Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 384 din 13 aprilie 2010 din 13 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 309 din 12 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 privind unele mãsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicatã din oficiu de instanţa de judecatã în Dosarul nr. 519/100/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 519/100/2009, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 privind unele mãsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicatã din oficiu de instanţa de judecatã în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale pentru minori şi familie susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 53 alin. (1) referitoare la cazurile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementãrilor internaţionale, cu excepţia cazului când Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece se instituie un termen-limitã pânã la care se pot solicita compensaţiile bãneşti. Stabilirea unui termen de prescripţie a dreptului material la acţiune pentru acordarea unui sprijin financiar mai scurt decât dreptul de a cere executarea silitã a hotãrârii penale de condamnare sau de achitare în situaţiile prevãzute de art. 10 lit. c), d) şi e) din Codul de procedurã penalã sau încetarea procesului penal în cazurile prevãzute de art. 10 lit. g) şi i^1) din acelaşi cod este de naturã a restrânge în mod nejustificat exerciţiul dreptului în discuţie, drept care, golit fiind de conţinut, devine iluzoriu.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, care au urmãtorul conţinut: "(1) În cazul în care fãptuitorul este cunoscut, compensaţia financiarã poate fi acordatã victimei dacã sunt întrunite urmãtoarele condiţii:
a) victima a formulat cererea de compensaţie financiarã în termen de un an, dupã caz:
1. de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care instanţa penalã a pronunţat condamnarea sau achitarea în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. d) şi e) din Codul de procedurã penalã şi a acordat despãgubiri civile ori a pronunţat achitarea în cazul prevãzut la art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã sau încetarea procesului penal în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. g) şi i^1) din Codul de procedurã penalã;
2. de la data la care procurorul a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d) şi e) din Codul de procedurã penalã sau a dispus încetarea urmãririi penale în cazul prevãzut la art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedurã penalã;
3. de la data la care s-a dispus neînceperea urmãririi penale în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d), e) şi g) din Codul de procedurã penalã;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate instituie un termen-limitã, de maximum un an, pânã la care victimele vreunei infracţiuni pot solicita compensaţii materiale atunci când fãptuitorul este insolvabil sau dispãrut, iar partea civilã nu a obţinut repararea integralã a prejudiciului cauzat de la o societate de asigurare. În opinia instanţei de judecatã de drept comun, textul afecteazã exerciţiul dreptului la un proces echitabil.
Curtea constatã cã o asemenea criticã nu poate fi primitã pentru urmãtoarele considerente:
Dreptul de a solicita compensaţii financiare nu se confundã cu executarea unei hotãrâri judecãtoreşti. Acesta este instituit ca un beneficiu acordat de cãtre stat şi care are drept fundament principiul echitãţii şi solidaritãţii sociale. În scopul prevenirii unor eventuale abuzuri sau limitãrii unor efecte perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile, el poate fi exercitat numai într-un climat de ordine juridicã prestabilitã. În plus, exigenţele de genul celor contestate în prezenta excepţie nu neagã dreptul în sine, dar absolutizarea exercitãrii lui poate avea drept consecinţã fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cãrora statul este ţinut sã le acorde ocrotire, în egalã mãsurã.
Prin urmare, instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efecte juridice aceasta nu pot fi considerate de naturã a afecta art. 53 din Constituţie ori art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Mai mult, în jurisprudenţa sa referitoare la dreptul de acces la justiţie, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a decis, în Cauza Z şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001), cã art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale poate fi invocat de orice persoanã care considerã cã a existat o ingerinţã ilegalã în privinţa exerciţiului unuia dintre drepturile sale având caracter civil, adãugând însã cã "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" şi cã "acesta poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 privind unele mãsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicatã din oficiu de instanţa de judecatã în Dosarul nr. 519/100/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
