prevedere care sa ducã la aceasta concluzie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Constantin Milea în Dosarul nr. 844/2004 al Judecãtoriei Adjud.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 7 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
