Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 383 din 7 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 792 din 31 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Euro Inter Trade Corporation" - S.R.L. - Sucursala "Forum Auto" în Dosarul nr. 109/M/2005 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã instituirea unor condiţii de formã şi de fond pentru deciziile prin care angajatorul dispune aplicarea unor sancţiuni disciplinare salariaţilor sãi nu contravine sub nici un aspect dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 109/M/2005, Curtea de Apel Constanţa - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Euro Inter Trade Corporation" - S.R.L. - Sucursala "Forum Auto" cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2.305 din 24 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.614/2004 al Tribunalului Tulcea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã art. 268 din Codul Muncii se aflã într-o vãditã contradicţie cu prevederile art. 45 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie. Astfel, aratã cã activitatea economicã şi libera iniţiativã presupun, în mod esenţial, dreptul persoanei fizice, individual sau în formele asociative permise de legea românã, de a-şi stabili cadrul organizatoric în care sã-şi desfãşoare aceastã activitate. Acest drept presupune şi posibilitatea conducerii unei societãţi de a stabili printr-o procedurã proprie abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile pentru sãvârşirea unor asemenea abateri de cãtre angajaţi. În aceste condiţii, regimul extrem de restrictiv al formei şi cuprinsului deciziei prin care înceteazã raporturile de muncã ale angajatului vatãmã, în opinia sa, libertatea economicã, întrucât "determinã persoanele sau grupurile de persoane constituite într-o societate comercialã sã aibã rezerve fie în a-şi începe activitatea economicã, fie în a o dezvolta, în mãsura în care restricţiile pe care le au în relaţiile cu angajatul pot conduce la serioasa afectare sau chiar la blocarea activitãţii sale economice". În ceea ce priveşte contradicţia dintre prevederile art. 268 din Codul muncii şi dispoziţiile constituţionale care consacrã dreptul la un proces echitabil, aratã cã "prin impunerea, cu titlu de norme de ordine publicã, a unui cuprins extrem de laborios şi de naturã a fi interpretat în favoarea angajatului a deciziei prin care se aplicã o mãsurã disciplinarã, precum şi prin instituirea unei veritabile rãsturnãri a sarcinii probei, prin prevederile art. 287 din Codul muncii legiuitorul român creeazã toate premisele pentru ca, în litigiul având ca obiect contestarea valabilitãţii mãsurii disciplinare dispuse de angajator, pãrţile sã se afle într-un vãdit dezechilibru procesual". În acelaşi sens, aminteşte şi faptul cã, referindu-se la cerinţa procesului echitabil, consacratã în art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã aceasta presupune "obligaţia statului, prin lege şi prin puterea judecãtoreascã, de a nu înlãtura egalitatea în plan procesual a pãrţilor şi de a nu le pune, prin orice instrument, într-o poziţie de inferioritate una faţã de cealaltã".
Curtea de Apel Constanţa - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 45 din Constituţie, instituirea unor condiţii de formã în ceea ce priveşte decizia de sancţionare disciplinarã reprezentând o garanţie pentru exercitarea efectivã a dreptului de muncã. Astfel, textul de lege criticat asigurã stabilitatea raporturilor de muncã, legalitatea şi temeinicia încetãrii acestora. În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale care consacrã dreptul la un proces echitabil, aratã cã cerinţele de formã impuse de textul de lege criticat nu reprezintã îngrãdiri ale drepturilor procesuale civile care sunt incidente în faza de judecatã, drepturi care sunt aceleaşi pentru toate pãrţile. De altfel, aminteşte cã sancţiunea disciplinarã este o mãsurã adoptatã unilateral de angajator, în afara unui proces care, eventual, poate avea loc în faţa instanţei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 268 din Codul muncii sunt constituţionale, întrucât au caracter procedural şi dau expresie unor principii generale ale dreptului muncii, fãrã sã contravinã dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Prevederile referitoare la condiţiile de validitate ale deciziei de sancţionare reprezintã garanţii indispensabile derulãrii contractului de muncã atât pentru angajat, cât şi pentru cel care angajeazã. Referindu-se la dispoziţiile art. 45 din Constituţie, aratã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 268: "(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisã în formã scrisã, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luãrii la cunoştinţã despre sãvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data sãvârşirii faptei.
(2) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinarã;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncã aplicabil, care au fost încãlcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlãturate apãrãrile formulate de salariat în timpul cercetãrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevãzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuatã cercetarea;
d) temeiul de drept în baza cãruia sancţiunea disciplinarã se aplicã;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestatã;
f) instanţa competentã la care sancţiunea poate fi contestatã.
(3) Decizia de sancţionare se comunicã salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicãrii.
(4) Comunicarea se predã personal salariatului, cu semnãturã de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandatã, la domiciliul sau reşedinţa comunicatã de acesta.
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestatã de salariat la instanţele judecãtoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicãrii."
În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 41 alin. (1) teza întâi din Constituţie prevãd cã "Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit". În vederea exercitãrii efective a acestui drept, legislaţia muncii trebuie sã prevadã garanţii şi rãspunderi corespunzãtoare, atât prin norme de drept substanţial, cât şi prin norme de drept procesual.
Raporturile juridice de muncã sunt reglementate de Codul muncii, alte acte normative cu obiect de reglementare ce vizeazã relaţiile sociale de muncã, precum şi de contractele colective de muncã. Aceste acte normative stabilesc drepturile şi îndatoririle minimale ale pãrţilor raporturilor juridice de muncã pe care trebuie sã le respecte atât angajatorul, cât şi salariatul, condiţiile de fond şi de formã ale încheierii, executãrii şi încetãrii contractelor individuale de muncã, precum şi regulile de soluţionare a litigiilor ce s-ar ivi în legãturã cu desfãşurarea raporturilor juridice de muncã.
Reglementãrile legale care urmãresc asigurarea stabilitãţii raporturilor juridice de muncã apãrã interesele legitime atât ale salariaţilor, cât şi ale angajatorilor. Stabilirea limitativã a cazurilor în care şi a motivelor pentru care încetarea raporturilor juridice de muncã poate avea loc din iniţiativa şi din voinţa unilateralã a angajatorului reprezintã cea mai importantã garanţie pentru exercitarea dreptului la muncã. Condiţiile de formã şi de conţinut ale actului prin care angajatorul dispune încetarea contractului individual de muncã sunt impuse de lege pentru a preveni eventualele abuzuri din partea angajatorilor, precum şi pentru a avea suficiente elemente de verificare a legalitãţii şi temeiniciei mãsurii dispuse. Aceste exigenţe sunt justificate, în mod special, în cazurile în care încetarea raportului juridic de muncã se dispune ca o mãsurã de sancţionare disciplinarã.
Obligaţia angajatorului, prevãzutã de art. 268 din Codul muncii, de a înscrie, sub sancţiunea nulitãţii absolute, anumite date în decizia prin care dispune aplicarea unei sancţiuni disciplinare nu are nici o legãturã cu dreptul oricãrei persoane de acces liber la o activitate economicã, la libera iniţiativã şi de exercitare a acestora. Potrivit prevederilor art. 45 din Constituţie, acest drept fundamental poate fi exercitat în condiţiile legii. Aşadar, persoana care accede la o activitate economicã pe baza liberei sale iniţiative şi utilizeazã forţã de muncã salariatã are obligaţia sã respecte reglementãrile legale referitoare la încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncã.
De asemenea, Curtea reţine cã întocmirea şi comunicarea deciziei de sancţionare disciplinarã sunt operaţiuni anterioare desfãşurãrii procesului pentru soluţionarea litigiului. Dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, se realizeazã prin posibilitatea asiguratã tuturor pãrţilor procesului de a se folosi de toate regulile şi garanţiile procesuale în vederea apãrãrii şi realizãrii intereselor lor legitime, ceea ce nu are nici o legãturã cu cerinţele legale privind forma şi conţinutul actelor de dispoziţie ale angajatorului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Euro Inter Trade Corporation" - S.R.L. - Sucursala "Forum Auto" în Dosarul nr. 109/M/2005 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
