Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 380 din 26 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 si 50^1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
Petre Lãzãroiu - preşedinte Acsinte Gaspar - judecãtor Mircea Ştefan Minea - judecãtor Iulia Antoanella Motoc - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) şi art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Iulia Cheţianu în Dosarul nr. 21.859/211/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 872D/2011. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.087D/2011, nr. 1.292D/2011 şi nr. 207D/2012, în care au fost invocate excepţii de neconstituţionalitate cu un obiect parţial identic, excepţii invocate de Ianos Balint şi Elisabeta Balint în Dosarul nr. 23.211/211/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia civilã, de cãtre Ioan-Arpad Szabo şi Lidia Szabo în Dosarul nr. 3.961/211/2009 al Judecãtoriei Cluj-Napoca - Secţia civilã, precum şi de Virgil Marin şi Liliana Maltezeanu în Dosarul nr. 17.574/3/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã asupra cauzelor şi aratã cã, în Dosarul nr. 1.292D/2011, autorii excepţiei de neconstituţionalitate Ioan-Arpad Szabo şi Lidia Szabo au depus la dosar note scrise prin care solicitã admiterea acesteia. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor nr. 872D/2011, nr. 1.087D/2011, nr. 1.292D/2011 şi nr. 207D/2012. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze. Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.087D/2011, nr. 1.292D/2011 şi nr. 207D/2012 la Dosarul nr. 872D/2011, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea civilã nr. 105/CC/A/2011 din 14 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 21.859/211/2009, şi Încheierea din 20 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 23.211/211/2009, Tribunalul Cluj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) şi art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Prin Încheierea din 2 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.961/211/2009, Judecãtoria Cluj-Napoca - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50^1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin Legea nr. 1/2009. Prin Încheierea din 22 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 17.574/3/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 şi 50^1 din Legea nr. 10/2001. Excepţia a fost ridicatã de Iulia Cheţianu, Ianos Balint, Elisabeta Balint, Ioan-Arpad Szabo, Lidia Szabo, Virgil Marin şi Liliana Maltezeanu în cauze având ca obiect plângeri formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã "prevederile de lege criticate stabilesc un regim diferenţiat şi în mod evident discriminatoriu între cetãţenii români, foştii proprietari ai imobilelor dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, cu respectarea sau, dimpotrivã, cu eludarea prevederilor acestei legi, în sensul cã prima categorie de foşti proprietari este îndreptãţitã la restituirea preţului de piaţã al imobilelor pentru care li s-a desfiinţat dreptul de proprietate prin hotãrâri irevocabile, în vreme ce foştii proprietari al cãror drept de proprietate a fost desfiinţat prin hotãrâri ca urmare a eludãrii prevederilor Legii nr. 112/1995 sunt îndreptãţiţi la restituirea preţului actualizat al acestor imobile." De asemenea, autorii excepţiei considerã cã, criteriul în funcţie de care legiuitorul a înţeles sã reglementeze valoarea despãgubirilor este culpa cumpãrãtorilor prin nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, la încheierea contractelor de vânzare-cumpãrare. Numai cã, susţin aceştia, desfiinţarea contractelor de vânzare-cumpãrare pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 nu s-a datorat culpei exclusive a cumpãrãtorilor, ci şi culpei statului român. Tribunalul Cluj - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în dosarele Curţii Constituţionale nr. 872D/2011 şi nr. 1.087D/2011, în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã prin textele de lege criticate din Legea nr. 10/2001 legiuitorul a avut în vedere restituirea preţului de piaţã al imobilelor, conform standardelor internaţionale de evaluare, doar în cazul proprietarilor ale cãror contracte de vânzare-cumpãrare au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Principiul egalitãţii impune aplicarea aceluiaşi tratament juridic unor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã, or, cele douã categorii de persoane nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã. Ca atare, instanţa apreciazã cã reglementarea criticatã nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 52 din Constituţie. Judecãtoria Cluj-Napoca - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.292D/2011, în sensul cã prevederile de lege criticate nu încalcã principiile consacrate prin dispoziţiile art. 15, art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) şi (3) din Legea fundamentalã, nu aduc atingere principiului de drept "restitutio in integrum" şi nici principiului rãspunderii civile delictuale proporţionale cu culpa, în situaţia culpei comune, dupã cum nu încalcã nici dreptul de proprietate ori cel de moştenire. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilã şi-a exprimat opinia în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 207D/2012, în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituţionale. În acest sens, este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 658/2010, nr. 1.002/2010, nr. 1.561/2010 sau nr. 149/2011. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie , ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 50 şi 50^1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 50: "(1) Cererile sau acţiunile în justiţie, precum şi transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi şi de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru. (2) Cererile sau acţiunile în justiţie privind restituirea preţului actualizat plãtit de chiriaşii ale cãror contracte de vânzare-cumpãrare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile sunt scutite de taxe de timbru. (2^1) Cererile sau acţiunile în justiţie având ca obiect restituirea preţului de piaţã al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpãrare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare, care au fost desfiinţate prin hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru. (3) Restituirea preţului prevãzut la alin. (2) şi (2^1) se face de cãtre Ministerul Economiei şi Finanţelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare."; - Art. 50^1: "(1) Proprietarii ale cãror contracte de vânzare-cumpãrare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare, au fost desfiinţate prin hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţã al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare. (2) Valoarea despãgubirilor prevãzute la alin. (1) se stabileşte prin expertizã." Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã, art. 46 privind dreptul la moştenire şi art. 52 referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã. De asemenea, apreciazã cã textele de lege criticate contravin şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, precum şi principiului restitutio in integrum şi principiului rãspunderii civile delictuale proporţionale cu culpa, în situaţia culpei comune. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens, fiind, de exemplu, Decizia nr. 149 din 8 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, Decizia nr. 1.372 din 18 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 13 decembrie 2011, sau Decizia nr. 1.452 din 3 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 13 ianuarie 2012, prin care s-a statuat cã acestea sunt constituţionale. Astfel, cu privire la pretinsa contrarietate faţã de dispoziţiile art. 16 din Constituţie , deoarece textul legal criticat nu ocroteşte în mod egal dreptul de proprietate dobândit de foştii chiriaşi în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi dreptul de proprietate dobândit prin nerespectarea cerinţelor legii sau chiar prin fraudarea ei, Curtea a constatat cã aceasta este nefondatã. În acest sens, Curtea a reţinut cã principiulegalitãţii impune aplicarea aceluiaşi tratament juridic unor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã. Or, este evident cã, în speţã, persoanele menţionate se aflã în situaţii juridice diferite. Este, deci, echitabilã soluţia ca prima categorie sã beneficieze de plata unor despãgubiri ca urmare a desfiinţãrii pe cale judecãtoreascã a contractelor de vânzare-cumpãrare încheiate în mod valabil, la preţul de piaţã al imobilelor, care sã permitã cumpãrarea unor noi locuinţe, având în vedere cã, la data dobândirii lor, cumpãrãtorii au plãtit preţul lor real. În ceea ce priveşte a doua categorie de persoane, care au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 , acestea sunt lovite de nulitate absolutã şi, ca atare, şi despãgubirile obţinute sunt diferite de prima categorie. În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei, referitoare la faptul cã desfiinţarea contractelor de vânzare-cumpãrare, încheiate cu încãlcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 , nu s-a datorat culpei exclusive a cumpãrãtorilor, ci şi culpei concurente a statului român, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea a statuat cã "împrejurarea cã persoana interesatã, deşi cunoştea sau ar fi trebuit sã cunoascã prevederile Legii nr. 112/1995 cu privire la condiţiile de înstrãinare a imobilelor cu destinaţia de locuinţã, precum şi consecinţele juridice ale nerespectãrii acestora, nu s-a conformat exigenţelor legale dã expresie propriei sale culpe, iar, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, lipseşte de îndreptãţire critica reglementãrii în cauzã." De asemenea, prin Decizia nr. 388 din 12 iulie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 29 august 2005, Curtea a reţinut cã, în conflictul de interese legitime dintre adevãratul proprietar şi subdobânditorul de bunã-credinţã al bunului sãu imobil, a fost preferat cel din urmã. Recunoaşterea prevalenţei interesului subdobânditorului de bunã-credinţã a fost impusã - în baza unor raţiuni cu o aplicare mult mai largã şi care au creat un adevãrat principiu - de preocuparea pentru asigurarea securitãţii circuitului civil şi a stabilitãţii raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic, soluţia şi-a aflat suport în principiul validitãţii aparenţei în drept, a cãrui esenţã este exprimatã prin adagiul error communis facit jus. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 şi 50^1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Iulia Cheţianu, Ianos Balint şi Elisabeta Balint în dosarele nr. 21.859/211/2009 şi nr. 23.211/211/2009 ale Tribunalului Cluj - Secţia civilã, de Ioan-Arpad Szabo şi Lidia Szabo în Dosarul nr. 3.961/211/2009 al Judecãtoriei Cluj-Napoca - Secţia civilã, precum şi de Virgil Marin şi Liliana Maltezeanu în Dosarul nr. 17.574/3/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 aprilie 2012.
PREŞEDINTE, PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
