Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 384 din 7 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 19 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Eksioglu Mehmet Emin în Dosarul nr. 5.887/2004 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece dobândirea proprietãţii este, în sens larg, afectatã uneori de o anumitã condiţie, iar neîndeplinirea acesteia atrage anumite sancţiuni. Este firesc ca legiuitorul sã sancţioneze deturnarea unor credite obţinute în condiţiile impuse de textul legal criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 5.887/2004, Judecãtoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Eksioglu Mehmet Emin în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin textul legal criticat este incriminatã fapta de a utiliza creditul în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordat şi aceastã reglementare este de naturã a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã, întrucât stabileşte un regim discriminatoriu între titularii dreptului de proprietate. Astfel, contractul de credit încheiat între împrumutat şi creditor, care poate fi o bancã ori o altã instituţie ce poate acorda credite, are ca efect transferarea cãtre debitor a dreptului de proprietate asupra sumei ce a fãcut obiectul contractului. În aceste condiţii, dreptul de proprietate astfel dobândit ar trebui sã-i confere împrumutatului posibilitatea de a uza de dezmembrãmintele dreptului, inclusiv acela de a dipune de sumele de bani, întrucât proprietarul poate dispune de un lucru, în mod absolut şi exclusiv, în limitele legii, limite care, potrivit art. 44 alin. (2) din Constituţie, trebuie sã fie aceleaşi pentru toţi.
Judecãtoria Râmnicu Vâlcea opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autor.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederea legalã criticatã conţine o normã de incriminare care, ca orice normã de drept penal, are drept scop ocrotirea unor relaţii sociale, în cazul de faţã ocrotirea unor raporturi patrimoniale ce iau naştere în baza unui contract de credit încheiat de o persoanã fizicã cu o bancã sau cu o altã instituţie care poate acorda credit în mod legal. Prin urmare, nu se poate considera cã <>art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 încalcã art. 44 alin. (2) din Constituţie prin introducerea unei discriminãri în ceea ce priveşte garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã între cei ce obţin creditul de la o unitate de credit şi cei ce obţin un împrumut de la o persoanã fizicã, deoarece categoriile de titulari ai dreptului de proprietate se gãsesc în situaţii diferite în raport cu cel ce le-a acordat împrumutul şi, deci, şi protecţia acordatã de lege trebuie sã fie diferitã.
De asemenea, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Pe cale de consecinţã, Legea fundamentalã prevede cã legea ordinarã este cea care stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate privatã, desigur în raport cu situaţiile diferite şi cu titularii diferiţi ai dreptului de proprietate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplicã în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale, fãrã nici un fel de discriminare pe considerente arbitrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu urmãtorul conţinut: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi urmãtoarele fapte, dacã sunt sãvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: [...]
c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dreptul de proprietate privatã are nu numai o funcţie menitã sã satisfacã interesele personale, ci şi o funcţie socialã, în virtutea cãreia poate fi limitat atât în conţinut, cât şi în modul de exercitare. În acest sens, Constituţia prevede în art. 44 alin. (1) cã limitele şi conţinutul dreptului de proprietate privatã sunt stabilite prin lege.
Luând în considerare dispoziţiile invocate de autorul excepţiei, Curtea Constituţionalã nu poate primi susţinerea acestuia în sensul cã limitarea dreptului de folosire a creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate contravine art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã. De altfel, în ceea ce priveşte referirea la art. 44 alin. (2) din Constituţie este de observat cã dispoziţia legalã atacatã nu conţine vreo distincţie în raport cu categoria de proprietate, publicã sau privatã.
Pe de altã parte, este de reţinut cã în conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Constituţie, cetãţenii şi celelalte subiecte de drept au obligaţia sã-şi exercite drepturile cu bunã-credinţã. Or, fiind evident cã utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate constituie o exercitare abuzivã, cu rea-credinţã, a dreptului de proprietate, instituirea rãspunderii juridice pentru asemenea încãlcare - prin dispoziţia legalã atacatã pe calea excepţiei de neconstituţionalitate - este întru totul constituţionalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Eksioglu Mehmet Emin în Dosarul nr. 5.887/2004 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
