Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 380 din 14 octombrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tab Cons" S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 18.085/2002 al Judecãtoriei Timişoara. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 27 martie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 18.085/2002, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tab Cons" - S.R.L. Timişoara. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 incalca prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece nu acorda "prezumţia de nesavarsire a faptei contravenţionale". Judecãtoria Timişoara apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 este neîntemeiatã, întrucât prezumţia de nevinovatie opereazã în procesul penal în favoarea inculpatului, conform art. 23 alin. (8) din Constituţie şi art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, or procedura de judecata reglementatã de <>art. 31-36 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 vizeazã un proces civil în care instanta urmeazã sa verifice temeinicia şi legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, sarcina probei revenind celui care emite o pretentie în fata instanţei. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca prezumţia de nevinovatie cunoaşte o consacrare expresã în cuprinsul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dar aceasta opereazã numai în cazul sãvârşirii unei infracţiuni. De asemenea, dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie instituie prezumţia de nevinovatie în cazul persoanei acuzate de sãvârşirea unei infracţiuni, prezumţia operand numai în cursul unui proces penal. Se apreciazã ca prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 23 alin. (8) din Constituţie nu au relevanta în cauza, deoarece procesul în care se judeca plângerea formulatã impotriva procesuluiverbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii în condiţiile <>art. 31 şi urmãtoarele din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este un proces civil. Pe de alta parte, procedura prevãzutã de cap. IV din ordonanta respecta toate cerinţele impuse de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, autorul plângerii având asigurat în acest mod un proces echitabil. Prin urmare, se apreciazã ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale. Guvernul arata ca, potrivit <>art. 31-36 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , contravenientul are la dispoziţie cãile de atac pentru a contesta sancţiunea aplicatã, impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii putându-se face plângere la instanta, în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicãrii acestuia. În cadrul procesului, contravenientul are dreptul de a fi asistat de avocat şi poate formula orice apãrare pe care o considera necesarã. Conform <>art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , în cadrul procesului pot fi administrate orice alte probe prevãzute de lege în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Hotãrârea primei instanţe poate fi atacatã cu recurs, ceea ce constituie o garanţie a dreptului la apãrare şi a accesului liber la justiţie. Prin urmare, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, este neîntemeiatã. Avocatul Poporului constata ca prezumţia de nevinovatie, în conformitate cu art. 23 alin. (8) din Constituţie, este proprie doar procesului penal, în acest sens Curtea Constituţionalã pronunţând Decizia nr. 317/2001. În speta însã, întocmirea procesului-verbal are ca obiect constatarea unei contravenţii şi nu a unei infracţiuni, iar procesul în care s-a invocat excepţia este de natura contravenţionalã, motiv pentru care regulile constituţionale privind prezumţia de nevinovatie nu sunt aplicabile. Referitor la încãlcarea prevederilor dispoziţiilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se considera ca textele de lege criticate nu constituie un impediment pentru pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a formula apãrãri şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care conditioneaza un proces echitabil. Astfel, potrivit <>art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere, care suspenda executarea şi este judecata în mod public de o instanta independenta şi impartiala, stabilitã prin lege. În consecinta, prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , sunt considerate ca fiind constituţionale. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Autoarea exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile internaţionale cuprinse în: - Art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. [...]" Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata ca unele dintre dispoziţiile ordonanţei criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate tot sub aspectul folosirii termenului de contravenient înainte ca instanta de judecata sa pronunţe o soluţie definitiva în acest sens, exemplu fiind Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, prin care Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Cu acel prilej s-a reţinut ca, "deşi legiuitorul a dezincriminat contravenţiile, potrivit <>art. 34 al Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , instanta competenta sa soluţioneze plângerea îndreptatã impotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligatã sa urmeze anumite reguli procedurale distincte de cele ale dreptului procesual civil, în virtutea cãrora, asa cum susţine autorul exceptiei, sarcina probei aparţine celui care afirma ceva în instanta. Astfel, alin. 1 al textului de lege menţionat stabileşte, fãrã distincţii, ca instanta competenta sa soluţioneze plângerea verifica dacã aceasta a fost introdusã în termen, asculta pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanta, şi organul care a aplicat sancţiunea, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii. Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din ordonanta prevãd ca hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs, fãrã ca motivarea acestuia sa fie obligatorie". Posibilitatea recunoscuta oricãrei persoane, identificata ca fiind autor al unei contravenţii şi sancţionatã ca atare printr-un procesverbal încheiat de organul competent, de a se plange impotriva acestuia instanţei judecãtoreşti, declansand în acest mod faza judiciarã a sancţiunii administrative, în care beneficiazã de toate garanţiile impuse de dreptul la un proces echitabil, demonstreaza lipsa de consistenta a criticii cu un atare obiect. Asa fiind, şi sub acest aspect prevederile de lege criticate sunt în deplin acord cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar din procedura de soluţionare a plângerii impotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezulta rãsturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degraba, exercitarea dreptului la apãrare. Într-adevãr, nici art. 33 alin. (1) şi nici art. 34 alin. (1) din ordonanta dedusã controlului, texte care reglementeazã procedura de judecata, inclusiv administrarea probatoriilor de cãtre instanta investitã prin plângere sa exercite controlul de legalitate şi temeinicie asupra procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, nu conţin nici o dispoziţie care sa evidentieze o inegalitate de arme între pãrţile în litigiu şi cu atât mai puţin un dezechilibru manifest de natura celui invocat de autorul exceptiei. Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tab Cons" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 18.085/2002 al Judecãtoriei Timişoara. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 octombrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
