Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 384 din 14 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asterix" - S.R.L. din Moinesti în Dosarul nr. 9.698/2002 al Tribunalului Bacau - Secţia comercialã şi contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 9 mai 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 9.698/2002, Tribunalul Bacau - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2001 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Asterix" - S.R.L. din Moinesti cu ocazia soluţionãrii acţiunii formulate în contencios administrativ în contradictoriu cu Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a judeţului Bacau şi alţii. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 20, 21, 48, 49 şi 130. În acest sens, arata ca Ministerul Public nu poate participa alãturi de instanţele judecãtoreşti la exercitarea controlului de legalitate care priveşte actele de drept administrativ, dat fiind ca prin "aspectele sale functionale are o strânsã legatura cu executivul", iar intervenţia sa nu se justifica nici din "considerente" de "apãrare a intereselor generale sau a legalitãţii". În motivarea acestor sustineri, este invocatã practica instanţelor care releva ca, în general, poziţia reprezentanţilor Ministerului Public este defavorabila particularilor, avantajand poziţia procesuala a administraţiei. Astfel, considera ca Ministerul Public exercita, în cadrul acestor litigii, o veritabila funcţie de "supraveghere generalã a legalitãţii" ce nu îşi gãseşte fundamentul în principiul legalitãţii activitãţii procurorului şi nu este compatibila cu rolul tradiţional al pãrţilor şi funcţia instanţei de contencios administrativ, incalcandu-se astfel "principiul constituţional al proportionalitatii", precum şi cerinţele unui proces echitabil. Instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care sunt invocate prevederile art. 1, art. 26 alin. ultim, art. 27 alin. 1 lit. e) şi alin. ultim, precum şi cele ale <>art. 28 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã. Potrivit acestor dispoziţii legale, "Autoritatea judecãtoreascã se compune din instanţele judecãtoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii, fiecare cu atribuţiile proprii prevãzute de Constituţie şi de lege", Ministerul Public fiind "independent în relaţiile cu celelalte autoritãţi publice şi exercitandu-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectãrii acesteia". Între atribuţiile acestuia se regaseste şi participarea, în condiţiile legii, la şedinţele de judecata, precum şi exercitarea oricãror alte atribuţii prevãzute de lege în sarcina sa, iar procurorul este liber sa prezinte în instanta concluziile pe care le considera întemeiate potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauza. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece "problemele ridicate de reclamanta în motivarea exceptiei nu vizeazã constituţionalitatea prevederilor criticate, acestea fiind de stricta aplicare a legii". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de juecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001. Aceste dispoziţii au urmãtoarea redactare: "(1) Organul de soluţionare a contestaţiei prevãzut la art. 5 poate suspenda, prin decizie motivatã, soluţionarea cauzei atunci când exista indiciile sãvârşirii unei infracţiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sa fie data în procedura administrativã reglementatã de prezenta ordonanta de urgenta. (1^1) Decizia de suspendare poate fi atacatã la instanta de contencios administrativ competenta. Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Soluţia instanţei este definitiva şi irevocabilã. (2) Procedura administrativã este reluatã la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condiţiile legii." În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale: - Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale."; - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 48: "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã. (3) Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale."; - Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."; - Art. 130: "(1) În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor. (2) Ministerul Public îşi exercita atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii." De asemenea, autorul exceptiei susţine ca textul de lege criticat aduce atingere prevederilor care reglementeazã desfãşurarea unui proces echitabil, prevederi ce sunt cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi au urmãtorul conţinut: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei." Examinând excepţia, Curtea observa ca autorul acesteia îşi îndreaptã critica de neconstituţionalitate impotriva dispoziţiilor <>art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 care reglementeazã participarea procurorului la soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin acte de control sau impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, sens în care se arata ca Ministerul Public are o atitudine partinitoare în proces, data fiind subordonarea sa fata de executiv. Pentru aceste motive, autorul exceptiei apreciazã ca sunt incalcate garanţiile constituţionale privind liberul acces la justiţie, drepturile persoanei vãtãmate de o autoritate publica şi cele ce se referã la restrangerea exercitãrii unor drepturi sau libertãţi, precum şi dispoziţiile care fixeazã rolul Ministerului Public în activitatea judiciarã şi cele care se referã la desfãşurarea unui proces echitabil. Curtea constata ca nici unul dintre aceste argumente nu poate fi reţinut. Într-adevãr, prin mai multe decizii ale sale, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea textului de lege criticat în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorul exceptiei şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, în ceea ce priveşte argumentul bazat pe încãlcarea prevederilor art. 21 şi 48 din Constituţie, Curtea Constituţionalã a statuat prin Decizia nr. 248 din 12 iunie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 23 iunie 2002, ca acesta nu poate fi reţinut "atât timp cat, potrivit art. 12 din aceeaşi ordonanta, deciziile date de organele administrative de jurisdicţie în cadrul acestei proceduri pot fi atacate la instanţele judecãtoreşti, iar hotãrârile instanţelor sunt supuse recursului". În legatura cu susţinerile referitoare la încãlcarea prevederilor art. 130 din Constituţie, Curtea, în Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995, a statuat ca "poziţia procurorului, concluziile sale din proces, nu leagã judecãtorii ce soluţioneazã cauza, deoarece aceştia sunt, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituţie, independenţi şi se supun numai legii", precum şi faptul ca "procurorul nu este adversarul instanţei şi nici al vreuneia dintre pãrţi, el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii". De altfel, asa cum s-a reţinut şi în Decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 26 martie 2003, imparţialitatea instanţei nu poate fi consideratã ca fiind afectatã nici de raporturile constituţionale dintre procuror şi ministrul justiţiei, "întrucât procurorul nu intra în compunerea completului de judecata. Singurii care <<spun dreptul>>, care decid în cauza, transeaza litigiul, sunt judecãtorii care compun acest complet, procurorul având un cu totul alt rol în desfãşurarea procesului, şi anume acela prevãzut de art. 130 alin. (1) din Constituţie". Curtea retine ca aceste argumente sunt suficiente pentru a demonstra şi conformitatea textului de lege criticat cu dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care se referã la un proces echitabil, judecat de o instanta independenta şi impartiala. Asa fiind, Curtea considera ca, prin participarea procurorului la soluţionarea litigiilor în cadrul litigiilor de contencios administrativ la care se referã <>art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , drepturile şi garanţiile procesuale ale pãrţilor nu sunt afectate, fapt pentru care nu se poate retine argumentul autorului exceptiei privind art. 49 din Constituţie. Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 503/2001, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asterix" - S.R.L. din Moinesti în Dosarul nr. 9.698/2002 al Tribunalului Bacau - Secţia comercialã şi contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 octombrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef, Doina Suliman
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
