Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 385 din 7 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IX pct. 5 teza finala din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 700 din 3 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IX pct. 5 teza finalã din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, excepţie ridicatã din oficiu de instanţã în Dosarul nr. 1.800/P/F/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã partea Mihaela Ceapã (Benko anterior cãsãtoriei), faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea prezentã aratã cã prevederile legale criticate aduc atingere principiului constituţional al liberului acces la justiţie, deoarece nu poate contesta în faţa judecãtorului o soluţie de netrimitere în judecatã pentru netemeinicie. Or, deşi aceastã soluţie a produs consecinţe de naturã a-i afecta în mod ireparabil cariera profesionalã şi deşi are un interes real pentru a formula contestaţie, prin împlinirea termenului de prescripţie a rãspunderii penale este împiedicatã sã facã demersuri în vederea valorificãrii drepturilor sale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece prescripţia rãspunderii penale nu împiedicã exercitarea drepturilor care, la rândul lor, sunt supuse limitãrii în timp. De altfel, hotãrârea Consiliului Superior al Magistraturii nu face obiectul prezentei cauze, iar partea interesatã a avut posibilitatea contestãrii soluţiei de netrimitere în judecatã dispuse de procuror încã din anul 1997, odatã cu pronunţarea Deciziei nr. 486 prin care Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedurã penalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.800/P/F/2004, Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IX pct. 5 teza finalã din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale.
Excepţia a fost ridicatã din oficiu de instanţa de judecatã în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecatã dispuse de procuror.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã susţine cã teza potrivit cãreia persoana interesatã nu se mai poate adresa justiţiei împotriva unei soluţii de netrimitere în judecatã dispuse de procuror, dacã s-a împlinit termenul de prescripţie a rãspunderii penale, aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, deoarece acest termen se constituie într-un obstacol instituit prin lege şi într-o îngrãdire nepermisã adusã liberului acces la justiţie. Astfel, accesul neîngrãdit la justiţie se justificã tocmai pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor oricãrei persoane şi reprezintã un drept constituţional, iar instanţa de judecatã este singura în mãsurã sã hotãrascã cu privire la vinovãţia ori nevinovãţia unei persoane, chiar în ipoteza aplicãrii, în faza de urmãrire penalã, a unei sancţiuni cu caracter administrativ. Învinuitul sau inculpatul trebuie sã aibã deschisã calea de a se adresa justiţiei atunci când se considerã vãtãmat în drepturile sale printr-o astfel de soluţie.
Instanţa de judecatã mai aratã cã dispoziţiile <>art. IX pct. 5 teza finalã din Legea nr. 281/2003 sunt în contradicţie cu art. 13 din Codul de procedurã penalã, care permite învinuitului sau inculpatului sã cearã continuarea procesului penal pentru a i se stabili nevinovãţia, chiar dacã a intervenit prescripţia rãspunderii penale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece legiuitorul a creat celui interesat posibilitatea de a ataca actul procurorului de netrimitere în judecatã, urmãrind, dupã caz, începerea sau redeschiderea urmãririi penale ori desfiinţarea soluţiei procurorului şi reţinerea spre rejudecare a cauzei. Instituirea, în textul legal criticat, a termenului de prescripţie ca una dintre cauzele de înlãturare a rãspunderii penale constituie o consecinţã fireascã a înţelegerii infracţiunii ca o faptã antisocialã şi a rãspunderii penale ca o ripostã publicã la infracţiune. Or, tragerea la rãspundere penalã este utilã şi necesarã numai dacã se produce într-un interval de timp în care pedeapsa aplicatã infractorului îşi poate îndeplini funcţiile preventive şi educative pentru care a fost instituitã.
Prin urmare, textul de lege atacat nu contravine art. 21 din Constituţie, deoarece persoana vãtãmatã are acces liber la justiţie. Prin faptul cã un infractor nu mai poate fi pedepsit dupã împlinirea termenului de prescripţie a rãspunderii penale nu se încalcã drepturile şi interesele legitime ale persoanei vãtãmate, întrucât tragerea la rãspundere penalã constituie un drept exclusiv al societãţii. De altfel, persoanei vãtãmate prin infracţiune îi rãmâne deschisã în continuare calea unei acţiuni civile împotriva autorului, cu condiţia ca, şi în acest caz, acţiunea sã se exercite în interiorul termenului de prescripţie extinctivã prevãzut de lege.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece stabilirea prin dispoziţiile legale criticate a termenului pentru introducerea plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecatã nu îngrãdeşte liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivã, asigurã realizarea acestui drept în conformitate cu art. 21 din Legea fundamentalã.
Stabilirea acestui termen este determinatã de succesiunea obiectivã a legilor penale în timp, respectiv de introducerea prin acest act normativ a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. În acest sens Avocatul Poporului face trimitere la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 72/2005 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. IX pct. 5 teza finalã din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, cu urmãtorul conţinut: "În cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmãririi penale, al ordonanţelor ori, dupã caz, al rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevãzute în art. 278^1 din Codul de procedurã penalã este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacã nu s-a împlinit termenul de prescripţie a rãspunderii penale."
Instanţa de judecatã susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) referitoare la garantarea liberului acces la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã stabilirea unui termen pentru introducerea unei acţiuni în justiţie nu constituie o limitare a accesului liber la justiţie în condiţiile în care termenul menţionat a fost comunicat în timp util subiectelor de drept interesate.
În cauza de faţã, <>Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003 - datã la care legea a intrat în vigoare -, iar partea interesatã s-a adresat instanţei cu plângere împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmãrire penalã la data de 30 august 2004, dupã expirarea termenului de un an prevãzut de art. IX pct. 5 din lege.
În ce priveşte condiţia - prevãzutã în textul de lege atacat - ca plângerea sã fie introdusã în limitele termenului de prescripţie a rãspunderii penale, aceasta nu contravine dreptului unei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi intereselor sale, ţinând seama de scopul procesului penal care, potrivit art. 1 din Codul de procedurã penalã, îl constituie "constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoanã care a sãvârşit o infracţiune sã fie pedepsitã potrivit vinovãţiei sale şi nici o persoanã nevinovatã sã nu fie trasã la rãspundere penalã". În raport cu aceastã finalitate a procesului penal, restricţia privind introducerea plângerii prevãzute de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, întemeiatã pe împlinirea termenului de prescripţie, nu contravine principiului liberului acces la justiţie, fiind exclusã posibilitatea ca o persoanã nevinovatã sã fie trasã la rãspundere penalã şi sã-i fie încãlcate pe aceastã cale drepturile şi interesele.
Încetarea dreptului unei persoane de a se plânge împotriva ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã nu o lipseşte pe aceasta de posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru apãrarea unor interese legitime care au legãturã cu faptele şi împrejurãrile constatate prin ordonanţa procurorului care, nefiind hotãrâre judecãtoreascã, nu are putere de lucru judecat.
Astfel, petenta din cauza de faţã s-a plâns împotriva unei ordonanţe din anul 1998 prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmãrire penalã în baza art. 18^1 din Codul penal, pentru unele abateri comise în calitate de procuror stagiar, iar în punctul de vedere adresat Curţii Constituţionale a arãtat cã faptele reţinute în sarcina sa prin acea ordonanţã au stat la baza înlãturãrii ei din magistraturã prin Hotãrârea nr. 138 din 8 septembrie 2004 a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru neîndeplinirea condiţiei "bunei reputaţii". În aceste împrejurãri, împotriva hotãrârii Consiliului Superior al Magistraturii petenta poate introduce acţiune în justiţie prin care sã dovedeascã şi netemeinicia imputãrilor aduse în cauza penalã în care s-a dat ordonanţa de netrimitere în judecatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IX pct. 5 teza finalã din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, excepţie ridicatã din oficiu de instanţã în Dosarul nr. 1.800/P/F/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
