Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Pãstorel" S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.985/CA/2003 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Aratã cã nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 11.985/CA/2003, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Pãstorel" - S.R.L. din Timişoara într-o cauzã comercialã având ca obiect o contestaţie în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã, potrivit art. 318 din Codul de procedurã civilã, pot fi atacate cu contestaţie numai hotãrârile judecãtoreşti pronunţate de instanţele de recurs, în condiţiile în care se pot produce greşeli materiale şi cu ocazia soluţionãrii altor acţiuni. Considerã cã accesul liber la justiţie şi dreptul cetãţeanului la o justiţie echitabilã sunt douã principii constituţionale care, transpuse în practicã, trebuie sã-i asigure acestuia atât posibilitatea de a formula acţiuni în justiţie, cât şi de a promova cãi de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti eronate, în scopul îndreptãrii oricãror erori judiciare. Or, aratã autorul, pe de o parte, prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , legiuitorul a abrogat dispoziţiile referitoare la promovarea recursului în anulare în materie civilã, iar, pe de altã parte, victima unei erori judiciare are limitat accesul în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, deoarece erorile de drept sau de fapt sãvârşite de instanţele naţionale nu sunt cenzurate de organele europene de jurisdicţie.
În ceea ce priveşte principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, autorul excepţiei susţine cã acesta nu este respectat, în condiţiile în care numai persoana nemulţumitã de o hotãrâre pronunţatã de instanţa de recurs are posibilitatea de a promova calea extraordinarã de atac a contestaţiei în anulare pentru motivele expuse în art. 318 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, în vreme ce altor pãrţi care, de asemenea, sunt interesate de îndreptarea unor greşeli materiale ale instanţelor nu li se recunoaşte dreptul de a contesta respectivele hotãrâri. Aşa fiind, este necesar ca dispoziţiile art. 318 din Codul de procedurã civilã sã se refere nu numai la deciziile pronunţate de instanţele de recurs în soluţionarea acestei cãi de atac, ci la toate hotãrârile judecãtoreşti irevocabile.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã, întrucât, deşi textul de lege criticat prevede posibilitatea rectificãrii erorilor materiale şi a omisiunilor vãdite din hotãrârile judecãtoreşti pronunţate în recurs, iar nu şi pentru alte hotãrâri irevocabile în care, de asemenea, se pot strecura erori materiale şi omisiuni, calea de atac a contestaţiei în anulare poate fi extinsã şi asupra deciziilor pronunţate în soluţionarea unei contestaţii în anulare, eventual prin exercitarea unei contestaţii în anulare speciale, cu respectarea disopziţiilor art. 321 din Codul de procedurã civilã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere, aratã cã stabilirea condiţiilor speciale în care calea de atac a contestaţiei în anulare se poate exercita şi limitarea admisibilitãţii ei numai la deciziile instanţei de recurs nu are nici o legãturã cu egalitatea cetãţenilor, întrucât art. 318 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu creeazã nici o discriminare între aceştia şi asigurã premisele aplicãrii lui în mod unitar tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţii juridice identice, respectiv titularilor unei hotãrâri pronunţate de o instanţã de recurs, dacã dezlegarea datã recursului este rezultatul unei greşeli materiale.
Se mai aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu art. 126 alin. (2) şi cu art. 129 din Constituţie, republicatã, reglementarea dreptului de a exercita o cale de atac în anumite condiţii, precis şi limitativ prevãzute de lege, neafectând nici accesul liber la justiţie, cu atât mai mult cu cât stabilirea unor motive strict determinate sunt de esenţa cãilor extraordinare de atac. De altfel, norma de procedurã este stabilitã tocmai în vederea exercitãrii în condiţiile legii a dreptului persoanei de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Analizând obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi a fost sesizatã cu dispoziţiile art. 318 din Codul de procedurã civilã, din argumentele autorului criticii rezultã cã excepţia vizeazã doar prevederile alin. 1 al normei procedurale. De altfel, dispoziţiile alin. 2 ale art. 318 au fost abrogate prin <>art. I pct. 121 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Prin urmare, Curtea urmeazã a se pronunţa numai asupra prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins: "Hotãrârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea datã este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşealã sã cerceteze vreunul dintre motivele de casare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, republicatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri".;
- Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."
De asemenea, autorul excepţiei apreciazã cã prevederile art. 318 alin. 1 din Codul de procedurã civilã încalcã şi dispoziţiile art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul conţinut: "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã contestaţia în anulare specialã, care este o cale de atac extraordinarã, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevãzute de lege numai împotriva hotãrârilor pronunţate de instanţele de recurs.
Aşa cum rezultã în mod univoc din textul de lege criticat, calea proceduralã a contestaţiei în anulare specialã poate fi utilizatã de pãrţile care au participat la soluţionarea recursului şi este limitatã la cazurile în care dezlegarea datã este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. În ceea ce priveşte obiectul contestaţiei în anulare specialã, acesta este format dintr-o singurã categorie de hotãrâri, respectiv doar hotãrârile pronunţate de instanţele de recurs.
Curtea constatã cã pretinsa încãlcare a art. 16 din Constituţie, republicatã, privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, nu poate fi reţinutã, deoarece reglementarea este aplicabilã în cazul tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei, fãrã nici o distincţie, şi anume pãrţilor care au participat la soluţionarea recursului a cãrui dezlegare este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Textul de lege criticat nu încalcã nici prevederile art. 21 din Constituţie, republicatã, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale, dacã legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite, accesul la o cale ordinarã de atac, fãrã ca prin aceasta sã fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinarã de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie, şi deci poate fi valorificatã numai în cazurile expres şi limitativ prevãzute de lege, în caz contrar, existând riscul producerii unor perturbãri majore ale stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede cã, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac.
Prin urmare, departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevãzutã de art. 318 alin. 1 din Codul de procedurã civilã constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Pãstorel" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.985/CA/2003 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2004.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
_____________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
