Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ion Cioboatã în Dosarul nr. 2.013/2004 al Judecãtoriei Buftea.
La apelul nominal se prezintã pãrţile Ion Boncilicã şi Maria Boncilicã, personal şi asistaţi de avocat Athena Piceauã, lipsind autorul excepţiei de neconstituţionalitate, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Apãrãtorul pãrţilor prezente solicitã Curţii respingerea excepţiei, apreciind motivele invocate de autorul excepţiei ca fiind lipsite de temei juridic.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, în acest sens fiind şi jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.013/2004, Judecãtoria Buftea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ion Cioboatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul aratã cã art. 581 din Codul de procedurã civilã, care reglementeazã procedura ordonanţei preşedinţiale, este neconstituţional, întrucât încalcã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, dreptul la apãrare, dreptul la proprietate, precum şi condiţiile în care poate fi restrânsã exercitarea acestor drepturi.
Judecãtoria Buftea apreciazã cã textele de procedurã oferã suficiente garanţii în vederea ocrotirii dreptului la apãrare. Se observã cã, pe calea ordonanţei preşedinţiale, nu se rezolvã în fond litigiul dintre pãrţi, nu se creeazã o situaţie definitivã, iar, datoritã acestui caracter provizoriu, partea nemulţumitã de mãsura dispusã se poate adresa justiţiei pe calea dreptului comun. Aşa fiind, aceastã procedurã specialã nu încalcã dreptul la apãrare şi nici principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, neinstituind discriminãri sau privilegii pentru cetãţeni. De asemenea, nu se poate susţine nici încãlcarea dreptului de proprietate, întrucât, în cele mai multe cazuri, luarea unor mãsuri urgente şi vremelnice se justificã în situaţiile în care titularul dreptului de proprietate pierde folosinţa dreptului sãu, fiind împiedicat sã îşi exercite prerogativele pe care i le conferã acest drept. În lipsa acestei proceduri, s-ar încuraja abuzul, nu s-ar putea preveni pagube iminente şi nici nu s-ar putea interveni cu promptitudine în scopul protecţiei drepturilor şi intereselor legitime.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã autorul excepţiei nu a oferit nici o motivare excepţiei invocate şi nici nu a indicat în ce fel dispoziţiile procedurale ar veni în conflict cu principiile constituţionale.
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra excepţiei având ca obiect procedura ordonanţei preşedinţiale, de exemplu prin <>Decizia nr. 107/2003 sau <>Decizia nr. 173/2004 , constatând cã textul de lege criticat este constituţional.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile criticate necontravenind prevederilor art. 16 din Constituţie, republicatã, întrucât sunt aplicabile oricãrei pãrţi din proces care doreşte sã facã uz de procedura ordonanţei preşedinţiale, fãrã discriminãri sau privilegii. Pe de altã parte, posibilitatea atacãrii cu recurs a hotãrârii judecãtoreşti pronunţate pe calea ordonanţei preşedinţiale constituie un argument în favoarea deplinei respectãri a dreptului la apãrare.
Referitor la susţinerile autorului excepţiei privind încãlcarea dreptului de proprietate, se aratã cã dispoziţiile prin care se instituie o procedurã specialã, potrivit cãreia instanţa de judecatã poate dispune luarea unor mãsuri cu caracter vremelnic, a cãror urgenţã este justificatã de evitarea prejudicierii unor drepturi, nu contravin dreptului de proprietate privatã, ci, dimpotrivã, reprezintã o modalitate de garantare a acestuia.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 581 din Codul de procedurã civilã, care are urmãtorul conţinut: "Instanţa va putea sã ordone mãsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri.
Cererea de ordonanţã preşedinţialã se va introduce la instanţa competentã sã se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi datã şi fãrã citarea pãrţilor şi chiar atunci când existã judecatã asupra fondului. Judecata se face de urgenţã şi cu precãdere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnicã şi executorie. Instanţa va putea hotãrî ca executarea sã se facã fãrã somaţie sau fãrã trecerea unui termen."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile criticate încalcã urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 127: "Şedinţele de judecatã sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege.";
- Art. 136 alin. (1): "Proprietatea este publicã sau privatã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 581 din Codul de procedurã civilã a mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin mai multe decizii (de exemplu, <>Decizia nr. 281/2002 sau <>Decizia nr. 56/2004 ), Curtea Constituţionalã respingând excepţia ca neîntemeiatã. Cu acele prilejuri s-a reţinut cã textul de lege criticat instituie o procedurã specialã potrivit cãreia instanţa de judecatã poate dispune, prin ordonanţã preşedinţialã, luarea unor mãsuri cu caracter vremelnic a cãror urgenţã este justificatã de necesitatea evitãrii prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca atare, Curtea nu poate reţine contrarietatea dintre aceste dispoziţii şi cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei categorii de persoane, ci oricãrei persoane aflate în situaţiile menţionate în ipoteza normei.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, referitoare la încãlcarea principiilor statului de drept, Curtea reţine cã, prin definiţie, acesta presupune obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, aşa cum prevãd şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã. Or, procedura ordonanţei preşedinţiale se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecatã, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Referitor la critica privind încãlcarea prevederilor art. 24 din Constituţie, republicatã, Curtea constatã, de asemenea, cã nici aceasta nu poate fi primitã, întrucât prin procedura de urgenţã instituitã de art. 581 din Codul de procedurã civilã nu numai cã nu se aduce vreo îngrãdire dreptului persoanei la apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivã, se creeazã posibilitatea pentru cel vãtãmat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri.
Totodatã, posibilitatea atacãrii cu recurs a ordonanţei preşedinţiale sau a contestãrii executãrii acesteia, posibilitate prevãzutã de art. 582 din Codul de procedurã civilã, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectãri a dreptului la apãrare.
Mai mult, posibilitatea recunoscutã pãrţilor interesate, ca în anumite condiţii, expres şi limitativ prevãzute de lege, sã poatã acţiona pentru a-şi apãra drepturile şi interesele legitime, solicitând luarea unor mãsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri, nu aduce atingere dreptului la garantarea proprietãţii private, aşa cum considerã autorul excepţiei, ci reprezintã exclusiv o garanţie a asigurãrii echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
Curtea mai constatã cã nu au incidenţã în cauzã prevederile art. 53 din Constituţie, republicatã, deoarece textele de lege criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertãţi fundamentale şi, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau a proporţionalitãţii unei restrângeri.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ion Cioboatã în Dosarul nr. 2.013/2004 al Judecãtoriei Buftea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2004.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
