Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 380 din 4 mai 2006  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282^1 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 380 din 4 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282^1 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 491 din 7 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vilhelm Muller, Eva Muller, Norbert Muller, Helga Muller şi Vilhelm jr. Muller în Dosarul nr. 3.304/2005 al Tribunalului Satu Mare şi de Simion Iuga în Dosarul nr. 1.012/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã personal Irina Iuga, lipsind autorii excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La Dosarul Curţii Constituţionale nr. 525D/2006 a fost depusã o cerere din partea autorului excepţiei, Simion Iuga, prin care acesta solicitã amânarea cauzei, întrucât avocatul ales nu se aflã în ţarã. Partea prezentã solicitã respingerea cererii, arãtând cã aceasta are ca scop tergiversarea judecãrii cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordãrii unui nou termen.
Curtea constatã cã nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 , coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, astfel încât cererea urmeazã a fi respinsã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 525D/2006 la Dosarul nr. 372D/2006, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele douã dosare este identic.
Partea prezentã şi reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii.
În temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea celor douã dosare menţionate.
Cauza fiind în stare de judecatã, partea Irina Iuga solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a criticii ca neîntemeiatã.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.304/2005, Tribunalul Satu Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vilhelm Muller, Eva Muller, Norbert Muller, Helga Muller şi Vilhelm jr. Muller în Dosarul nr. 3.304/2005 al Tribunalului Satu Mare.
Prin Încheierea din 9 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.012/2006, Tribunalul Maramureş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Simion Iuga.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, accesul liber la justiţie, precum şi celor privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, întrucât, pentru aceeaşi cauzã, unele persoane beneficiazã de trei grade de jurisdicţie, iar altele doar de douã grade. Astfel, existã posibilitatea ca, prin aceeaşi acţiune de chemare în judecatã, reclamantul sã formuleze mai multe capete de cerere, dintre care doar cel principal sã fie susceptibil de douã grade de jurisdicţie (cele secundare fiind supuse celor trei grade), împrejurare ce determinã restrângerea dreptului pârâtului de a beneficia de toate cãile de atac prevãzute de lege. Mai mult, în cazul în care obiectul cauzei a fost iniţial subevaluat, în mod greşit instanţa recalificã, la momentul exercitãrii cãii de atac, apelul ca fiind recurs. De asemenea, se mai aratã cã, de vreme ce încheierile interlocutorii pronunţate în procedura specialã a împãrţelii judiciare sunt supuse apelului, nu se poate concepe o altã cale de atac pentru hotãrârea judecãtoreascã finalã.
Autorii excepţiei mai aratã cã sentinţa civilã a fost pronunţatã la o datã anterioarã intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 219/2005 , care a modificat, sub aspectul mãririi cuantumului, valoarea obiectului litigiilor supuse dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, astfel încât noua dispoziţie nu poate fi aplicatã în speţã fãrã o prealabilã reevaluare a obiectului în litigiu.
Tribunalul Satu Mare şi Tribunalul Maramureş - Secţia civilã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu reprezintã o încãlcare a prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivã, constituie o expresie a aplicãrii în concret a acestora.
Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 282^1 din Codul de procedurã civilã. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut: "Nu sunt supuse apelului hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în cererile introduse pe cale principalã privind pensii de întreţinere, litigii al cãror obiect are o valoare de pânã la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilã, cât şi în materie comercialã, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã, luarea mãsurilor asigurãtorii şi în alte cazuri prevãzute de lege.
Hotãrârile instanţelor judecãtoreşti prin care se soluţioneazã plângerile împotriva hotãrârilor autoritãţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţionalã şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacã legea nu prevede altfel."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 124 alin. (2) referitor la înfãptuirea justiţiei şi în art. 154 alin. (1) care reglementeazã conflictul temporal de legi, precum şi dispoziţiile art. 673^8 din Codul de procedurã civilã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat, de exemplu prin <>Decizia nr. 226/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004. Cu acel prilej, Curtea a apreciat cã acest text de lege nu conţine nici o dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurãrii celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Aşa fiind, cu privire la încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
Pe de altã parte, Curtea a considerat cã instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevãzute de art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, pãrţilor interesate le este asiguratã posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti considerate defavorabilã.
Departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevãzutã de art. 282^1 din Codul de procedurã civilã constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces. Curtea constatã, de asemenea, cã reglementãrile internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate cãile de atac prevãzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din aceeaşi convenţie consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. Totodatã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin hotãrârea pronunţatã în cazul "Golder împotriva Regatului Unit", 1975, a statuat cã: "Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenţia l-a recunoscut fãrã sã-l defineascã în sensul restrâns al cuvântului, existã posibilitatea limitãrilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept."
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, republicatã, Curtea a reţinut cã acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu s-a constatat.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Cât priveşte aplicarea dispoziţiilor rezultate în urma modificãrii <>art. 282^1 din Codul de procedurã civilã prin Legea nr. 219/2005 , apreciem cã determinarea situaţiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti.
Nu pot fi primite nici susţinerile autorului excepţiei privind contrarietatea dintre dispoziţii legale cuprinse în acelaşi act normativ, respectiv în Codul de procedurã civilã, întrucât Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra neconcordanţelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înţelesului dispoziţiilor legale criticate în raport cu prevederile şi principiile constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vilhelm Muller, Eva Muller, Norbert Muller, Helga Muller şi Vilhelm jr. Muller în Dosarul nr. 3.304/2005 al Tribunalului Satu Mare şi de Simion Iuga în Dosarul nr. 1.012/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016