Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 386 din 16 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 289, art. 327 alin. 3 si 5 si ale art. 334 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 841 din 26 noiembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 289, art. 327 alin. 3 şi 5 şi ale art. 334 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Bogdan Robert Oprea, Alexandru Eugen Leon Dimitriu şi Victor Viorel Vasile în Dosarul nr. 7.677/2002 al Judecãtoriei Buftea.
La apelul nominal rãspunde avocat Mircea Popescu, pentru autorii excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorilor excepţiei solicitã admiterea excepţiei astfel cum a fost formulatã şi constatarea neconstituţionalitãţii textelor de lege criticate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 289 şi ale art. 327 alin. 3 şi 5 din Codul de procedurã penalã, arãtând cã asupra textelor de lege criticate Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 151/2002 , neexistând elemente noi pentru schimbarea acestei jurisprudenţe. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 334 din Codul de procedurã penalã, pune concluzii de respingere a excepţiei, ca fiind inadmisibilã, întrucât autorii acesteia nu au motivat-o, încãlcând astfel dispoziţiile <>art. 12 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 martie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 7.677/2002, Judecãtoria Buftea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 289, art. 327 alin. 3 şi 5 şi ale art. 334 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Bogdan Robert Oprea, Alexandru Eugen Leon Dimitriu şi Victor Viorel Vasile, inculpaţi în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 23, referitoare la libertatea individualã, şi ale art. 24, referitoare la dreptul la apãrare, prevederilor art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, referitoare la dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la acelaşi drept fundamental. În argumentarea excepţiei se aratã cã dreptul la apãrare nu se poate realiza câtã vreme inculpatul nu are posibilitatea de a pune întrebãri martorului care nu este prezent la judecatã, de a putea stabili, prin audierea acestuia în instanţã, situaţii de fapt noi, cu implicaţii în situaţia de drept. A se da citire unei declaraţii de martor audiat în faza de urmãrire penalã şi a prevedea cã instanţa va ţine seama de ea la judecarea cauzei este considerat un aspect de realã insecuritate juridicã. În opinia autorilor excepţiei, declaraţia martorului care nu se prezintã în instanţã urmeazã sã fie înlãturatã, deoarece nu corespunde exigenţei probatoriului în materie penalã. În sensul legislaţiei europene trebuie sã se asigure o garanţie maximã de desfãşurare a procesului penal, prin aducerea martorilor în instanţã.
Cu privire la dispoziţiile art. 334 din Codul de procedurã penalã, autorii excepţiei considerã cã, pentru asigurarea egalitãţii procesuale a pãrţilor, schimbarea încadrãrii juridice sã fie fãcutã în termen de maximum un an de la data sesizãrii instanţei, atunci când schimbarea încadrãrii este în defavoarea inculpatului, şi cã numai schimbarea încadrãrii juridice în favoarea inculpatului sã poatã fi fãcutã oricând.
Exprimându-şi opinia asupra excepţiei, Judecãtoria Buftea aratã cã solicitarea autorilor excepţiei de a fi înlãturate declaraţiile martorilor audiaţi în faza urmãririi penale, dacã aceştia nu sunt audiaţi şi în cadrul cercetãrii judecãtoreşti, reprezintã o sancţiune pe care aceştia ar solicita-o prin modificarea Codului de procedurã penalã. Or, Curtea Constituţionalã se pronunţã doar cu privire la constituţionalitatea textului de lege criticat, neputând adãuga la textul de lege şi cu atât mai puţin de a stabili printr-o decizie o sancţiune procesualã penalã. În plus, în România drepturile procesuale sunt garantate inculpaţilor atât în faza de urmãrire penalã, cât şi în faza de judecatã. De altfel, inculpaţii ar fi avut posibilitatea solicitãrii unei confruntãri cu martorii audiaţi în momentul în care li s-a prezentat materialul de urmãrire penalã. Legea românã permite, în toate fazele procesului, ca inculpaţii sã adreseze întrebãri celorlalte pãrţi din proces. Faptul cã, din motive obiective, un martor nu poate fi audiat în faza judecãţii nu înseamnã cã acest lucru se datoreazã unei lacune legislative, mai ales cã legea românã prevede posibilitatea unei asemenea confruntãri în toate fazele şi etapele procesuale. În ceea ce priveşte aprecierea probelor, aceasta este un atribut al instanţei, care urmeazã sã se pronunţe asupra fondului cauzei prin coroborarea tututor probelor administrate atât în faza de urmãrire penalã, cât şi în faza judecãţii. Cu privire la critica dispoziţiilor art. 334 din Codul de procedurã penalã, instanţa considerã cã aceasta este inadmisibilã, deoarece Curtea Constituţionalã nu poate modifica norma legalã examinatã, ci doar se pronunţã cu privire la constituţionalitatea ei. Pentru acelaşi motiv, apare ca vãdit nefondatã critica formulatã în ceea ce priveşte schimbarea încadrãrii juridice în favoarea sau în defavoarea inculpaţilor, cu atât mai mult prevederea unui termen de un an de zile.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã dispoziţiile art. 289, art. 327 alin. 3 şi 5 şi ale art. 334 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale. În acest sens, se aratã cã autorii excepţiei solicitã, în realitate, Curţii Constituţionale interpretarea dispoziţiilor art. 334 din Codul de procedurã penalã, precum şi modificarea acestora, fapt ce excedeazã competenţei acesteia. De asemenea, solicitarea lor de a fi înlãturate declaraţiile martorilor audiaţi în faza urmãririi penale, atunci când aceştia nu mai sunt audiaţi în cadrul cercetãrii judecãtoreşti, nu reprezintã o problemã de control al constituţionalitãţii, ci o adãugare la textul legii, ceea ce nu poate fi admis. De altfel, se aratã în punctul de vedere menţionat, autorii excepţiei nu indicã textul constituţional considerat încãlcat prin art. 334 din Codul de procedurã penalã.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 289 şi ale art. 327 alin. 3 şi 5 din Codul de procedurã penalã, în raport cu prevederile art. 23 şi 24 din Constituţie, este neîntemeiatã, iar excepţia privind art. 334 din Codul de procedurã penalã este inadmisibilã. Se aratã cã inadmisibilitatea decurge, pe de o parte, din faptul cã autorii nu indicã textele constituţionale cãrora dispoziţiile criticate le contravin, iar pe de altã parte, pentru cã ei solicitã completarea acestor dispoziţii prin adãugarea unor prevederi, ceea ce este inadmisibil, întrucât Curtea Constituţionalã se pronunţã doar cu privire la constituţionalitatea unui text de lege, fãrã sã adauge sau sã-l modifice. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 327 alin. 3 şi 5, coroborate cu prevederile art. 289 din Codul de procedurã penalã, se aratã cã, potrivit art. 172 din Codul de procedurã penalã, învinuitul sau inculpatul are posibilitatea de a asista direct sau prin apãrãtor la audierea martorilor în cursul urmãririi penale, iar cu prilejul prezentãrii materialului de urmãrire penalã, el ia cunoştinţã de declaraţiile martorilor şi poate cere confruntarea cu aceştia. De aceea, dreptul la apãrare al inculpatului nu este încãlcat. Procedura instituitã de legiuitorul român este în concordanţã cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocatã şi de autorii excepţiei, potrivit cãreia este permisã folosirea declaraţiilor martorilor date anterior judecãţii, chiar dacã inculpatul nu a asistat la aceastã audiere, cu condiţia sã fi fost respectate drepturile apãrãrii. Se invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 151/2002 , prin care Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Avocatul Poporului considerã, de asemenea, cã dispoziţiile art. 289 şi ale art. 327 alin. 3 şi 5 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale. Se aratã cã dispoziţiile art. 327 alin. 3 şi 5, în raport cu prevederile art. 24 din Constituţie, au fost adoptate în considerarea unor situaţii obiective excepţionale, în care martorul audiat în faza urmãririi penale nu se mai poate prezenta în faţa instanţei judecãtoreşti pentru o nouã audiere. În aceste cazuri speciale, dreptul la apãrare al inculpatului nu este încãlcat, deoarece acesta are posibilitatea de a participa la audierea martorilor în cursul urmãririi (art. 172 din Codul de procedurã penalã). Pe de altã parte, este în interesul aflãrii adevãrului sã se ţinã seama de declaraţiile martorului audiat aflat în imposibilitate de a fi audiat şi la instanţã. În acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 151/2002 . Totodatã, partea interesatã poate exercita cãile de atac. În ceea ce priveşte art. 334 din Codul de procedurã penalã, faţã de art. 24 din Constituţie, se aratã cã schimbarea încadrãrii juridice este un act procesual necesar, iar instanţa este obligatã sã atragã atenţia inculpatului cã poate cere timp pentru a-şi pregãti apãrarea în noua situaţie, ceea ce constituie o garanţie a dreptului la apãrare. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 83/2002 . Cu privire la cererea autorilor excepţiei de modificare a dispoziţiilor art. 334 din Codul de procedurã penalã, se aratã cã aceasta este inadmisibilã. Referitor la art. 289 din Codul de procedurã penalã faţã de prevederile art. 23 şi 24 din Constituţie, Avocatul Poporului precizeazã cã aceste critici sunt nerelevante în cauzã.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 289, art. 327 alin. 3 şi 5 şi ale art. 334 din Codul de procedurã penalã, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 289 (Oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea): "Judecata cauzei se face în faţa instanţei constituitã potrivit legii şi se desfãşoarã în şedinţã, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.";
- Art. 327 (Ascultarea martorului, expertului sau interpretului) alin. 3 şi 5: "Dacã ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilã, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmãririi penale şi se va ţine seama de ea la judecarea cauzei. [...]
Dacã unul sau mai mulţi martori lipsesc, instanţa poate dispune motivat fie continuarea judecãţii, fie amânarea cauzei. Martorul a cãrui lipsã nu este justificatã poate fi adus silit.";
- Art. 334 (Schimbarea încadrãrii juridice): "Dacã în cursul judecãţii se considerã cã încadrarea juridicã datã faptei prin actul de sesizare urmeazã a fi schimbatã, instanţa este obligatã sã punã în discuţie noua încadrare şi sã atragã atenţia inculpatului cã are dreptul sã cearã lãsarea cauzei mai la urmã sau eventual amânarea judecãţii, pentru a-şi pregãti apãrarea."
I. Referitor la dispoziţiile art. 289 şi ale art. 327 alin. 3 şi 5 din Codul de procedurã penalã, autorii excepţiei considerã cã acestea sunt contrare prevederilor art. 23 şi 24 din Constituţie, privind libertatea individualã şi dreptul la apãrare, precum şi prevederilor art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale. În motivarea excepţiei, ei aratã cã dreptul la apãrare al inculpatului nu se poate realiza dacã martorul, deşi prezent şi audiat în faza urmãririi penale, nu este prezent în instanţã pentru a fi din nou audiat şi pentru a fi întrebat. În aceste condiţii, luarea în considerare a declaraţiei martorului date în faza urmãririi penale ar însemna o nesocotire a dreptului la apãrare şi ar trebui ca aceastã probã sã fie eliminatã.
Examinând aceastã criticã de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 327 alin. 3 şi 5 din Codul de procedurã penalã nu sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie referitoare la dreptul la apãrare, deoarece inculpatul a putut cunoaşte declaraţiile date de martor în cursul urmãririi penale sau cu ocazia prezentãrii materialului de urmãrire penalã, când putea cere confruntarea cu martorul. De aceea, în situaţia obiectivã excepţionalã în care prezenţa martorului audiat în faza urmãririi penale nu mai este posibilã în faţa instanţei de judecatã, legea prevede citirea declaraţiei martorului, punerea ei în discuţie şi luarea în considerare la pronunţarea hotãrârii. De altfel, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 151 din 23 mai 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 8 iulie 2002. Prin aceastã decizie, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a arãtat cã dreptul de apãrare al inculpatului nu este încãlcat, având în vedere cã are posibilitatea de a cunoaşte şi de a combate declaraţiile date de martor în cursul urmãririi penale. Totodatã, Curtea a subliniat cã este în interesul aflãrii adevãrului sã se ţinã seama de declaraţiile martorului legal audiat, aflat în imposibilitate obiectivã de a se prezenta în faţa judecãtorului pentru a da o nouã declaraţie.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate ale art. 289 din Codul de procedurã penalã în raport cu prevederile constituţionale ale art. 23 şi 24, Curtea constatã cã acestea sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei, neavând incidenţã cu obiectul acesteia.
II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 334 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã, pe de o parte, cã autorii excepţiei nu şi-au raportat critica de neconstituţionalitate la dispoziţii din Constituţie. Astfel fiind, instanţa de contencios constituţional nu este în mãsurã sã se substituie pãrţii cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate, deoarece ar exercita astfel un control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu prevederile <>art. 144 lit. c) din Constituţie şi cu cele cuprinse în Legea nr. 47/1992 .
Pe de altã parte, din examinarea conţinutului excepţiei rezultã cã autorii acesteia considerã dispoziţiile art. 334 din Codul de procedurã penalã ca fiind neconstituţionale, deoarece nu prevãd un termen pânã la care, în cursul procesului penal, sã se poatã dispune schimbarea încadrãrii juridice a faptei, mai ales într-o infracţiune mai gravã. De aceea, ei propun o modificare a dispoziţiilor legale în acest sens, ceea ce, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie, este de competenţa exclusivã a Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a ţãrii. Conform <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã verificã, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, doar conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale.
De altfel, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 334 din Codul de procedurã penalã este neîntemeiatã şi pe fond, deoarece schimbarea încadrãrii juridice a faptei este un act procesual necesar, în cazul în care rechizitoriul a reţinut din eroare o anumitã încadrare sau atunci când în cursul judecãţii apar elemente noi, de naturã sã determine o altã încadrare juridicã decât cea datã prin actul de sesizare a instanţei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 289, art. 327 alin. 3 şi 5 şi ale art. 334 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Bogdan Robert Oprea, Alexandru Eugen Leon Dimitriu şi Victor Viorel Vasile în Dosarul nr. 7.677/2002 al Judecãtoriei Buftea.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 octombrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
