Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 384 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20, art. 21 si art. 22 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 18 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20, 21 şi 22 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avirad" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 32.022/2/2005 (nr. vechi 3.097/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, prin administrator şi asistat de avocatul Camelia Leceanu, precum şi consilierul juridic Carmen-Elena Tatu pentru partea Serviciul Român de Informaţii. Lipseşte partea Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia poliţie de ordine publicã, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei, sens în care aratã cã textele de lege criticate nu prevãd obligaţia ca Serviciul Român de Informaţii sã motiveze refuzul acordãrii avizului necesar fiecãruia dintre conducãtorii societãţii pentru eliberarea licenţei de funcţionare a societãţilor specializate de pazã şi protecţie şi nici nu prevede anumite criterii pentru emiterea acestui aviz care sã poatã fi verificate de instanţa de judecatã. Astfel, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apãrare ale celui care contestã pe calea justiţiei acest refuz şi îi sunt restrânse, fãrã justificare constituţionalã, drepturi fundamentale. De asemenea, susţine cã este încãlcat şi dreptul la muncã al celorlalţi asociaţi ai societãţii de pazã şi protecţie care au obţinut avizul şi este îngrãditã libertatea comerţului, întrucât societatea nu îşi poate desfãşura activitatea în lipsa acestui aviz. Conchide arãtând cã nu existã stat de drept atât timp cât o instituţie a statului poate face ceea ce doreşte fãrã posibilitatea de a fi controlatã de instanţa de judecatã.
Administratorul Societãţii Comerciale "Avirad" - S.A. din Bucureşti solicitã, de asemenea, admiterea excepţiei, arãtând cã textele de lege criticate produc efecte neconstituţionale.
Reprezentantul Serviciului Român de Informaţii solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã dispoziţiile privind nemotivarea refuzului de eliberare a avizului de cãtre Serviciul Român de Informaţii sunt prevãzute de Normele metodologice din 25 iunie 2004 privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea şi anularea licenţelor de funcţionare pentru societãţile specializate de pazã şi protecţie, avizarea conducãtorilor şi atestarea agenţilor de pazã, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.010/2004 , astfel cã autorul excepţiei fie solicitã controlul acestei hotãrâri a Guvernului, fie completarea prevederilor <>Legii nr. 333/2003 , ceea ce este, în ambele cazuri, inadmisibil. Mai aratã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
În replicã, avocatul autorului excepţiei aratã cã <>Legea nr. 333/2003 creeazã posibilitatea ca prin normele de aplicare sã fie datã o asemenea interpretare textelor de lege criticate, întrucât nu are prevederi exprese în ceea ce priveşte obligaţia motivãrii refuzului de a elibera avizul şi nici nu prevede criteriile pe baza cãrora se emite acest aviz.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, sens în care aratã cã prevederile exprese privind nemotivarea refuzului de emitere a avizului sunt cuprinse în normele de aplicare a <>Legii nr. 333/2003 , iar nu în însuşi cuprinsul legii. Astfel, considerã cã în realitate autorul excepţiei criticã o omisiune legislativã, aspect ce nu cade însã în competenţa instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 32.022/2/2005 (nr. vechi 3.097/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20, 21 şi 22 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Avirad" - S.A. din Bucureşti în cadrul acţiunii în contencios administrativ în care a solicitat constatarea nelegalitãţii refuzului de emitere a avizului Serviciului Român de Informaţii, necesar pentru emiterea licenţei de funcţionare a societãţii.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţã, cã <>art. 20 din Legea nr. 333/2003 , coroborat cu prevederile normelor metodologice de aplicare a legii, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.010/2004 , sunt neconstituţionale, întrucât prevãd cã Serviciul Român de Informaţii nu va motiva refuzul de acordare a avizului necesar conducãtorilor societãţilor de pazã şi protecţie sau reprezentanţilor persoanelor juridice în vederea obţinerii licenţei de funcţionare, în situaţia în care acest refuz este fundamentat pe date şi informaţii ce privesc siguranţa naţionalã a României. Astfel, persoanele interesate şi instanţa judecãtoreascã nu vor putea sã cunoascã motivele pentru care nu se acordã avizul şi temeinicia acestora. De asemenea, considerã cã refuzul de acordare a avizului împiedicã dreptul asociaţilor de a desfãşura liber o activitate comercialã şi aduce atingere dreptului la muncã al acestora, precum şi al angajaţilor societãţii. În consecinţã, apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate aduc o restrângere nejustificatã a drepturilor fundamentale, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Mai aratã cã posibilitatea nemotivãrii de cãtre Serviciul Român de Informaţii a refuzului de a-şi acorda avizul nu este prevãzutã de <>Legea nr. 333/2003 , ci de normele metodologice aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.010/2004 , însã acest act normativ nu poate constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cã a respins excepţia de neconstituţionalitate cu privire la acesta ca fiind inadmisibilã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Astfel, aratã cã soluţia legislativã criticatã, referitoare la nemotivarea refuzului de acordare a avizului de cãtre Serviciul Român de Informaţii, nu este prevãzutã de <>Legea nr. 333/2003 , ci de normele de aplicare a acestei legi, aprobate printr-o hotãrâre a Guvernului ce nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate. În ceea ce priveşte <>art. 20, 21 şi 22 din Legea nr. 333/2003 , aratã cã acestea nu conţin prevederi de naturã sã încalce dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Avocatul Poporului considerã cã niciuna dintre criticile formulate de autorul excepţiei nu este întemeiatã. Astfel, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu îngrãdesc în niciun fel dreptul oricãrei persoane de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã într-un termen rezonabil. De asemenea, aratã cã libertatea comerţului nu poate fi asiguratã decât prin impunerea unui climat de disciplinã economicã la care agenţii economici trebuie sã se conformeze şi, în consecinţã, legiuitorul are competenţa de a stabili condiţiile şi regulile necesare asigurãrii libertãţii comerţului. În sfârşit, considerã cã nu este restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 20, 21 şi 22 din Legea nr. 333/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificãrile aduse prin <>art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2005 pentru modificarea lit. h) a <>art. 17 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 martie 2005, ordonanţã aprobatã prin <>Legea nr. 151/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 25 mai 2005.
Dispoziţiile de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 20: "(1) Societãţile specializate de pazã şi protecţie sunt societãţi comerciale private care se constituie şi funcţioneazã potrivit legislaţiei comerciale şi prevederilor prezentei legi, având ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor sau valorilor, paza transporturilor de bunuri şi valori importante, în condiţii de maximã siguranţã a acestora, precum şi protecţia persoanelor.
(2) Societãţile specializate de pazã şi protecţie funcţioneazã în baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informaţii, pentru cel puţin unul dintre obiectele de activitate prevãzute la alin. (4), care poate fi reînnoitã la fiecare 3 ani. Retragerea avizului prealabil al Serviciului Român de Informaţii poate constitui temei pentru anularea licenţei de funcţionare.
(3) Pentru obţinerea licenţei de funcţionare este necesarã întrunirea urmãtoarelor condiţii:
a) prezentarea regulamentului de organizare şi funcţionare a societãţii;
b) prezentarea listei cu mijloacele materiale, tehnice, de transport, de comunicaţii, cu mijloacele audio-video, aparatura de recunoaştere şi identificare, sistemele de alarmã împotriva efracţiei, sistemele de cronometrare şi numãrare, cu centrele de supraveghere şi dispeceratele, tehnica de calcul şi softul utilizat, cu armamentul şi alte mijloace tehnice care vor face parte din dotarea societãţii, în funcţie de obiectul de activitate;
c) prezentarea dovezilor de înregistrare cu denumirea societãţii şi a însemnelor distinctive înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci;
d) prezentarea notificãrii prin care se încunoştinţeazã consiliul judeţean sau, dupã caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti despre faptul cã societatea va avea sediul social în zona de responsabilitate a acestora;
e) prezentarea dovezii de achitare a taxei pentru obţinerea licenţei de funcţionare;
f) prezentarea atestatului profesional pentru persoanele care executã activitãţi de pazã şi protecţie.
(4) Societãţile specializate de pazã şi protecţie pot avea unul sau mai multe dintre urmãtoarele obiecte de activitate:
a) servicii de pazã a obiectivelor, bunurilor şi valorilor, precum şi servicii de consultanţã în domeniu;
b) servicii de pazã a transporturilor de bunuri şi valori importante, precum şi servicii de consultanţã în domeniu;
c) servicii de protecţie personalã specializatã, denumitã gardã de corp, şi servicii de consultanţã în domeniu.
(5) Prin servicii de pazã se înţelege:
a) paza proprietãţii împotriva accesului neautorizat sau a ocupãrii abuzive;
b) paza proprietãţii împotriva furturilor, a distrugerilor, incendiilor, precum şi a altor acţiuni producãtoare de pagube materiale;
c) detectarea substanţelor, armelor, explozibililor sau a materialelor de orice naturã care pot provoca o pagubã;
d) paza proprietãţii intelectuale;
e) paza mediului înconjurãtor;
f) furnizarea cãtre autoritãţile competente a informaţiilor legate de incidentele apãrute în timpul activitãţii de pazã.
(6) Prin servicii de pazã a transporturilor de bunuri şi valori importante se înţelege:
a) organizarea şi asigurarea pazei transportului terestru, pe apã sau aerian al unor bunuri de importanţã deosebitã, valori sau al oricãrui alt obiect pe care beneficiarul serviciului îl denumeşte astfel;
b) organizarea şi asigurarea pazei transportului unor date şi informaţii, indiferent de suportul pe care acestea se aflã şi de modalitatea aleasã pentru transmitere;
c) organizarea şi asigurarea, potrivit legislaţiei în vigoare, a protejãrii mijloacelor de comunicaţii;
d) organizarea şi asigurarea transportului pentru persoanele care solicitã sã fie transportate în condiţii de maximã siguranţã;
e) furnizarea cãtre autoritãţile competente a datelor despre incidentele apãrute în timpul activitãţii de transport.
(7) Prin serviciu de protecţie specializatã a persoanei - gardã de corp - se înţelege:
a) protejarea vieţii şi integritãţii corporale a persoanei aflate sub protecţie;
b) protejarea persoanei aflate sub protecţie împotriva hãrţuirii, pedepsitã de lege;
c) protejarea persoanei aflate sub protecţie în timpul transportului;
d) furnizarea cãtre autoritãţile competente a informaţiilor legate de incidentele apãrute în timpul activitãţii de protecţie.
(8) Prin serviciu de consultanţã se înţelege:
a) asistenţã cu privire la activitãţile care fac obiectul prevederilor alin. (5)-(7);
b) întocmirea de analize, evaluãri şi rapoarte asupra riscurilor la adresa securitãţii persoanei, proprietãţii sau mediului.
(9) Conducãtorul societãţii specializate de pazã şi protecţie trebuie sã obţinã avizul inspectoratului de poliţie judeţean sau al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, dupã caz, în a cãrei razã teritorialã îşi are sediul societatea respectivã.
(10) Unitatea de poliţie competentã poate acorda avizul persoanei prevãzute la alin. (9), care are cetãţenie românã sau cetãţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedã pregãtire corespunzãtoare atribuţiilor ce îi revin, este cunoscutã ca având o bunã conduitã cetãţeneascã şi nu a suferit condamnãri pentru infracţiuni sãvârşite cu intenţie.";
- Art. 21: "(1) Personalului din societãţile specializate de pazã şi protecţie îi este interzis sã culeagã date şi informaţii.
(2) În situaţia în care intrã în posesia unor date şi informaţii care vizeazã siguranţa naţionalã, personalul menţionat la alin. (1) are obligaţia sã informeze, de îndatã, autoritãţile competente cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale.";
- Art. 22: "(1) Conducãtorii societãţilor specializate de pazã şi protecţie sunt obligaţi sã asigure respectarea prevederilor legale şi a regulamentelor proprii în organizarea şi funcţionarea acestei forme de pazã, în angajarea, pregãtirea şi controlul personalului, portul uniformei şi al însemnelor distinctive, precum şi în dotarea cu mijloace de intervenţie şi apãrare individualã, conform legii.
(2) Plata serviciilor de pazã şi protecţie prestate de cãtre societãţile specializate se face pe baza contractelor încheiate cu beneficiarii.
(3) Societãţile specializate de pazã şi protecţie au obligaţia de a pãstra evidenţa contractelor în registre speciale.
(4) Societãţile specializate de pazã şi protecţie nu pot adopta însemne, uniforme, legitimaţii, accesorii de echipament sau denumiri identice, asemãnãtoare sau de naturã sã conducã la confuzii între acestea, precum şi cu cele ale autoritãţilor publice ori ale organismelor internaţionale la care România este parte.
(5) Modelul echipamentului personalului de pazã şi protecţie se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului şi se inscripţioneazã cu denumirea şi sigla societãţii, aprobate cu ocazia acordãrii licenţei. Pe autovehiculele din dotarea societãţilor specializate se inscripţioneazã numai denumirea, sigla, obiectul de activitate pentru care s-a emis licenţã de cãtre poliţie şi numerele de telefon ale societãţii. Montarea şi folosirea de mijloace de semnalizare luminoasã sau acusticã pe autovehiculele societãţilor de pazã şi protecţie sunt interzise.
(6) Societãţile specializate de pazã şi protecţie se pot asocia cu societãţi sau firme strãine de profil, cu respectarea prevederilor legii."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 21 privind accesul liber la justiţie; art. 24 privind dreptul la apãrare; art. 41 privind dreptul de muncã şi la protecţia socialã a muncii; art. 45 privind libertatea economicã; art. 51 privind dreptul de petiţionare; art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã; art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 135 privind economia, precum şi art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. 2, 7 şi 11 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului; art. 14 şi 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã necesitatea avizului Serviciului Român de Informaţii la care se referã în exclusivitate obiecţia de neconstituţionalitate este prevãzutã numai în alin. (2) al <>art. 20 din Legea nr. 333/2003 . În acest text de lege se prevede cã societãţile specializate de pazã şi protecţie pot funcţiona pe baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informaţii. Teza a doua a acestui alineat prevede posibilitatea anulãrii licenţei de funcţionare în cazul retragerii avizului Serviciului Român de Informaţii.
Curtea constatã cã acest text de lege nu prevede nicio situaţie în care neacordarea sau retragerea avizului Serviciului Român de Informaţii nu ar trebui motivatã, iar motivele nu ar putea fi aduse la cunoştinţa pãrţii interesate ori instanţei judecãtoreşti învestite cu soluţionarea unui eventual litigiu. O asemenea prevedere existã doar în Normele metodologice privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea şi anularea licenţelor de funcţionare pentru societãţile specializate de pazã şi protecţie, avizarea conducãtorilor şi atestarea agenţilor de pazã, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.010 din 25 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 10 august 2004, act normativ cu privire la care Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , a respins excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã.
<>Art. 21 şi 22 din Legea nr. 333/2003 prevãd obligaţiile personalului şi ale conducãtorului societãţii specializate de pazã şi protecţie, plata serviciilor, evidenţa contractelor, însemnele şi uniformele, modelul echipamentului şi dreptul de asociere cu societãţi strãine de profil, fãrã nicio referire la Serviciul Român de Informaţii şi la acordarea avizului acestuia.
În concluzie, Curtea reţine cã <>art. 20, 21 şi 22 din Legea nr. 333/2003 nu contravin dispoziţiilor constituţionale ori reglementãrilor internaţionale invocate, întrucât nu conţin acele prevederi considerate a fi neconstituţionale. Faptul cã aceste texte de lege nu fac anumite precizãri, aşa cum şi-ar dori autorul excepţiei, astfel încât sã nu mai fie posibile interpretãri precum cele cuprinse în normele metodologice de aplicare a legii, reprezintã un aspect ce nu poate fi soluţionat de cãtre Curtea Constituţionalã, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20, art. 21 şi <>art. 22 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avirad" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 32.022/2/2005 (nr. vechi 3.097/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
