Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 380 din 7 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 484 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 709 din 5 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 484 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Oana Marina Zugravu, prin apãrãtor, în Dosarul nr. 1.621/2004 al Judecãtoriei Constanţa.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, considerã cã dispoziţiile art. 484 alin. 1 din Codul de procedurã penalã instituie o mãsurã de protecţie a minorilor, care au o situaţie juridicã evident diferitã faţã de cea a majorilor, protecţie care dã expresie garantãrii principiului dreptului la apãrare. Totodatã, apreciazã cã nu se încalcã nici prevederile art. 32 din Constituţie privind dreptul la învãţãturã, întrucât desfãşurarea instrucţiei penale este unul din cazurile în care se admite restrângerea exerciţiului unor drepturi, potrivit art. 53 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.621/2004, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 484 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Oana Marina Zugravu, prin apãrãtor, autorul excepţiei având calitatea procesualã de inculpatã-parte vãtãmatã într-o cauzã penalã având ca obiect sãvârşirea infracţiunii de lovire în formã agravantã, prevãzutã de art. 180 alin. 2 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin textul legal criticat se creeazã o discriminare între inculpaţii minori şi cei majori, aceştia din urmã nefiind obligaţi sã participe la judecatã. În cazul în care reprezentantul inculpatului minor nu poate participa la şedinţa de judecatã, iar inculpatul minor trebuie sã fie prezent la şcoalã, apreciazã cã se încalcã şi dreptul la învãţãturã. Considerã cã "minorul are dreptul sã fie reprezentat în instanţã, nu poate fi respect al principiului legalitãţii şi dreptului la învãţãturã aducerea sa la judecatã mereu, fãrã a fi posibilã, ca la inculpaţii majori, reprezentarea sa". Totodatã, aratã cã textul de lege criticat are un efect contrar scopului urmãrit de legiuitor, lipsind minorul de dreptul de a fi reprezentat şi, în consecinţã, de dreptul la apãrare. Potrivit <>Legii nr. 51/1995 , avocatul are dreptul sã reprezinte clienţii sãi în faţa autoritãţilor publice, iar acest drept, element constitutiv al dreptului la apãrare, este interzis de dispoziţiile legale criticate.
Judecãtoria Constanţa şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentã de a reglementa procedura de judecatã, cu respectarea celorlalte norme constituţionale. Dispoziţiile legale criticate nu creeazã o discriminare a inculpaţilor minori faţã de cei majori, ci sunt menite sã asigure minorilor o garanţie suplimentarã în raport cu ceilalţi subiecţi de drept penal şi de drept procesual penal. Şi în cazul minorilor sunt respectate principiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, însã existã o serie de excepţii care vin sã asigure o protecţie specialã a minorilor, aşa cum sunt, pe plan intern, dispoziţiile legale criticate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile art. 484 alin. 1 din Codul de procedurã penalã sunt în deplinã concordanţã cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia legiuitorul stabileşte în mod suveran procedura de judecatã, cu respectarea celorlalte norme constituţionale.
Scopul instituirii regulii potrivit cãreia judecarea cauzei privind o infracţiune sãvârşitã de un minor se face în prezenţa acestuia a fost interesul aflãrii adevãrului şi a justei soluţionãri a cauzei, iar nu discriminarea minorului faţã de inculpatul major. S-a avut în vedere faptul cã aplicarea unor mãsuri sau sancţiuni penale, pentru a nu afecta în mod negativ dezvoltarea fizicã şi psihicã a minorului, trebuie sã se întemeieze nu numai pe stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunii, dar şi pe cunoaşterea în profunzime a personalitãţii minorului. Or, pentru a permite instanţei de judecatã cunoaşterea trãsãturilor care caracterizeazã personalitatea fiecãrui inculpat minor, este necesarã stabilirea unui contact direct cu acesta. Temeiurile care au stat la baza instituirii regulii prevãzute de art. 484 alin. 1 din Codul de procedurã penalã vizeazã interesul minorului şi interesul societãţii de a reeduca minori.
Principiul egalitãţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care nu sunt diferite. Or, în cazul inculpaţilor minori legiuitorul a instituit regula participãrii obligatorii a inculpatului la judecatã în considerarea situaţiei speciale în care se aflã minorul în raport cu inculpatul major, constând în particularitãţile psiho-fizice care caracterizeazã persoana minorului. Opţiunea legislativã privind participarea obligatorie a inculpatului minor nu creeazã vreun privilegiu ori vreo discriminare între cetãţeni în raport cu vreunul din criteriile prevãzute în art. 4 alin. (2) din Constituţie. Prevederile legale criticate se aplicã tuturor minorilor, fãrã a se avea în vedere vreunul din criteriile discriminãrii menţionate anterior.
Cu privire la pretinsa încãlcare a art. 32 din Constituţie referitor la dreptul la învãţãturã, apreciazã cã exercitarea acestui drept constituţional se face "în condiţiile legii", iar participarea la unele termene de judecatã nu este de naturã sã afecteze dreptul la învãţãturã. Totodatã, potrivit art. 53 alin. (2) din Constituţie, exercitarea unor drepturi poate fi restrânsã prin lege şi, dacã se impune, în considerarea unor situaţii expres prevãzute de lege, printre care se aflã şi "desfãşurarea instrucţiei penale".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate, referitoare la prezenţa minorului care a sãvârşit o infracţiune la judecarea cauzei, nu instituie privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare şi se aplicã în mod egal tuturor persoanelor fizice aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice.
În ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Constituţie, apreciazã cã textul legal criticat nu îngrãdeşte sub nici un aspect dreptul pãrţilor procesului penal la învãţãturã.
Pe de altã parte, aratã cã prevederile criticate sunt norme speciale de procedurã, pe care legiuitorul are competenţa sã le adopte, în considerarea unor situaţii deosebite, în deplinã concordanţã cu art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10, şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 484 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Judecarea cauzei privind o infracţiune sãvârşitã de un minor se face în prezenţa acestuia, cu excepţia cazului când minorul s-a sustras de la judecatã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 32 alin. (1) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 32 alin. (1): "Dreptul la învãţãturã este asigurat prin învãţãmântul general obligatoriu, prin învãţãmântul liceal şi prin cel profesional, prin învãţãmântul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate constituie norme de procedurã potrivit cãrora, în cadrul procesului penal care are ca obiect sãvârşirea unei infracţiuni de cãtre un minor, judecarea acestuia se face numai în prezenţa minorului, cu excepţia situaţiei în care minorul s-a sustras de la judecatã.
Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege" şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedurã, însã, evident, respectând şi celelalte principii şi dispoziţii constituţionale.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, în sensul cã dispoziţiile legale criticate încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor judecãtoreşti, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, întrucât s-ar institui o discriminare între inculpaţii majori şi cei minori, Curtea constatã cã minorii se aflã într-o situaţie juridicã diferitã, datã chiar de starea lor de minoritate, ceea ce justificã existenţa unui tratament juridic diferenţiat de cel al majorilor.
Dispoziţia legalã criticatã reprezintã o mãsurã de protecţie a minorului aflat în situaţia de a fi judecat pentru o faptã penalã. Curtea observã cã prezenţa minorului la judecatã rãspunde unei duble cerinţe, prima fiind aceea de a da posibilitate judecãtorilor sã cunoascã nemijlocit pe minorul inculpat şi sã înţeleagã astfel etiologia faptelor comise de acesta, iar cea de-a doua, aceea de a face posibilã exercitarea rolului educativ al procesului penal asupra minorului.
Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 32 alin. (1) din Constituţie privind garantarea dreptului la învãţãturã, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate, prin instituirea obligativitãţii prezentãrii minorului la judecatã, nu au semnificaţia împiedicãrii exercitãrii accesului minorului la învãţãturã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 484 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Oana Marina Zugravu, prin apãrãtor, în Dosarul nr. 1.621/2004 al Judecãtoriei Constanţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
